11:30...suna telefonu/..mi-a venit soferul...ai sa-mi bag..i-am zis sa vina la 12 nu la 11 juma...am 5 minute in care sa termin de mancat si sa ies pe usa..azi din pacate voi fi singur so, nu voi avea nici un ghid in limba oficiala...suna ca o aventura..zambesc si imi iau zborul.Am alt sofer de data asta...macar vorbeste ceva mai multa engleza si daca, doar daca ii vorbesc destul de rar ma va intelege cu siguranta. Planuisem sa merg azi la zoo sa ma dau cu elefantul...dar pentru ca am plecat asa tarziu si la 5 cu siguranta va incepe sa ploua schimb planul. Ma duc sa imi ridic costumul pe care l-am lasat la stramtat, dupa care ma indrept cu viteza spre Bangalore Palace. Se spune ca acest palat e copie fidela dupa palatul Windsor din Anglia. A fost construit candva pe la 1871 daca nu ma insel. Ajung acolo..de afara pare superb...un mic Peles cochet...scot aparatu' ca orice turist constiincios, insa un gardian ma opreste spunandu-mi ca nu am voie sa fac poze pana nu platesc biletul. iau soferul cu mine sa imi faca ceva poze si sa se inteleaga cu ceilalti indieni care nu stiu deloc engleza si ma indrept spre casa de bilete. Acolo imi dau seama ca intre romani si indieni nu e prea mare diferenta...si astia te taxeaza daca vrei sa faci poze..asa ca platesc 200 de rupii pe bilet si 500 ca sa am voie sa fac poze..aproape 10 euro...damn...sper macar sa merite..
Well, pot spune ca so far sunt usor dezamagit de perla Angliei..desi castelul este foarte frumos ca si arhitectura, nu este deloc intretinut..Pelesul nostru ii da cu flit de la mare mare mare distanta. Mobila neingrijita, lemn mancat pe alocuri..imi atrag atentia totusi cateva lucruri interesante. Un mare cap de elefant care cica e de-adevaratelea..e absolut huge..o sa vedeti in poze, si doua picturi...se pare ca si indienii le au cu pictatul..si cu efectele pentru ca ochii tipelor din "poza" te urmaresc oriunde te-ai duce..mijto efecte. Din pacate nu pot sa vad decat cateva sali si alea derapanate..intru in dormitorul regal care in afara de lemnaria foarte veche arata ca orice hotel de 2 stele de la noi de la mare...cam de kkt nu?dormitorul copiilor e si mai rau..cred ca nici la hostel nu se sta asa naspa..insa camera de machiaj a reginei in stil usor japonez, pare mai la locul ei..macar atat..nu exista insa nici un fake..tot ce e acolo e original..exista si doua curti interioare destul de interesante..putin ingrijite ar arata beton. Plec usor dezamagit ca ma asteptam la un adevarat palat..oha..Ma indrept spre Tipu's Palace...well, poate ala sa arate mai in firea lui.Ajung acolo si ma iau cu mainile de par...asa zisul palat este de fapt o mare incapere cumva in stil japonez, fara prea multe ziduri, doar coloane...regele urca unde sus si le vorbeste oamenilor..de fapt acolo se pare ca Sultanul Tipu (ce aiurea suna nu?) isi tinea acolo adunarile militare..macar arata bine si ingrijit fata de palatul anterior..chiar langa este un mare templu..ii vom spune X pentru ca desi soferul a incercat in nenumarate randuri sa imi spuna al carui drac de zeu e acel templu, n-am reusit sa il inteleg si nici nu scria acolo decat in hindi si in kannada (limba vorbita in Bangalore). Acolo ajunsi constatam ca mai avem de asteptat jumatate de ora cel putin pana la ora deschiderii..se apropie ploaia si soferul incearca disperat sa ma convinga sa il las sa plece la masina...pleci pe dracu la masina..pe mine cui sa ma lasi in lumea asta care se uita la mine ca la maimutza???Drept urmare pornim agale spre piata de fructe, pe niste strazi dubioase..odata ajunsi acolo bag picioarele in ea de piata pentru ca vad ceva vestigii...asta ar trebui sa fie interesant.Intreb ce e, iar Prakash, soferul, care se pare ca stie destul de bine istoria orasului in care locuieste, imi spune ca e an ancient gate of Bangalore.Ma indrept spre acea poarta si citesc...e ca un fort construit candva pe la 1500+ si face parte din seria de porti care apara atata Bangalore cat si maysour.Intram, dam 50 de rupii spaga la un copil care se tine dupa noi si incepe sa ne povesteasca diverse pe limba lui neinteleasa...ce bine ca am luat soferul cu mine ?!!! Adevarul este ca arata chiar cat se poate de autentic..inauntru un mic templu inchinat Ganeshei, una din zeite, cateva celule pentru prizonieri, deasupra un adevarat zid pe care se plimbau ostasii care aparau fortul etc etc..incerc sa simt atmosfera bagandu-ma prin toate cotloanele..chiar e pe bune..ma bucur ca templul a fost inchis si ca am reusit sa ajung aici. Se face 5 si o taiem spre templu, grabiti oarecum de ploaia care incepe din ce in ce mai tare...pentru ca acum nu mai pot da inapoi...fac un efort si ma descalt si chiar imi dau jos si shushetele (cu riscul de a termina jumate din populatia Indiei...cred ca le-as face un bine :D ) si intram in templu..trag doua poze, ma ud pana la chiloti, iese popa, mazgalit pe fata..ne binecuvanteaza si plecam linistiti..dea dracii ce repede a trecut timpul..ultima parte a zilei o petrec relaxandu-ma la cumparaturi..singur insa n-are nici un farmec desi am gasit cateva locuri in care sunt niste reduceri enorme si as fi putut cumpara o gramada de lucruri..god damn it...e naspa la cumparaturi in stilul asta..ma duc acasa sa mananc ca sunt lesinat..maine dimineata chiar ma ducsa ma dau cu elefantul, sa vad cel mai mare templu a lui Shiva si inca nush ce o sa mai fac..ma hotarasc la micul dejun.
Iaca si pozele promise..nu sunt multe dar oricum..cat sa va faceti o idee..
http://picasaweb.google.com/dragos.nanu/India
P.S: o sa vedeti un mare Logan pe acolo..cica e masina la mare pret..deci vreau nu vreau ma simt ca acasa..mizerie este, trafic mai ceva ca la Bucuresti este, cersetori nu mai zic (frate macar ai nostri au bun simt, daca le zici sa se care se cara...astia..se lipesc de tine cu super glue si cu scuipat si greu reusesti sa scapi de ei..de-a dracu sa ai in mana vreo ciocolata sau vreo sticla de suc ca magnet de cersetori scrie pe curu tau.), drumuri proaste "este"..de ce mi-ar fi dor de casa, exceptand prietenii si familia??
Concluzie...vreau sa mai shed aici o perioada...cat o fi numai sa fie mult :)
Pe maine cu noi povesti
sâmbătă, 16 august 2008
vineri, 15 august 2008
Jurnal de bord...India...ISKON si alte cele
Well then...a fost o zi aiurea tare...prima zi de "turist" in India asta indepartata...Si a fost chiar de la bun inceput. Trebuia la 11 sa vina sa ma ia Reema ( o colega indianca dar foarte moderna si de viata) cu masina si evident sofer. Prima buba....am comandat amandoi masina cu sofer care sa vorbeasca hindi sau engleza sau ambele...pentru ca Reema nu stie jde mii de dialecte...ei bine surpriza..a venit un sofer care nu stia nici una nici alta..hindi de nici o culoare iar engleza cat sa poa sa zica sir yes sir!!!Acu' sa va explic de ce aveam nevoie de sofer...stau la ceva distanta de oras, iar in Bangalore/India nu te poti descurca fara...e atata aglomeratie si ai nevoie de o persoana care sa stie unde vrei sa ajungi de numa. Pe de alta parte e super beton..sta omu ala dupa tine cat ai nevoie pretul este pe zi nu la cursa sau la ora..altfel ar fi fost falimentare curata. Eu pentru azi aveam planificat cel putin doua lucrui: sa vad un mare parc pe nume Lal Bagh si International Society For Krishna Consciousness, pe scurt ISKON (stiu ca suna a societate secreta mistica sau alte rahaturi dar ...asa se numeste). Hai sa trecem cu vederea faptul ca al nostru sofer vorbea o limba pe care noi nu o "parleam"...ajungem in parc..Superb, imens...magnific...etc etc..tre sa ma mai duc si altadata pentru ca azi era ticsit de lume...a fost ziua independentei si tot poporu a stat acasa si in loc sa profite de ocazie sa se odihneasca a dat dracu in ei si erau toti pe strazi..era acolo cica si o expozitie de flori..nu prea m-a dat pe spate ca majoritatea florilor le gasim si la noi la Obor linistiti...dar a explodat a doua buba...acumulatorii mei m-au lasat balta si pana pe seara n-am gasit de unde sa iau baterii deci oha poze...ceea ce m-a scos din pepeni pentru ca imi cumparasem si eu o Kurta (camasa traditionala) sa fiu in ton cu lumea de pe acolo..de altfel foarte confortabila..asa cam ca in filmele cu jet li (alea vechi...rochita )..plec mai departe spre faimosul ISKON...e absolut huge!!! Merita vazut cel putin de afara ca inauntru n-am intrat..va zic imediat de ce. So, ajungem acolo si surpriza..e inchis pana dupa ora 16:00...mai aveam o ora de asteptat...traversam la templul lui Hanuman, same old thing same shit...inchis pana la aceeasi ora..da foamea in noi si intram in primul restaurant...Reema, spune chelnarului : For this guy, there will be no spicy food ok??? ala da din cap cum ca a inteles, si 10 minute mai tarziu vine mancarea...bai am crezut ca imi ia curu foc la prima inghititura..no spicy my ass, ca puteai sa faci o bomba "mirodeniala" cu ce aveam eu in farfuria aia. Ma chinui, mananc, ma inrosesc, mai mananc un pic, mai imi iau foc urechile..si inchei totu' cu un mare suc de ananas...si-au spalat din pacate cu sucu asta..demential absolut demential...o sa mai vreau si maine :D
Se face 4 plecam spre ISKON...ajungem acolo in viteza ( dupa cum am zis acolo se circula ca in jungla si nu se tine cont de nici o regula de circulatie, desi pe alocuri mai sunt politisti in intersectie, nimeni nu ii baga in seama...se uita la ei ca la felu paispe' si isi vad de treaba lor...drept urmare am trecut ca ata prin ac pe langa doua accidente..am simtit cum mi se inmoaie genunchii si noroc ca aveam dop in prea-cinstitul cur ca altfel...) si dupa ce parcam, iaca nah belea incepe ploaia..dar nu asa picaturi sa ne pacaleasca..ploaie sanatoasa de vara ca ce dracu bate musonu ca la balamuc...incercam sa intram in templu, si ne pun aia sa ne descaltam..God damn it!!! cine dracu crede ca imi dau eu shushetele jos din picioare ca sa stau descult in ploaie pana ajung sa intru in templu???tre sa fie ceva wrong cu capu' meu sa fac asa ceva..drept urmare s-a dus Reema singura sa isi faca rugaciunile, si dupa aprox o ora cand a iesit mi-a adus un mini colier care cica ma pazeste de rele (o sa fiu superstitios si o sa il si port) spunandu-mi ca tre sa venim sa vad si eu templul ca este foarte frumos (era prima data si pentru ea cand ajungea aici)...ultima parte a zile a fost asa mai de elementul meu...shopaholic scria pe mine mai acu ceva vreme????nu ma dezimint..cand am intrat in Garuda mall am simtit subit cum renasc...atatea zeci de magazine ticsite de haine incat imi tre' vreo sapt zi lumina sa vad tot ce e acolo...oricum am plecat chitit sa imi iau adidasi si am ajuns sa imi cumpar un costum..nu-i rau nici asa..am venit frant cu ideea ca maine ajung sa ma dau cu elefantul si sa vad the famous Bangalore Palace..drept urmare episodul urmator maine...si sper cu poze ca azi am fost tare dezamagit.
Va pupez.
Se face 4 plecam spre ISKON...ajungem acolo in viteza ( dupa cum am zis acolo se circula ca in jungla si nu se tine cont de nici o regula de circulatie, desi pe alocuri mai sunt politisti in intersectie, nimeni nu ii baga in seama...se uita la ei ca la felu paispe' si isi vad de treaba lor...drept urmare am trecut ca ata prin ac pe langa doua accidente..am simtit cum mi se inmoaie genunchii si noroc ca aveam dop in prea-cinstitul cur ca altfel...) si dupa ce parcam, iaca nah belea incepe ploaia..dar nu asa picaturi sa ne pacaleasca..ploaie sanatoasa de vara ca ce dracu bate musonu ca la balamuc...incercam sa intram in templu, si ne pun aia sa ne descaltam..God damn it!!! cine dracu crede ca imi dau eu shushetele jos din picioare ca sa stau descult in ploaie pana ajung sa intru in templu???tre sa fie ceva wrong cu capu' meu sa fac asa ceva..drept urmare s-a dus Reema singura sa isi faca rugaciunile, si dupa aprox o ora cand a iesit mi-a adus un mini colier care cica ma pazeste de rele (o sa fiu superstitios si o sa il si port) spunandu-mi ca tre sa venim sa vad si eu templul ca este foarte frumos (era prima data si pentru ea cand ajungea aici)...ultima parte a zile a fost asa mai de elementul meu...shopaholic scria pe mine mai acu ceva vreme????nu ma dezimint..cand am intrat in Garuda mall am simtit subit cum renasc...atatea zeci de magazine ticsite de haine incat imi tre' vreo sapt zi lumina sa vad tot ce e acolo...oricum am plecat chitit sa imi iau adidasi si am ajuns sa imi cumpar un costum..nu-i rau nici asa..am venit frant cu ideea ca maine ajung sa ma dau cu elefantul si sa vad the famous Bangalore Palace..drept urmare episodul urmator maine...si sper cu poze ca azi am fost tare dezamagit.
Va pupez.
marți, 12 august 2008
India....at a short glance...
Miezul noptii..ma dau jos din avion si ..ciudat..inca nu ma simt in alta lume..oh well, urmeaza sa imi schimb parerea pana la iesirea din aeroport cand sunt controlat din 10 in 10 metri de alti 10 negri mitititei. Dau sa ies sa ma uit dupa cel care tre sa ma astepte la aeroport si surpriza...credeam ca o sa il gasesc pocnind din degete...dar gaseste tu un indian mititel intre alti 200 cu pancarte in mana care mai de care mai colorati si mai disperati probabil sa scape de jucatu' de-a asteptatul europenilor. Lucky me, nu tre sa astept prea mult...indianu' meu a stiut ce-a stiut si s-a postat in primul rand cu o foaie A4 trasa la xerox...norocu' meu ca inca am o privire de vultur usor disperata si il vad. Vine spre mine cu gura pana la urechi si imi smulge bagajul din mana desi incerc sa ii spun ca nu e greu si ca ma descurc. Il las sa isi faca damblaua insa si cat fumez o prima tigare se duce dupa masina.Nu prea vorbeste...e un om intre doua varste care pe post de aprobare da din cap ca jucariile de se puneau in geamurile daciilor noastre vechi...de altfel urmeaza sa aflu ca pe langa aprobarea verbala, asa dau ei din cap de parca au parkinson. Bine, sunt eu carcotas, omul s-a purtat cat se poate de civilizat in fond si la urma urmei. Purcedem la drum catinel catinel cu 120 la ora...drumul mai bun decat ce-a mai jmechera autostrada de la noi...ma intreb daca intr-adevar am ajuns in India...urmeaza sa aflu cat de curand ca doar drumul spre aeroport si micuta autostrada sunt asa...restul drumurilor sunt foarte asemanatoare cu ale noastre...proaste si pline de gropi si crapaturi. Dupa vreo ora jumate ajung intr-un final "acasa"...un mini campus foarte cochet...sunt pus repede in tema de colegul meu care e aici de aproape doua luni, ca avem la dispozitie, snooker, ping-pong, piscina, sala de forta ( daca se poate chema asa o salicica mica cu greutati nu mai mari de 50 de kile, nu care cumva sa facem dracu' hernie...dar decat deloc...) si sala de squash...nu e rau, nu e rau deloc.
Ajung ma bucur de revederea cu Cata, colega-miu, stam la taclale vreo ora...am fi baut ceva dar din pacate nu avem voie sa bagam alcool in casa, nu avem voie cu straini...dar in rest e foarte curat. Se face 3 dimineata si bag somn ca migu ca la 8 fac oki si ma duc in prima mea zi de lucru in India. Dimineata vine masina sa ma ia (parca as fi vreun diplomat..am sofer personal..ma duce si ma aduce si daca ma port frumos ma plimba pe unde vreau si pe unde am nevoie). Ajung la birou...de fapt in sala de training si observ fara prea multa mirare ca sunt singurul european din 20 de oameni..nu ma panichez pentru ca toti sunt foarte open minded si primitori si ma simt numaidecat super printre ei. In pauza de masa ma duc cu ei evident si se amuza usor pe seama mea, din cauza mancarii foarte picante care aproape ma face sa decolez...vai curu meu deseara..Se termina prima zi, foarte ok, un mic shopping dupa tigari suc si ceva dulce si straight home ca sunt lesinat de foame dupa ce am mancat 3 feluri de orez si niste pui groaznic de picant.
Vin si Cata, luam cina ca doi "porumbei" si coboram sa jucam un snooker...ne intindem la vorba si iar ma prinde 2 noaptea treaz....God damn it, iar o sa fiu chiaun maine...dar in fond si la urma urmei nu ne-am vazut 2 luni asa ca avem multe de palavragit.urmeaza o noua zi de munca...nu ma simt departe de casa inca, agitatia din oras imi aduce aminte de casa foarte mult, mai ales la orele de varf cand se circula bara la bara impotriva tuturor regulilor de circulatie (exista semne si zebre insa nu prea se tine cont de ele iar politie rutiera oha)...am momente crunte de panica in momentul in care vad ca masina e inconjurata efectiv de motociclisti care trec la milimetru de noi fara nici un fel de grija...sunt foarte atenti si oarecum se respecta indeajuns de mult incat sa nu se injure, sa nu se bata sau mai stiu eu ce, cum fac romanasii nostrii civilizati. Oh well...cam astea ar fi primele 2 zile petrecute intr-o alta lume...astept finalul de saptamana sa ma plimb un pic sa vad diverse si sa fac poze...drept urmare next time cand scriu, va arat si ceva poze..pana atunci va pupez din India.
'
Ajung ma bucur de revederea cu Cata, colega-miu, stam la taclale vreo ora...am fi baut ceva dar din pacate nu avem voie sa bagam alcool in casa, nu avem voie cu straini...dar in rest e foarte curat. Se face 3 dimineata si bag somn ca migu ca la 8 fac oki si ma duc in prima mea zi de lucru in India. Dimineata vine masina sa ma ia (parca as fi vreun diplomat..am sofer personal..ma duce si ma aduce si daca ma port frumos ma plimba pe unde vreau si pe unde am nevoie). Ajung la birou...de fapt in sala de training si observ fara prea multa mirare ca sunt singurul european din 20 de oameni..nu ma panichez pentru ca toti sunt foarte open minded si primitori si ma simt numaidecat super printre ei. In pauza de masa ma duc cu ei evident si se amuza usor pe seama mea, din cauza mancarii foarte picante care aproape ma face sa decolez...vai curu meu deseara..Se termina prima zi, foarte ok, un mic shopping dupa tigari suc si ceva dulce si straight home ca sunt lesinat de foame dupa ce am mancat 3 feluri de orez si niste pui groaznic de picant.
Vin si Cata, luam cina ca doi "porumbei" si coboram sa jucam un snooker...ne intindem la vorba si iar ma prinde 2 noaptea treaz....God damn it, iar o sa fiu chiaun maine...dar in fond si la urma urmei nu ne-am vazut 2 luni asa ca avem multe de palavragit.urmeaza o noua zi de munca...nu ma simt departe de casa inca, agitatia din oras imi aduce aminte de casa foarte mult, mai ales la orele de varf cand se circula bara la bara impotriva tuturor regulilor de circulatie (exista semne si zebre insa nu prea se tine cont de ele iar politie rutiera oha)...am momente crunte de panica in momentul in care vad ca masina e inconjurata efectiv de motociclisti care trec la milimetru de noi fara nici un fel de grija...sunt foarte atenti si oarecum se respecta indeajuns de mult incat sa nu se injure, sa nu se bata sau mai stiu eu ce, cum fac romanasii nostrii civilizati. Oh well...cam astea ar fi primele 2 zile petrecute intr-o alta lume...astept finalul de saptamana sa ma plimb un pic sa vad diverse si sa fac poze...drept urmare next time cand scriu, va arat si ceva poze..pana atunci va pupez din India.
'
duminică, 20 iulie 2008
Parfum...mirosuri...moartea pasiunii..
E dimineata...ma duc la servici..nimic special..o dimineata ca oricare alta de luni pana vineri la ceasurile 8 si jumatate...puhoi de lume ..mult puhoi de lume ...tare pestrit...fac 20 de min sa trec la victoriei dintr-o parte in cealalta sa pot sa ajung si eu decent si daca se poate uscat nu fleasca, sa iau metroul de aviatorilor. Jumatate de ora mai tarziu ies de la metrou si ud si nervos si molesit de numa de la toate mirosurile pe care a trebuit sa le suport intr-un timp asa de scurt..Ma urc in autobuzul ce duce spre Casa Presei sperand ca acolo sunt macar geamurile deschise si visand la o oarecare briza. Socul este imens...mi se inmoaie genunchii instantaneu si am senzatia ca daca mai stau mult in masina aia o sa "lesinez" de-a dreptul si n-are cine dracului sa ma trezeasca. Nu imi pot imagina cum exista persoane care la ora aia matinala miros de parca nu au vazut apa si sapunul de minim o saptamana...traim in societate si macar un minim de bun simt ar trebui sa existe...nu e nimeni obligat sa suporte astfel de "parfumuri"..
Pai, e mult mult, mai placut sa treci pe langa o persoana, evident din punctul meu de vedere de gen feminin care efectiv sa te dea pe spate cu un miros placut...sa aibe un parfum care sa se potriveasca cu pielea in asa hal in cat efectiv sa se ridice parul pe tine de placere cand trece pe langa tine si sa faci eforturi sa iti infranezi dorinta de a te duce la necunoscuta in cauza sa intri in vorba cu ea..intr-un asemenea caz daca si aspectul este placut...deja e ..."parfum" :) de femeie...
Ati vazut filmul cu acelasi nume nu? Este mult prea clasic si prea bun ca sa va povestesc ceva ce ati vazut toti...dar uneori de fapt de cele mai multe ori, e exact ca in filmul respectiv...Nu ma refer la a ghici cu ce apa de toaleta si-a dat respectiva cat a simti ca x parfum i se potriveste atat de bine incat pare ca este natural, emanat 100% de trupul respectiv...moment in care zici "Aleluia"...cum adica de ce? damn, o astfel de intrebare nici nu isi are sensul...
Cand dai peste o asemenea femeie, care te face sa zici Aleluia....e clar ca ti-a intrat deja prin toti porii...si vrei sa o "aprofundezi" :)) mai bine...ti se ascut toate simturile, vibrezi din toate incheieturile si realizezi ca poti spune despre persoana respectiva mai multe la un simplu "miros" la o simpla atingere decat daca ai fi stat de vorba 2 ore si ti-ar fi povestit jumatate din viata ei...si nu ma refer la fapte..ma refer la "ghicitul" unei personalitati...unui fel de a fi...
Sunt femei care folosesc parfumuri atat de fine, si de subtile ca nici nu iti dai seama ca s-au dat cu ceva...Sunt naturale...si rarisime..ca un parfum facut la comanda nu pentru tot poporul.
Ati vazut desenele animate cu Tom si Jerry nu? Cand incearca Tom sa puna gheara pe micul soarec si ii pune o bucata de cascaval pe o farfurie...iar Jerry, din somn asa pluteste pe valurile mirosului placut spre bucata de cascaval...Ei, o treaba de genul asta cred ca este posibila si in lumea reala...fie in cazul meu, a barbatilor, legat de o femeie, fie in cazul unei femei, legat de un barbat care la o simpla privire sa emane atata putere si tandrete si si si si...etc etc..incat isi spun: "ok, tre' musai sa il cunosc"...
Se spune ca oamenii comunica in mare parte printr-un limbaj non-verbal...prin semne prin atitudini..de ce nu prin mirosuri..prin tot ce tine de olfactiv...Prima impresie nu e niciodata legata de ceea ce are o persoana in creierash...e legata de aspect..de ceea ce emana...firesc insa daca deschide gura si ti se face instantaneu rusine...parerea se poate schimba..si de cele mai multe ori se poate ca o priveliste placuta sa se dovedeasca a fi de o mediocritate crasa...cu toate astea ce placut este atunci cand si una si alta se dovedesc a fi la inaltime...cand "parfumul" te invaluie si incepi sa cunosti fara sa vorbesti prea mult...
Pai, e mult mult, mai placut sa treci pe langa o persoana, evident din punctul meu de vedere de gen feminin care efectiv sa te dea pe spate cu un miros placut...sa aibe un parfum care sa se potriveasca cu pielea in asa hal in cat efectiv sa se ridice parul pe tine de placere cand trece pe langa tine si sa faci eforturi sa iti infranezi dorinta de a te duce la necunoscuta in cauza sa intri in vorba cu ea..intr-un asemenea caz daca si aspectul este placut...deja e ..."parfum" :) de femeie...
Ati vazut filmul cu acelasi nume nu? Este mult prea clasic si prea bun ca sa va povestesc ceva ce ati vazut toti...dar uneori de fapt de cele mai multe ori, e exact ca in filmul respectiv...Nu ma refer la a ghici cu ce apa de toaleta si-a dat respectiva cat a simti ca x parfum i se potriveste atat de bine incat pare ca este natural, emanat 100% de trupul respectiv...moment in care zici "Aleluia"...cum adica de ce? damn, o astfel de intrebare nici nu isi are sensul...
Cand dai peste o asemenea femeie, care te face sa zici Aleluia....e clar ca ti-a intrat deja prin toti porii...si vrei sa o "aprofundezi" :)) mai bine...ti se ascut toate simturile, vibrezi din toate incheieturile si realizezi ca poti spune despre persoana respectiva mai multe la un simplu "miros" la o simpla atingere decat daca ai fi stat de vorba 2 ore si ti-ar fi povestit jumatate din viata ei...si nu ma refer la fapte..ma refer la "ghicitul" unei personalitati...unui fel de a fi...
Sunt femei care folosesc parfumuri atat de fine, si de subtile ca nici nu iti dai seama ca s-au dat cu ceva...Sunt naturale...si rarisime..ca un parfum facut la comanda nu pentru tot poporul.
Ati vazut desenele animate cu Tom si Jerry nu? Cand incearca Tom sa puna gheara pe micul soarec si ii pune o bucata de cascaval pe o farfurie...iar Jerry, din somn asa pluteste pe valurile mirosului placut spre bucata de cascaval...Ei, o treaba de genul asta cred ca este posibila si in lumea reala...fie in cazul meu, a barbatilor, legat de o femeie, fie in cazul unei femei, legat de un barbat care la o simpla privire sa emane atata putere si tandrete si si si si...etc etc..incat isi spun: "ok, tre' musai sa il cunosc"...
Se spune ca oamenii comunica in mare parte printr-un limbaj non-verbal...prin semne prin atitudini..de ce nu prin mirosuri..prin tot ce tine de olfactiv...Prima impresie nu e niciodata legata de ceea ce are o persoana in creierash...e legata de aspect..de ceea ce emana...firesc insa daca deschide gura si ti se face instantaneu rusine...parerea se poate schimba..si de cele mai multe ori se poate ca o priveliste placuta sa se dovedeasca a fi de o mediocritate crasa...cu toate astea ce placut este atunci cand si una si alta se dovedesc a fi la inaltime...cand "parfumul" te invaluie si incepi sa cunosti fara sa vorbesti prea mult...
sâmbătă, 19 iulie 2008
Delasare, ingrasare si altele....
" Auaaaaaaaaaleu, sa vezi ca iar ma ingras 3 kg si imi ia 3 luni sa le dau jos", zise ea cu gura plina mestecand la un mare hamburger...
"vai uite ce burta am facut...mi se vad suncile pe solduri...nu-mi mai da sa mananc...da inainte de asta hai la KFC ca am pofta de un mare meniu de acolo cu portie dubla de cartofi."
Exemplele pot continua...ce e mai trist e ca de regula auzi astfel de remarci la persoane care n-arata rau...ba dimpotriva...
Nu prea o sa auzi astfel de remarci de la persoane cat de cat mai plinute sau chiar grasune...o sa le auzi de la persoane pe care le sufla vantul sau in cel mai rau caz chiar au ceva carne pe ele si arata numa bine...
Cred ca este sindromul de care sufera 99% din femei. ...de ce ?beats me...dar sufera la greu..becurile sunt arse..insa n-ar misca saracele nici un deget ca sa faca ceva...se plang..dar putina grija de ele n-ar avea..nu tu miscare, nu tu grija la ce mananca..no nothing..insa se plang si iti fac capul calendar cu fiecare ocazie ...si nu va faceti griji ca daca nu au ocazii si le creeaza singurele.
Pai cum pusca mea sa nu se depuna in cazul asta si pe burta si pe fund si pe si pe si pe ??Delasarea e crunta...isi face lumea abonamente la sala si uita sa se duca...hai la alergat ar zice altii...si dupa primii 10 metri, "auzi nu vrei sa mancam ceva la Mc?ca asa m-a obosit alergatul asta de numa"...si uite asa se duce dracului si momentul unic probabil in cursul unui an cand se face miscare cat de cat.
Dar frustrarea e maxima atunci cand vor sa poarte o bluzita cu vedere la buric sau o pereche de pantaloni cu o talie asa de joasa ca ai senzatia ca n-au nici chiloti pe ele..
Dar nu mai conteaza pana la urma nu?noi sa ne simtem bine :) ca suncile sunt trecute cu vederea dupa ce bei primele 5 beri si ai senzatia ca toate femeile sunt printese...
Nu vor frate si pace sa priceapa ca s-a dus perioada cand barbatilor le placeau femeile aschilambice cu doua aschii infipte in ceva care ar fi trebuit sa fie un fund...acuma e mult mai trendi sa simti ca ai o femeie langa tine (bine acu nu va ganditi ca femeia in cauza poa' sa aibe cel putin greutatea ta)...sa poti sa spui ca ai pe ce sa pui mana fara sa ai senzatia ca se rupe in bucati daca o strangi un pic mai tare in brate..insa chiar si cele care realizeaza ca arata cat se poate de bine...tot simt nevoia sa iti mai manance cate un ficatel acolo din cand in cand pentru ca au senzatia ca barbatul se trage de fapt si de drept din Prometeu si nu din maimuta...si daca tot se trage din Prometeu, atunci si ficatul lui se regenereaza zilnic, drept urmare isi atribuie singurele rolul vulturului trimis de Zeus care "nemancat fiind"...se infrupta din ficatu' astuia zilnic asa..
Facem ce facem si tot la mancare ajungem...un sfert din viata il dormim, un sfert il mancam, un sfert ne plangem ca am mancat prea mult sau ca am dormit prea putin si restul timpului incercam sa ne relaxam si sa nu ne mai gandim ca uite uite cum se face timpul de o noua portie de somn sau de o masa buna...
"vai uite ce burta am facut...mi se vad suncile pe solduri...nu-mi mai da sa mananc...da inainte de asta hai la KFC ca am pofta de un mare meniu de acolo cu portie dubla de cartofi."
Exemplele pot continua...ce e mai trist e ca de regula auzi astfel de remarci la persoane care n-arata rau...ba dimpotriva...
Nu prea o sa auzi astfel de remarci de la persoane cat de cat mai plinute sau chiar grasune...o sa le auzi de la persoane pe care le sufla vantul sau in cel mai rau caz chiar au ceva carne pe ele si arata numa bine...
Cred ca este sindromul de care sufera 99% din femei. ...de ce ?beats me...dar sufera la greu..becurile sunt arse..insa n-ar misca saracele nici un deget ca sa faca ceva...se plang..dar putina grija de ele n-ar avea..nu tu miscare, nu tu grija la ce mananca..no nothing..insa se plang si iti fac capul calendar cu fiecare ocazie ...si nu va faceti griji ca daca nu au ocazii si le creeaza singurele.
Pai cum pusca mea sa nu se depuna in cazul asta si pe burta si pe fund si pe si pe si pe ??Delasarea e crunta...isi face lumea abonamente la sala si uita sa se duca...hai la alergat ar zice altii...si dupa primii 10 metri, "auzi nu vrei sa mancam ceva la Mc?ca asa m-a obosit alergatul asta de numa"...si uite asa se duce dracului si momentul unic probabil in cursul unui an cand se face miscare cat de cat.
Dar frustrarea e maxima atunci cand vor sa poarte o bluzita cu vedere la buric sau o pereche de pantaloni cu o talie asa de joasa ca ai senzatia ca n-au nici chiloti pe ele..
Dar nu mai conteaza pana la urma nu?noi sa ne simtem bine :) ca suncile sunt trecute cu vederea dupa ce bei primele 5 beri si ai senzatia ca toate femeile sunt printese...
Nu vor frate si pace sa priceapa ca s-a dus perioada cand barbatilor le placeau femeile aschilambice cu doua aschii infipte in ceva care ar fi trebuit sa fie un fund...acuma e mult mai trendi sa simti ca ai o femeie langa tine (bine acu nu va ganditi ca femeia in cauza poa' sa aibe cel putin greutatea ta)...sa poti sa spui ca ai pe ce sa pui mana fara sa ai senzatia ca se rupe in bucati daca o strangi un pic mai tare in brate..insa chiar si cele care realizeaza ca arata cat se poate de bine...tot simt nevoia sa iti mai manance cate un ficatel acolo din cand in cand pentru ca au senzatia ca barbatul se trage de fapt si de drept din Prometeu si nu din maimuta...si daca tot se trage din Prometeu, atunci si ficatul lui se regenereaza zilnic, drept urmare isi atribuie singurele rolul vulturului trimis de Zeus care "nemancat fiind"...se infrupta din ficatu' astuia zilnic asa..
Facem ce facem si tot la mancare ajungem...un sfert din viata il dormim, un sfert il mancam, un sfert ne plangem ca am mancat prea mult sau ca am dormit prea putin si restul timpului incercam sa ne relaxam si sa nu ne mai gandim ca uite uite cum se face timpul de o noua portie de somn sau de o masa buna...
luni, 14 iulie 2008
Sirop....
...de ciocolata..de capsuni...de ..de ..de...oh, come on, nu ma refer la siropul din pahar, de pe inghetata sau "dupe" clatite...Ma refer la siropul filmelor americane...filmele acelea romantioase, de ti se strapezesc dintii (asta de fatada ...ca in adancul sufletului ce n-ai da sa ti se intample si tie asa o poveste). Bunaoara...am fost azi si am revazut un film.."mariaj de vegas" se numeste...l-am vazut cu nici o luna in urma..dar intamplarea a facut sa ajung la film si sa il revad..nu m-a deranjat..dimpotriva..m-a relaxat si m-a binedispus de parca era prima data cand il vedeam. Foarte simpatic filmul si nu o sa vi-l povestesc pentru ca banui ca marea parte deja l-ati vazut..
Ce voiam insa sa comentez e despre sirop...fie un actor va face cu ochiul : O-H M-Y G-O-D, HE IS SO CU-TE!!! Just look at that ass!! Fie o actrita...uai ce bunatate de femeie..fie ambele intr-o combinatie de taiat venele, o poveste lacrimogena cu tente comice...va duce pe moment pe anume culmi de va vine asa sa visati cu ochii deschisi..Ce!!!!Vreti sa spuneti ca nu-i asa???Pai cati dintre voi masculi feroce, nu ati visat la o poveste d-asta asa de amor in care voi sunteti cel mai cel din parcare fara ca parcarea sa fie goala???Cate dintre voi femele rebele nu ati visat la printul din poveste care culmea arata si mega super beton e si destept si cu bani..ce sa mai ...le are cam pe toate mai putin pe voi...si e fix ceea ce i-ar trebui..nu?
Se pare ca fac ce fac si iar ajung la un subiect spinos..fomeile...alea din cantecu' lu' Margineanu: alea de ma "iubeste"...E naspa frate sa te duci la cinema cu o tipa bine...sa vezi un film de genu asta si la final dupa ce viseaza cu ochii deschisi 10 minute la chipesul actor sau la fesele lui, sa observi ca te trateaza cu raceala...Ce-ai draga? la care ea: Tu de ce n-ai ochii verzi?..Ca asa m-a facut natura...probabil n-a vrut saraca natura ca la primul semafor sa muste vaca din ochii mei!!!
Tu de ce n-ai patratele ca Brad Pitt??? Ce sa fac iubire cu ele??? Vai ce accent senzual are Sean Connery...ia sa ai si tu!!! Auzi??! Dupa ce o sa traiesc si eu o tinerete in Scotia sa vezi ce accent am, ce acuma nu mai poti cu accent moldovenesc???etc etc etc...
Si uite asa s-a dus dracului o seara pe care o voiai si tu odata la un an romantica..e imbufnata si nici ea nu stie de ce...
Sa fim seriosi, prea multe carti de dragoste si prea multe filme de acelasi gen uneori strica...ajungi sa iti doresti sa fii unu din personajele de poveste sau film poate poate esti privit cu mai multa indulgenta..oh la dracu, d-aia sunt povesti...realitatea trece prin stomac..Stiti care e culmea?? Ca cele care viseaza la astfel de lucruri sunt de regula fuficile pe care le vezi la terasa sau restaurant cu cate un bunic dupa ele..."ce n-ai facut sex cu un octogenar??te urca pe culmile depresiunii si nimic mai mult...dar are asa o casa frumoasa....!!!" Nu-i vorba nici celelalte tinere domnite nu sunt scutite...from time to time...orice le-ai face li se nazare sa o puna de-un razbel..ca aia nu e buna..ca nu te imbraci trendi..ca aia de ce se uita la tine si tu ii zambesti frumos ...aia fiind probabil o copila de 12 ani iar tu zambindu-i parinteste..
Daca ar fi sa tragem o concluzie...as spune: STOP filmelor siropoase...!!!Sunt ilegale..!!
Trecand peste gluma insa...de cele mai multe ori femeile se emotioneaza atat de tare incat chiar au nevoie de un barbat langa ele in timpul si la finalul filmului in cauza...si te simti bine..si macho...cand se termina filmul si o vezi pe femeie topita toata in bratele tale desi ti-e clar ca se gandeste la acel handsome guy din film si isi doreste sa fie printesa lui..dar nu conteaza...esti un profitor si esti totusi mai realist...care ii sunt sansele sa se vada maine cu brad pitt la o cafea?cel mai stabil si mai real lucru din viata ei tot tu esti...asa ca zambesti jmechereste...si mai iei o gura de sirop..
Aaaah, this is life :)
Ce voiam insa sa comentez e despre sirop...fie un actor va face cu ochiul : O-H M-Y G-O-D, HE IS SO CU-TE!!! Just look at that ass!! Fie o actrita...uai ce bunatate de femeie..fie ambele intr-o combinatie de taiat venele, o poveste lacrimogena cu tente comice...va duce pe moment pe anume culmi de va vine asa sa visati cu ochii deschisi..Ce!!!!Vreti sa spuneti ca nu-i asa???Pai cati dintre voi masculi feroce, nu ati visat la o poveste d-asta asa de amor in care voi sunteti cel mai cel din parcare fara ca parcarea sa fie goala???Cate dintre voi femele rebele nu ati visat la printul din poveste care culmea arata si mega super beton e si destept si cu bani..ce sa mai ...le are cam pe toate mai putin pe voi...si e fix ceea ce i-ar trebui..nu?
Se pare ca fac ce fac si iar ajung la un subiect spinos..fomeile...alea din cantecu' lu' Margineanu: alea de ma "iubeste"...E naspa frate sa te duci la cinema cu o tipa bine...sa vezi un film de genu asta si la final dupa ce viseaza cu ochii deschisi 10 minute la chipesul actor sau la fesele lui, sa observi ca te trateaza cu raceala...Ce-ai draga? la care ea: Tu de ce n-ai ochii verzi?..Ca asa m-a facut natura...probabil n-a vrut saraca natura ca la primul semafor sa muste vaca din ochii mei!!!
Tu de ce n-ai patratele ca Brad Pitt??? Ce sa fac iubire cu ele??? Vai ce accent senzual are Sean Connery...ia sa ai si tu!!! Auzi??! Dupa ce o sa traiesc si eu o tinerete in Scotia sa vezi ce accent am, ce acuma nu mai poti cu accent moldovenesc???etc etc etc...
Si uite asa s-a dus dracului o seara pe care o voiai si tu odata la un an romantica..e imbufnata si nici ea nu stie de ce...
Sa fim seriosi, prea multe carti de dragoste si prea multe filme de acelasi gen uneori strica...ajungi sa iti doresti sa fii unu din personajele de poveste sau film poate poate esti privit cu mai multa indulgenta..oh la dracu, d-aia sunt povesti...realitatea trece prin stomac..Stiti care e culmea?? Ca cele care viseaza la astfel de lucruri sunt de regula fuficile pe care le vezi la terasa sau restaurant cu cate un bunic dupa ele..."ce n-ai facut sex cu un octogenar??te urca pe culmile depresiunii si nimic mai mult...dar are asa o casa frumoasa....!!!" Nu-i vorba nici celelalte tinere domnite nu sunt scutite...from time to time...orice le-ai face li se nazare sa o puna de-un razbel..ca aia nu e buna..ca nu te imbraci trendi..ca aia de ce se uita la tine si tu ii zambesti frumos ...aia fiind probabil o copila de 12 ani iar tu zambindu-i parinteste..
Daca ar fi sa tragem o concluzie...as spune: STOP filmelor siropoase...!!!Sunt ilegale..!!
Trecand peste gluma insa...de cele mai multe ori femeile se emotioneaza atat de tare incat chiar au nevoie de un barbat langa ele in timpul si la finalul filmului in cauza...si te simti bine..si macho...cand se termina filmul si o vezi pe femeie topita toata in bratele tale desi ti-e clar ca se gandeste la acel handsome guy din film si isi doreste sa fie printesa lui..dar nu conteaza...esti un profitor si esti totusi mai realist...care ii sunt sansele sa se vada maine cu brad pitt la o cafea?cel mai stabil si mai real lucru din viata ei tot tu esti...asa ca zambesti jmechereste...si mai iei o gura de sirop..
Aaaah, this is life :)
Amice...esti idiot...
....cam asta este replica pe care daca nu m-as abtine ar deveni lait motivul fiecarei dimineti, fiecarui pranz sau fiecarei seri...La tot pasul intalnesti cate unu gata sa arate cat de jmecher cu doi de "jm" e el...gata sa se dea cocosh din diverse motive...si e induiosatoare prostia..e atat de induiosatoare ca uneori iti vine de-a dreptul sa plangi
Dar hei cine sunt eu sa judec??!! Ce n-ati avut niciodata momente in care sa va simtiti stupid...batuti cu leuca sau de-a dreptul idioti...nu ca v-ar fi facut cineva in mod deosebit asa, cat pentru simplul fapt ca v-ati trezit cu si anume curul in sus...si plecati asa spre servici cu o privire tampa si nu va dati seama de ce dracu' se holbeaza lumea din metrou la voi...cand colo...ori va sta camasha sui, ori fusta e ridicata si se vede un pic mai mult dintr-un picior..ori slitzul e descheiat si se propteste cate una de-a dreptul siderata cu okii pe "lumina de la capatul tunelului" de parca parca are vreo sansa sa si vada ceva spectacol. Ei bine ghinion..tocmai asta declanseaza revenirea cu picioarele pe pamant...drept urmare va aranjati fusta si okelaristu' din coltz tre sa isi stearga bala din coltzu gurii cu tristete, gandindu-se ca nu o sa mai aibe prea curand sansa unei asemenea viziuni decat intr-un joc pe calculator, va incheiati slitul cu eleganta iar blonda/bruneta/roscata care mai avea un pic si se scurgea pana la nivelul lui, va arunca o privire dispretuitoare a la: hmmm ce uameni frate ce uameni..mi-ai stricat dimineata "...cand de fapt probabil gandeste : oh my GOd, e atat de dragut...si are slitul desfacut..oare ce o fi in spatele lui"...ipocrizia cotidiana ce sa mai...priviri tampe...reactii idioate.
Bunaoara sambata eram la mare la "renumitul" restaurant La Mama. Mancam linistiti...mai aveam..cum sa zic un dumicat..cel mult un dumicat..si moaca ala de chelner vine frate si ia farfuriile...am ramas asa de siderati ca eu cel putin am ramas fara replica ...si asta nu mi se intampla prea des..mai ales la mojicii de genul acesta..m-am uitat la moaca saracului care a facut treaba asta si mi s-a facut instantaneu mila de el...cred ca a avut o copilarie nefericita..zambea atat de tamp si nevinovat ca sa ma bata mama daca as fi putut sa reactionez dur..imbecilul se purta doar natural. Nu poti condamna pe cineva care are niste becuri arse din nastere nu?
Asta ma face sa imi aduc aminte de un banc sec dar foarte tare pe care mi l-a interpretat o prietena buna nu de foarte mult timp...
"Vine Bula acasa...suparat foc ca nu poate invata cum e cu adunarea..luase doi ca nu stiuse cat face 4+4. Tatasu' saracu' incercand sa il ajute un pic pe copilul cel cretin ii spune:
Auzi mai Bula...daca eu am intr-o mana un mar si in cealalta alt mar..cate mere se cheama ca am eu?
La care Bula: Huuhh, AI LUAT MERE???"
Poate voua vi se pare insipid si inodor insa spus live...are un oarecare inteles...Bula este un IDIOT...cu 2-3 becuri arse si din toata polologhia lu' tasu' a priceput ca saracu ala a luat mere nu ca incearca sa il invete adunarea...
Revenind insa la starea stupida de idiotenie pe care more or less o simtim cu to(n)tii uneori....de fapt ma refer la momentele in care orice ai face fie nu iese bine fie dintr-un noroc chior ajungi sa fii considerat drept "guru" al rezolvarilor cretine dar spontane..si atata vreme cat doar unu mai rasarit vine si se uita asa in ochii tai de parca ar spune: prietene, du-te la gara cu cercu'....si restu lumii e extaziata..culmea, te mai simti si foarte bine.
Nu va fie teama, mai bine sa vina de la prieteni decat de la dusmani...nimeni nu scapa de un moment de genu': Amice...esti idiot.
Dar hei cine sunt eu sa judec??!! Ce n-ati avut niciodata momente in care sa va simtiti stupid...batuti cu leuca sau de-a dreptul idioti...nu ca v-ar fi facut cineva in mod deosebit asa, cat pentru simplul fapt ca v-ati trezit cu si anume curul in sus...si plecati asa spre servici cu o privire tampa si nu va dati seama de ce dracu' se holbeaza lumea din metrou la voi...cand colo...ori va sta camasha sui, ori fusta e ridicata si se vede un pic mai mult dintr-un picior..ori slitzul e descheiat si se propteste cate una de-a dreptul siderata cu okii pe "lumina de la capatul tunelului" de parca parca are vreo sansa sa si vada ceva spectacol. Ei bine ghinion..tocmai asta declanseaza revenirea cu picioarele pe pamant...drept urmare va aranjati fusta si okelaristu' din coltz tre sa isi stearga bala din coltzu gurii cu tristete, gandindu-se ca nu o sa mai aibe prea curand sansa unei asemenea viziuni decat intr-un joc pe calculator, va incheiati slitul cu eleganta iar blonda/bruneta/roscata care mai avea un pic si se scurgea pana la nivelul lui, va arunca o privire dispretuitoare a la: hmmm ce uameni frate ce uameni..mi-ai stricat dimineata "...cand de fapt probabil gandeste : oh my GOd, e atat de dragut...si are slitul desfacut..oare ce o fi in spatele lui"...ipocrizia cotidiana ce sa mai...priviri tampe...reactii idioate.
Bunaoara sambata eram la mare la "renumitul" restaurant La Mama. Mancam linistiti...mai aveam..cum sa zic un dumicat..cel mult un dumicat..si moaca ala de chelner vine frate si ia farfuriile...am ramas asa de siderati ca eu cel putin am ramas fara replica ...si asta nu mi se intampla prea des..mai ales la mojicii de genul acesta..m-am uitat la moaca saracului care a facut treaba asta si mi s-a facut instantaneu mila de el...cred ca a avut o copilarie nefericita..zambea atat de tamp si nevinovat ca sa ma bata mama daca as fi putut sa reactionez dur..imbecilul se purta doar natural. Nu poti condamna pe cineva care are niste becuri arse din nastere nu?
Asta ma face sa imi aduc aminte de un banc sec dar foarte tare pe care mi l-a interpretat o prietena buna nu de foarte mult timp...
"Vine Bula acasa...suparat foc ca nu poate invata cum e cu adunarea..luase doi ca nu stiuse cat face 4+4. Tatasu' saracu' incercand sa il ajute un pic pe copilul cel cretin ii spune:
Auzi mai Bula...daca eu am intr-o mana un mar si in cealalta alt mar..cate mere se cheama ca am eu?
La care Bula: Huuhh, AI LUAT MERE???"
Poate voua vi se pare insipid si inodor insa spus live...are un oarecare inteles...Bula este un IDIOT...cu 2-3 becuri arse si din toata polologhia lu' tasu' a priceput ca saracu ala a luat mere nu ca incearca sa il invete adunarea...
Revenind insa la starea stupida de idiotenie pe care more or less o simtim cu to(n)tii uneori....de fapt ma refer la momentele in care orice ai face fie nu iese bine fie dintr-un noroc chior ajungi sa fii considerat drept "guru" al rezolvarilor cretine dar spontane..si atata vreme cat doar unu mai rasarit vine si se uita asa in ochii tai de parca ar spune: prietene, du-te la gara cu cercu'....si restu lumii e extaziata..culmea, te mai simti si foarte bine.
Nu va fie teama, mai bine sa vina de la prieteni decat de la dusmani...nimeni nu scapa de un moment de genu': Amice...esti idiot.
joi, 3 iulie 2008
Tabu....to be ..tabu..or not..oh well..
Daca stau sa ma gandesc la adanca definitie a acestui cuvant..ar trebui sa ma opresc din scris aici..ca ar fi tabu sa vorbesc tocmai despre tabu..sau tabu-uri..Oh well, i don't give a damn so, here i go:
Ce face pe noi sa avem subiecte tabu? Nush, de regula acest cuvant ar trebui sa aibe o conotatie religioasa...cam asa cum e la indieni vaca spre exemplu. Cu toate astea tindem sa facem din diverse subiecte care ne afecteaza corazonu, lucuri tabu..ca a murit pisica vecinului si saracu sufera atat de tare incat nici sa vorbeasca despre asta nu poate...clar nu poti aduce asa ceva in discutie...e tabu..
Ca te-ai despartit de fostu/fosta si inca nu ii suporti prea mult prezenta, sau sa vorbesti despre asta..clar nu te poate intreba nimeni nimic ca e...tabu..
Am o buba la picior..si ma doare asa tare incat nici sa nu aud vreun cuvant legat de asta...ca ce mama masii ..e ..tabu...
La tot pasul si in absolut orice situatie poti crea un tabu...incep sa cred ca e ceva la moda..fancy, "trendi" sau cum naiba se mai spune.... sa ne inconjuram de atatea tabu-uri incat o sa uitam sa mai comunicam...pana si asta o sa fie un tabu...daca facem si din mancare un lucru tabu..e os pe varza..putem sa murim linistiti si nu de vene taiate cat de inanitie :))
E si asta un fel de egoism...nu se poate numi discretie..sau indiscretie...cat mai mult egoism...tinem in noi lucruri despre care nu vrem sau nu suntem dispusi sa vorbim pentru simplul fapt ca ne afecteaza intr-un fel sau altul la nivel fizic sau psihic (cred ca aici mai mult). De fapt si de drept ne aparam..de noi insine..e instinctul de conservare presupun..nu iti vine sa stai mereu de vorba de fosta relatie pentru ca iti aduce atatea amintiri, de regula placute incat ajungi sa stai sa te intrebi daca nu cumva e gresit faptul ca s-a dus...oh well, poate fi intr-adevar gresit, and again poate ca nu...u'll never know if u don't try it...
In mod sigur daca te doar buba de la picior si vorbesti despre asta...u'll end up purtandu-te ca un copil rasfatat care vrea doar sa atraga atentia, drept urmare mai bine shezi bland faci pe durul si mergi mai departe..
Lista poate continua la nesfarsit..argumentele de asemenea...dar cred ca totusi ar fi cazul ca subiectul tabu...sa ramana tabu...
Pai in cazul acesta noapte buna vise placute si puricii sa va sarute...
Ce face pe noi sa avem subiecte tabu? Nush, de regula acest cuvant ar trebui sa aibe o conotatie religioasa...cam asa cum e la indieni vaca spre exemplu. Cu toate astea tindem sa facem din diverse subiecte care ne afecteaza corazonu, lucuri tabu..ca a murit pisica vecinului si saracu sufera atat de tare incat nici sa vorbeasca despre asta nu poate...clar nu poti aduce asa ceva in discutie...e tabu..
Ca te-ai despartit de fostu/fosta si inca nu ii suporti prea mult prezenta, sau sa vorbesti despre asta..clar nu te poate intreba nimeni nimic ca e...tabu..
Am o buba la picior..si ma doare asa tare incat nici sa nu aud vreun cuvant legat de asta...ca ce mama masii ..e ..tabu...
La tot pasul si in absolut orice situatie poti crea un tabu...incep sa cred ca e ceva la moda..fancy, "trendi" sau cum naiba se mai spune.... sa ne inconjuram de atatea tabu-uri incat o sa uitam sa mai comunicam...pana si asta o sa fie un tabu...daca facem si din mancare un lucru tabu..e os pe varza..putem sa murim linistiti si nu de vene taiate cat de inanitie :))
E si asta un fel de egoism...nu se poate numi discretie..sau indiscretie...cat mai mult egoism...tinem in noi lucruri despre care nu vrem sau nu suntem dispusi sa vorbim pentru simplul fapt ca ne afecteaza intr-un fel sau altul la nivel fizic sau psihic (cred ca aici mai mult). De fapt si de drept ne aparam..de noi insine..e instinctul de conservare presupun..nu iti vine sa stai mereu de vorba de fosta relatie pentru ca iti aduce atatea amintiri, de regula placute incat ajungi sa stai sa te intrebi daca nu cumva e gresit faptul ca s-a dus...oh well, poate fi intr-adevar gresit, and again poate ca nu...u'll never know if u don't try it...
In mod sigur daca te doar buba de la picior si vorbesti despre asta...u'll end up purtandu-te ca un copil rasfatat care vrea doar sa atraga atentia, drept urmare mai bine shezi bland faci pe durul si mergi mai departe..
Lista poate continua la nesfarsit..argumentele de asemenea...dar cred ca totusi ar fi cazul ca subiectul tabu...sa ramana tabu...
Pai in cazul acesta noapte buna vise placute si puricii sa va sarute...
luni, 30 iunie 2008
Zambiti va rog...
...si aparatul face Click Click...poza este gata!!! Nah ca am facut-o si p-asta..iar am shezut frumos ca Bubico la aparat...iar tre sa fac ba poze de buletin, ba de pasaport..ba tre sa zambesc cu toti dintii la aparat ca deh e nunta, botez sau ..orice alta manifestare care nu se poate decat imortalizata in poze.
Fix cum nu-mi place...sa staaaau asa si sa zambesc ca proasta-n targ la aparat..de parca daca zambesc iaste poza mai bene..pe dracu..tot eu sunt, probabil cu un zambet usor acru. Pai nu e mai bine sa fiu "prins" in instantaneeeeeeee??? cu un ochi usor inchis si cu limba scoasa?sau dormind rastignit asa pe vreun perete cu vreun picior sub mine?astea sunt pozele cele mai haioase..cele care intr-adevar te fac sa zambesti?Chiar asa de ce zambim?
Zambim..pentru ca ne vine..zambim pentru ca ni se pare ceva usor hilar...daca e prea mult, nu mai induram si hohotele de ras isi fac aparitia. Si cand zambim, ne simtim bine, relaxati...uitam de toate si ne manifestam asa cum ne este natura..unii cu un simt al umorului mai dezvoltat, mai repede..altii mai din topor, mai greu, de tre sa le faci zeci de scheme pana sa se prinda si ei ca e vorba de ceva amuzant..
Zambim, pentru ca avem nevoie..traim intr-o lume prea serioasa..prea coplesitoare pentru noi simplii muritori, ca sa nu avem nevoie de zambete..de acele momente care ne destind..avem o nevoie acuta sa ne simtim oameni. Zambetele leaga oameni din toata lumea..indiferent ca avem un chinez si un rus, daca gluma spusa in engleza, sau poza facuta de un arab e amuzanta, oamenii zambesc...rad..se destind..incep sa comenteze pe marginea ei...si din zambet in zambet, din gluma in gluma, la un pahar de vorba..se leaga prietenii...sau cum spunea mai "tanarul" Antoine de Saint Exupery..."creer de liens d'amitie"...liane..legaturi..prietenii..zambete..Orice cearta e urmata de un zambet..de ce?pentru ca dupa ce s-au dus norii, dupa ce a trecut ploaia, cand judecata revine la normal si nu iti mai vine sa iti impusti cu toporu' pe cel cu care ai avut o polemica infocata :D, incepi sa zambesti si eventual you end up razand, de cat de copil ai fost sau cat de copii ati fost ajungand la o cearta pe un subiect banal...chiar daca acel subiect a fost aparent cat se poate de serios..oameni suntem, capete avem sa gandim cu ele, uneori cel putin, asa incat nimic nu poate fi atat de serios incat sa tii ranchiuna o viata..Ma gandeam, ca nici eu nu fac exceptie de la regula..m-am suparat si am tinut-o ca Ion cu fluiera ani de zile pe motive banale, care tineau aparent de lipsa de respect..hmm daca stau bine sa ma gandes si acum tin la fel, tot pe aceleasi considerente..insa am puterea sa zambesc pe tema asta pentru ca stiu ca am fost copil si eu si cei cu care m-am ciondanit...stiu ca lucrurile ar fi putut fi rezolvate cu totul si cu totul altfel..zambesc tocmai din aceste motive..am crescut..nu mai fac aceleasi greseli..fac poate altele, poate altele mai grave, poate altii gresesc mai grav fata de mine, dar sunt convins ca peste alti 10 ani, 15 sau 20, voi ajunge sa zambesc gandindu-ma la trecut, si realizand ca au fost copilarii...
Zambetul cel mai pur, rasul cel mai cristalin, apartin copiilor..si fac ce fac si ma intorc la vesnica copilarie..pai de ce n-as face-o? Ii invidiez, pentru modul lor liber de a fi, pentru puterea pe care o au de a trece peste toate ca fulgul de nea peste o padure desfrunzita de trecerea vremii...acum se lovesc si plang, si un minut mai tarziu rad in hohote pe te miri ce alt motiv...acum se cearta si se bat, peste un timp sunt cei mai buni prieteni si rad si zambesc de parca nimic nu s-ar fi intamplat..acum ii loveste o nenorocire (Doamne feri), dar sunt atat de puri, naivi si..copii..incat nu realizeaza ce s-a intamplat de fapt..si isi gasesc puterea prin zambet, prin naturalete si de ce nu gingasie...nu de mult, am intrebat o pustoaica, de ce zambeste..adat din umeri si a continuat sa zambeasca fascinant, usor fastacita si cu tente chiar de ras...nu mi-a raspuns nici a doua oara la aceasta intrebare atat de simpla...abia intr-un tarziu mi-a spus: "pentru ca ma simteam bine"!!Cat de simplu..la mintea cocosului.."ma simteam bine"..iar eu cautam un raspuns elocvent...demn de o oarecare varsta..copilaresc poate..dar ce mi-ar fi putut spune altceva??
Zambetul...denota optimism..puterea de a vedea ceva bun in orice s-ar intampla..puterea de-a trece mai departe no matter what..pana la urma cu amintirile si cu ..zambetul pe buze ramanem..
Zambiti va rog..un moment de putere eterna...de copilarie care nu are voie sa paraseasca nici cel mai varstnic trup.. doar zambiti..Click...!!!
Fix cum nu-mi place...sa staaaau asa si sa zambesc ca proasta-n targ la aparat..de parca daca zambesc iaste poza mai bene..pe dracu..tot eu sunt, probabil cu un zambet usor acru. Pai nu e mai bine sa fiu "prins" in instantaneeeeeeee??? cu un ochi usor inchis si cu limba scoasa?sau dormind rastignit asa pe vreun perete cu vreun picior sub mine?astea sunt pozele cele mai haioase..cele care intr-adevar te fac sa zambesti?Chiar asa de ce zambim?
Zambim..pentru ca ne vine..zambim pentru ca ni se pare ceva usor hilar...daca e prea mult, nu mai induram si hohotele de ras isi fac aparitia. Si cand zambim, ne simtim bine, relaxati...uitam de toate si ne manifestam asa cum ne este natura..unii cu un simt al umorului mai dezvoltat, mai repede..altii mai din topor, mai greu, de tre sa le faci zeci de scheme pana sa se prinda si ei ca e vorba de ceva amuzant..
Zambim, pentru ca avem nevoie..traim intr-o lume prea serioasa..prea coplesitoare pentru noi simplii muritori, ca sa nu avem nevoie de zambete..de acele momente care ne destind..avem o nevoie acuta sa ne simtim oameni. Zambetele leaga oameni din toata lumea..indiferent ca avem un chinez si un rus, daca gluma spusa in engleza, sau poza facuta de un arab e amuzanta, oamenii zambesc...rad..se destind..incep sa comenteze pe marginea ei...si din zambet in zambet, din gluma in gluma, la un pahar de vorba..se leaga prietenii...sau cum spunea mai "tanarul" Antoine de Saint Exupery..."creer de liens d'amitie"...liane..legaturi..prietenii..zambete..Orice cearta e urmata de un zambet..de ce?pentru ca dupa ce s-au dus norii, dupa ce a trecut ploaia, cand judecata revine la normal si nu iti mai vine sa iti impusti cu toporu' pe cel cu care ai avut o polemica infocata :D, incepi sa zambesti si eventual you end up razand, de cat de copil ai fost sau cat de copii ati fost ajungand la o cearta pe un subiect banal...chiar daca acel subiect a fost aparent cat se poate de serios..oameni suntem, capete avem sa gandim cu ele, uneori cel putin, asa incat nimic nu poate fi atat de serios incat sa tii ranchiuna o viata..Ma gandeam, ca nici eu nu fac exceptie de la regula..m-am suparat si am tinut-o ca Ion cu fluiera ani de zile pe motive banale, care tineau aparent de lipsa de respect..hmm daca stau bine sa ma gandes si acum tin la fel, tot pe aceleasi considerente..insa am puterea sa zambesc pe tema asta pentru ca stiu ca am fost copil si eu si cei cu care m-am ciondanit...stiu ca lucrurile ar fi putut fi rezolvate cu totul si cu totul altfel..zambesc tocmai din aceste motive..am crescut..nu mai fac aceleasi greseli..fac poate altele, poate altele mai grave, poate altii gresesc mai grav fata de mine, dar sunt convins ca peste alti 10 ani, 15 sau 20, voi ajunge sa zambesc gandindu-ma la trecut, si realizand ca au fost copilarii...
Zambetul cel mai pur, rasul cel mai cristalin, apartin copiilor..si fac ce fac si ma intorc la vesnica copilarie..pai de ce n-as face-o? Ii invidiez, pentru modul lor liber de a fi, pentru puterea pe care o au de a trece peste toate ca fulgul de nea peste o padure desfrunzita de trecerea vremii...acum se lovesc si plang, si un minut mai tarziu rad in hohote pe te miri ce alt motiv...acum se cearta si se bat, peste un timp sunt cei mai buni prieteni si rad si zambesc de parca nimic nu s-ar fi intamplat..acum ii loveste o nenorocire (Doamne feri), dar sunt atat de puri, naivi si..copii..incat nu realizeaza ce s-a intamplat de fapt..si isi gasesc puterea prin zambet, prin naturalete si de ce nu gingasie...nu de mult, am intrebat o pustoaica, de ce zambeste..adat din umeri si a continuat sa zambeasca fascinant, usor fastacita si cu tente chiar de ras...nu mi-a raspuns nici a doua oara la aceasta intrebare atat de simpla...abia intr-un tarziu mi-a spus: "pentru ca ma simteam bine"!!Cat de simplu..la mintea cocosului.."ma simteam bine"..iar eu cautam un raspuns elocvent...demn de o oarecare varsta..copilaresc poate..dar ce mi-ar fi putut spune altceva??
Zambetul...denota optimism..puterea de a vedea ceva bun in orice s-ar intampla..puterea de-a trece mai departe no matter what..pana la urma cu amintirile si cu ..zambetul pe buze ramanem..
Zambiti va rog..un moment de putere eterna...de copilarie care nu are voie sa paraseasca nici cel mai varstnic trup.. doar zambiti..Click...!!!
Fiind baiet paduri cutreieram.....
....si de dorul tau venele-mi taiam...Oh my God!!!!
De data asta nu ma pot abtine...tre sa dau definitii altfel imi iau campii..Here I go:
1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinţi. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele. 6. Atracţie erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea“).
Partea cu durere sufleteasca si cu atractie erotica pe mine ma face sa ma uit crucis...Ziceam nu de foarte mult timp ca durerea asta din dragoste, si diverse alte sentimente sunt de fapt stimuli dati de creierash...impulsuri...si nimic mai mult...si atunci..cum vine asta?Mi-e dor de tine?
Sau: Nu mai pot de dorul tau, Jeanoooooooooooooo!!! sau pe post de atractie erotica...cum ar suna: simt asa un dor pentru tine mandro...uite ashea si ashea de ma topesc ca untu pe foc...hmm nu suna bine ca nu e moale si pufoasa (chiar daca exista cocolino:)))
Oh come on!!!Dar mi-e dor de tine mama masii de treaba...ca nu m-am saturat cat te-am tinut in brate sau cat ti-am scos okii ca n-ai facut aia sau aialalta cum trebe..si mi-ai mancat sufletul si mi-ai scos peri albi...dar asa dor imi e sa te tin iar in brate...
No way...si cu toate astea..creierul se pare ca rules atat de tare incat avem iluzia nici nu stiu cum sa ii spun ..ca pe noi chiar ne doare ceva ..mana, capu, inima, mai ales inima. OOOfff viata mea, incepem sa o luam razna..atata timp cat nu devenim emo..totul e in regula. Sa ne calmam spiritele si sa o luam de la capat..
"mi-e dor de tine"...este expresia cea mai des intalnita atunci cand cineva drag nu este langa noi in momentul x cand noua ni se pune pata cum ca ar trebui sa fie langa noi..cine..???Persoana..aia..stiti voi. Obiectiv privind lucrurile ce inseamna? reprezinta dorinta noastra in mod sigur 80% egoista de a fi in acel moment fix cu persoana la care tinem..ca e mama, tata, sora, sau iubita..nu conteaza...noi avem nevoie sau cel putin creierul nostru ne spune ca avem o nevoie fizica, relativ acuta de a fi cu acea persoana. Still, se pare ca de-a lungul timpului, aia de isi tot otraveau sangele si isi taiau venele prin perioada renasterii din dragoste chipurile, i-au dat aceasta conotatie romantica..
Adevaru' e ca sa fim seriosi..cui dracu nu ii place sa i se zica: vai ce dor mi-a fost de tine..muream daca nu te vedeam azi (nu chiar adliteram dar ca sa pricepe toata lumea :D )..hai hai nu fiti ipocriti..ca la toti va place..si mie si tie si lu popa Ilie...mai ales lu' popa :)
Suna bine, da bine in poza si la CV atunci cand zici unei june prime ca ti-a fost dor de ea...o vezi asa cum se hlizeste toata si iti arata fasolea de ti-e mai mare dragu si iti zici in gand..damn..ce bine ..ca s-a intamplat sa imi si fie dor de ea si ca n-am mintit-o...pai cum ai putea mai nemernice sa o minti cu asa ceva...pe acel "angel radios"...ca de cand l-ai vazut intaiashi data si pentru prima oara ai simtit ca te furnica asa pe shira spinarii..No vezi...lasa, stop beeing such a macho si arata-ti natura romanitcoasa..ca deh..si tu ai aceleasi pretentii pana la urma..
Se pare ca in dragoste, fie ea filiala, maternala, paternala...carnala..de care vreti voi, dorul joaca un rol la fel de important ca si dragostea aia care doare de mama focului...asa ca nu tre sa ne sfiim sa spunem lucrurilor pe nume asa cum ne-a lasat al de sus...
Drept urmare...Mi-e dor de tine!!
De data asta nu ma pot abtine...tre sa dau definitii altfel imi iau campii..Here I go:
1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinţi. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele. 6. Atracţie erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea“).
Partea cu durere sufleteasca si cu atractie erotica pe mine ma face sa ma uit crucis...Ziceam nu de foarte mult timp ca durerea asta din dragoste, si diverse alte sentimente sunt de fapt stimuli dati de creierash...impulsuri...si nimic mai mult...si atunci..cum vine asta?Mi-e dor de tine?
Sau: Nu mai pot de dorul tau, Jeanoooooooooooooo!!! sau pe post de atractie erotica...cum ar suna: simt asa un dor pentru tine mandro...uite ashea si ashea de ma topesc ca untu pe foc...hmm nu suna bine ca nu e moale si pufoasa (chiar daca exista cocolino:)))
Oh come on!!!Dar mi-e dor de tine mama masii de treaba...ca nu m-am saturat cat te-am tinut in brate sau cat ti-am scos okii ca n-ai facut aia sau aialalta cum trebe..si mi-ai mancat sufletul si mi-ai scos peri albi...dar asa dor imi e sa te tin iar in brate...
No way...si cu toate astea..creierul se pare ca rules atat de tare incat avem iluzia nici nu stiu cum sa ii spun ..ca pe noi chiar ne doare ceva ..mana, capu, inima, mai ales inima. OOOfff viata mea, incepem sa o luam razna..atata timp cat nu devenim emo..totul e in regula. Sa ne calmam spiritele si sa o luam de la capat..
"mi-e dor de tine"...este expresia cea mai des intalnita atunci cand cineva drag nu este langa noi in momentul x cand noua ni se pune pata cum ca ar trebui sa fie langa noi..cine..???Persoana..aia..stiti voi. Obiectiv privind lucrurile ce inseamna? reprezinta dorinta noastra in mod sigur 80% egoista de a fi in acel moment fix cu persoana la care tinem..ca e mama, tata, sora, sau iubita..nu conteaza...noi avem nevoie sau cel putin creierul nostru ne spune ca avem o nevoie fizica, relativ acuta de a fi cu acea persoana. Still, se pare ca de-a lungul timpului, aia de isi tot otraveau sangele si isi taiau venele prin perioada renasterii din dragoste chipurile, i-au dat aceasta conotatie romantica..
Adevaru' e ca sa fim seriosi..cui dracu nu ii place sa i se zica: vai ce dor mi-a fost de tine..muream daca nu te vedeam azi (nu chiar adliteram dar ca sa pricepe toata lumea :D )..hai hai nu fiti ipocriti..ca la toti va place..si mie si tie si lu popa Ilie...mai ales lu' popa :)
Suna bine, da bine in poza si la CV atunci cand zici unei june prime ca ti-a fost dor de ea...o vezi asa cum se hlizeste toata si iti arata fasolea de ti-e mai mare dragu si iti zici in gand..damn..ce bine ..ca s-a intamplat sa imi si fie dor de ea si ca n-am mintit-o...pai cum ai putea mai nemernice sa o minti cu asa ceva...pe acel "angel radios"...ca de cand l-ai vazut intaiashi data si pentru prima oara ai simtit ca te furnica asa pe shira spinarii..No vezi...lasa, stop beeing such a macho si arata-ti natura romanitcoasa..ca deh..si tu ai aceleasi pretentii pana la urma..
Se pare ca in dragoste, fie ea filiala, maternala, paternala...carnala..de care vreti voi, dorul joaca un rol la fel de important ca si dragostea aia care doare de mama focului...asa ca nu tre sa ne sfiim sa spunem lucrurilor pe nume asa cum ne-a lasat al de sus...
Drept urmare...Mi-e dor de tine!!
joi, 26 iunie 2008
Ganduri de....copil...vise...reloaded
Mi-ar placea sa alerg mai iute ca gandu’
Sa zbor mai repede ca vantu’
Sa intrec si ingerii din cer
Sa fiu un haiduc si pe ploaie si pe ger
Mi-ar placea sa iubesc
La fel de mult cat imi place sa traiesc
Mi-ar placea sa fiu un vrajitor
Sa pot merge si-n trecut si-n viitor
Aceste lucruri mi-ar placea
Sa intre toate-n viata mea...
Versuri de copil, scrise probabil in pauza dintre ora de romana si cea de mate, ganduri indraznete, ambitii si vise pe care le poti implini doar intr-un cadru de poveste...Cam asta ar spune orice cunoscator in ale versurilor, un cunoscator in ale povestilor nemuritoare..
Eu as tinde sa spun ca versurile s-au inspirat printre altele si din filmele cu ninja, Bruce zis Lee, capra cu trei iezi, punguta cu doi bani..etc..Cu toate astea, citindu-le acum, la o varsta la care creierul s-a maturizat (cel putin in teorie), inclin sa imi doresc sa pot da timpul inapoi...si macar sa pot sa visez din nou ca si copilul ce a scris versurile de mai sus.Cati dintre voi, nu ati avut astfel de vise...cati dintre voi in momentele de singuratate cand gandurile par sa o ia de-a dreptul razna nu mai visati inca la un ideal, la ceva ce stiti clar ca nu se va putea implini?Cred ca nu exista exceptii...chiar si cei mai analitici si sceptici dintre voi, aveti momente in care v-ati dori si luna de pe cer...in care ati dori sa aveti inelul lui Rumburak (cum, n-ati vazut Arabela????? Oh come on.!!!), sau aripile lui Icar, sau puterea lui Hercule, sau frumusetea si puterea Afroditei...
Tulai Doamne...eram tineri si sturlubatici, centrul universului nostru era visul, toti ne erau prieteni chiar si dupa ce ne cafteam in spatele blocului din motive care oricum nu mai conteaza si nu au contat niciodata.. Eram puri (ei sa nu ducem la extrema...in momentul in care oricum stiam vorbe vorbite porcos mai ceva decat parintii nostrii nu se cheama ca eram chiar puri la maxim nu?) ca si gandurile indraznete ce ne incolteau in minte cu fiecare intamplare.. Jucam fotbal si ne vedeam ca Maradona, jucam fatza ascunselea si ala care se punea, se si vedea vreun mare vrajitor ninja care merge fara sa fie auzit..vreo umbra atotstiutoare care ii prinde pe toti...ne placea vreo fata si n-aveam curaj sa ii "cerem prietenia", ne vedeam ca Fat-Frumosul din poveste cum o salvam de la vreun necaz si ea o sa ne fie vesnic si adanc recunoscatoare..Ganduri..acum, aducandu-mi aminte, ma apuca asa un dor de a mai copilari, nu de lipsa grijilor sau a responsabilitatilor cotidiene cat mai ales din dorinta de a ma mai simti liber (la nivel psihic mai ales..)..sa nu existe bariere..sa nu existe societate..sa putem fi noi insine asa cum ne-a dat natura..Stiu ca tind sa ma contrazic cu tot ce am zis in alte articole referitor la bunatatea naturala a omului, sau la caracterul social al fiintei umane..dar acum nu fac filosofie, acum nu incerc sa conving pe nimeni ca am dreptate..incerc doar sa amestec gandurile, visele pe care le am acum, cu gandurile si visele pe care le aveam atunci...Dar, timpul a trecut...visele au disparut, cotidianul apasa asupra noastra ca cerul pe umerii titanului Atlas...iar noi..mergem la culcare...
Party....Vama Veche iunie 2008
Aaaaaaaaand I'm back...dupa o perioada de apatie teribila...nush de ce, din ce cauza, pentru cum..etc..ar fi cazul sa pun pe "hartie" experienta Vamii de anu' asta. Ce sa zic, cand te duci cu inca 30 de oameni dupa tine, nu are cum sa iasa decat la superlativ..un mini team-building ..drink-building sau cum vreti sa ii spuneti. So, tur de forta..am plecat vineri la 5 cu gandul ca poate poate poate si iar poate avem bafta sa ajungem pana la meciul cu italia in Constanta..ei bine nu!!! Drept urmare la ora 7 fix trecute de linia de sus, paseam intr-o terasa in Cernavoda..AM mancat o pizza ne-am enervat la rateul lu tovarashu' Mutu, am mai mancat un pic de nervi si am plecat catinel spre 2 mai...acolo era cartierul general. Dushulica papica si goooooo Planet direct in Vama, directia Stuf. Purcoi de lume nene, parca era eclipsa de soare la miezul noptii...ceva de speriat..Evident shoturile au inceput sa curga, picioarele s-au destelenit, dansul a fost in toi si pana sa ne dumirim eram inapoi pe plaja in 2 mai, vazand un rasarit demential. Am fi vrut unii dintre noi sa si dormim pe plaja in ideea ca ne trezim direct in soare si o punem de o baie/(slesh) plaja...dar cateva picaturi de ploaie ne-au facut bagajele si ne-au trimis in camerele noastre la somn...prelungit de altfel pana spre miezul zile inceput de dupa-amiaza...M-am trezit cu capu' mare, m-am dus sa bag ceva in mine ca ardea instalatia rau de tot si era cat pe ce sa ma trezesc cu some peanut butter in nas de la prietena unui coleg...care simtea o nevoie acuta sa faca reclama acelei "chestii" teribil de naspa. "Jur pe rosu ca in seara asta nu mai beau"...drept urmare 3 ore de plaja 5 bai in mare (apa absolut dementiala) si un somn de 3 ore pe seara..si eram ca nou...cand a venit uraganu sa ma trezeasca..creierii mei au fost zguduiti de bubuiturile in care am fost trezit ca incepe cantarea la chitara si eu, tocmai eu, vocea-ntaia o pierd...N-am pierdut-o, insa, dupa ce am descoperit cu foarte foarte mare dezamagire ca vocea nu vrea sa se dreaga si pace...am luat ceva rosu in dinti, am calcat juramantul si l-am sfintit cu ceva J&B pana m-am dres cu totul nu doar vocea..ce sa mai am facut-o lata ..de data asta..atat de lata ca habar n-am cand am ajuns la mine in pat stiu doar ca radeam cu totii doar uitandu-ne unu la altu'...cam patetic...alcoooooolemia ridicata in slavi, noi razand..muzica data tare..nimic deosebit..care a fost partea fun?ca am reusit atatia oameni sa fim pe aceeasi lungime de unda si nu ne-am spart in biserici bisericute asa cum se intampla de cele mai multe ori...asta de fapt e si the main ideea: PARTY...oameni cu sange de..."taur" cum ar zice un drag prietin si tavarash..Apai cum Doamne iarta-ma sa nu ne ducem ca turma la distractie cand toti suntem cam de-o varsta, tineri, nelinistiti cu sangele in clocot, mancarimi in talpi si gadilici pe buze? Ne distram noi si aici..ca doar de joi incepe mai nou weekend-ul in Bucuresti via SAP Romania/GDC...Un meci, un mic, nspe beri, un fotbal, un tenis..un iesit in miez de noapte in oras...de la nasu' mare pentru toata lumea..tati paserile de noapte s-au strans intr-un nucleu :D. Cuvantul de ordine pentru vara asta, dupa lasarea intunericului mai ales este :PARTY...MARE...SOARE..PLAJA (oh cata plaja as mai face...ca placinta as sta..uite ashea si ashea m-as perpeli de pe-o parte pe alta )..ce sa mai..cateva poze de final si va pupez..
PEste doua saptamani...marea ne cheama again...sa vedem unde si in ce numar ..
PEste doua saptamani...marea ne cheama again...sa vedem unde si in ce numar ..
duminică, 15 iunie 2008
Secretul ...Evei..
Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Nici chiar Dumnezeu nu stie..El..Atotstiutorul...cel care a facut mai intai barbatul si apoi femeia..In incercarea de a creea ceva perfect a realizat imperfectiunea fara sa vrea...Asa sa fie?Ma pot uita ore intregi, zile-n sir si ani fara numar in ochii unei femei..iar secretul pe care il poarta in gene imi ramane in continuare..un secret..Am spus imperfectiunea...pai altfel cum se face ca tocmai el Creatorul nu stie marele secret? Spuneam ca ma pot uita oricat in apele involburate ale ochilor unei femei fara sa stiu..fara sa imi dau seama care poate fi secretul...poate..poate ca nu..Sunt momente cand nici chiar Eva nu il realizeaza..la nivel constient cel putin..insa instinctiv..mereu..fara exceptie. Secretul demonic, soptit de sarpe cu dorinta poate de a face rau..de a manipula marea Creatie, da nastere la ceva bun..sublim uneori..ce?ce?ce?
Un bob zabava..se spune ca marele demon, marele inger al luminii (daca nu ma insel) nu cunoaste dragostea..nu in forma pe care noi muritorii de rand o traim. As tine sa contrazic toate aceste teorii..Cunoaste ceva mai presus de o iubire pamanteana..cunoastea dragostea divina..sa nu uitam ..caderea ingerului-demon, s-a intamplat din ambitie...din alte dorinte separate de dragostea divina. Daca ar fi sa credem toate povestile, aparute din diverse surse, ingerul-demon exista pentru a completa marea Creatie, mai exact pentru ca El, a oferit omului liberul arbitru (parerea mea, desi demonul a cazut inainte de aparitia omului...dar cine poate sti cu adevarat povestea facerii lumii asa cum a fost ??). Vorbeam despre dragoste..oare asta sa fie secretul Evei? Nu, cu siguranta nu..altfel l-am sti, de atata si atata timp..Mereu m-am intrebat, ne-am intrebat poate...cum ajungem sa ne indragostim?de ce?
Raspunsuri sunt variate: de la este frumoasa, desteapta si devreme acasa pana la chiar nu stiu dar uite ca se intampla...o simt si asta imi ajunge.
Niciodata nu am incercat sa vedem de fapt ce se intampla de fapt..cum ajungem sa iubim..care este tragaciul pe care "cineva" sau "ceva" apasa si ne declanseaza toate trairile pe care le avem?
Ce i-a soptit ingerul-demon Evei?Ce este atat de important?Ce este atat de nestiut de restul lumii? Un raspuns pertinent si sceptic ar fi ca "sarpele" nu i-a mai soptit nimic nimic Evei..a fost o simpla diversiune..Diversiune sa ce?Ei, uite asta da intrebare..o intrebare la care nici Eva insasi nu va putea raspunde.."afaceri" intre ai "mari"...prea complicate pentru urechile noastre.
Cu toate astea tind sa cred ca Eva a aflat ceva poate atat de banal si de complicat in acelasi timp.
Am tot vorbit de dragoste..si am convenit ca nu asta e secretul...marele secret.Insa are legatura..imediat imi dau si cu parerea..puterea de a insufla dragoste..pentru ca dragostea vine mereu plecand de la o femeie..orice alta forma de dragoste o pot traduce prin pasiune...printr-o placere exagerata..dar dragostea mereu pleaca de la o femeie..de la privirea aruncata printre gene..Puterea Cupidoniana daca vreti sa ii spunem asa..asta era explicatia grecilor pentru dragoste..sageti trase de Eros. Banal..insa alta mai buna nu aveau...se gandeau ca vine de la zei, nu de la omul de langa..corect..de la zei a venit doar "know how-ul" ca sa ii spunem asa..ideea in sine..ingerul-demon insa se poate sa ii fi spus Evei cum anume sa faca acest lucru..sa ii fi insuflat pur si simplu puterea de a face pe barbat sa iubeasca...sa-l inlantuie..stim foarte bine cu totii ca nu mereu dragostea este asa cum ne-am dori-o...este si dragostea veninoasa..Eros avea doua tipuri de sageti...unele muiate in fiere si venin..si dragostea era nefasta..te consuma, iar altele erau muiate in miere...si atunci doar atunci se "intamplau" acele povesti cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"..Firesc de altfel...trebuia sa existe si ceva demonic intr-un sentiment atat de frumos..doar vine din partea sarpelui..Genial de altfel...a incercat prin ceva placut sa obtina ceva usor malefic...control..oare femeia, nascuta imperfecta din doar o coasta a lui Adam, sa fie unealta "sarpelui", modul prin care acesta atrage iar si iar la nesfarsit omul in diverse capcane, doar doar se indeparteaza de la "sanul Lui"? putin probabil..cel putin nu constient..unelte in mainile creatorilor..zic creatori..creatorul este cel care desavarseste un lucru ..iar El, nu l-a terminat..a ramas in "mainile sarpelui" acest lucru..omul se modifica, gandeste, este manipulat si manipuleaza oricand si fara sa realizeze, iar femeia, pe care o iubim atata, sa nu stie ce face..sa isi dea seama insa, ca are ceva aparte.. puterea electrizanta care iti da fiori..asta este intr-adevar o enigma..Nu vi s-a intamplat niciodata sa cunoasteti o femeie si dupa cateva priviri, cateva vorbe sa stiti ca urmeaza cu siguranta ceva mult mai profund?
Concluzie: care este secretul evei pana la urma? Iar noi..noi cei care nu vom avea acces niciodata la acel secret...de ce iubim femeile?
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Nici chiar Dumnezeu nu stie..El..Atotstiutorul...cel care a facut mai intai barbatul si apoi femeia..In incercarea de a creea ceva perfect a realizat imperfectiunea fara sa vrea...Asa sa fie?Ma pot uita ore intregi, zile-n sir si ani fara numar in ochii unei femei..iar secretul pe care il poarta in gene imi ramane in continuare..un secret..Am spus imperfectiunea...pai altfel cum se face ca tocmai el Creatorul nu stie marele secret? Spuneam ca ma pot uita oricat in apele involburate ale ochilor unei femei fara sa stiu..fara sa imi dau seama care poate fi secretul...poate..poate ca nu..Sunt momente cand nici chiar Eva nu il realizeaza..la nivel constient cel putin..insa instinctiv..mereu..fara exceptie. Secretul demonic, soptit de sarpe cu dorinta poate de a face rau..de a manipula marea Creatie, da nastere la ceva bun..sublim uneori..ce?ce?ce?
Un bob zabava..se spune ca marele demon, marele inger al luminii (daca nu ma insel) nu cunoaste dragostea..nu in forma pe care noi muritorii de rand o traim. As tine sa contrazic toate aceste teorii..Cunoaste ceva mai presus de o iubire pamanteana..cunoastea dragostea divina..sa nu uitam ..caderea ingerului-demon, s-a intamplat din ambitie...din alte dorinte separate de dragostea divina. Daca ar fi sa credem toate povestile, aparute din diverse surse, ingerul-demon exista pentru a completa marea Creatie, mai exact pentru ca El, a oferit omului liberul arbitru (parerea mea, desi demonul a cazut inainte de aparitia omului...dar cine poate sti cu adevarat povestea facerii lumii asa cum a fost ??). Vorbeam despre dragoste..oare asta sa fie secretul Evei? Nu, cu siguranta nu..altfel l-am sti, de atata si atata timp..Mereu m-am intrebat, ne-am intrebat poate...cum ajungem sa ne indragostim?de ce?
Raspunsuri sunt variate: de la este frumoasa, desteapta si devreme acasa pana la chiar nu stiu dar uite ca se intampla...o simt si asta imi ajunge.
Niciodata nu am incercat sa vedem de fapt ce se intampla de fapt..cum ajungem sa iubim..care este tragaciul pe care "cineva" sau "ceva" apasa si ne declanseaza toate trairile pe care le avem?
Ce i-a soptit ingerul-demon Evei?Ce este atat de important?Ce este atat de nestiut de restul lumii? Un raspuns pertinent si sceptic ar fi ca "sarpele" nu i-a mai soptit nimic nimic Evei..a fost o simpla diversiune..Diversiune sa ce?Ei, uite asta da intrebare..o intrebare la care nici Eva insasi nu va putea raspunde.."afaceri" intre ai "mari"...prea complicate pentru urechile noastre.
Cu toate astea tind sa cred ca Eva a aflat ceva poate atat de banal si de complicat in acelasi timp.
Am tot vorbit de dragoste..si am convenit ca nu asta e secretul...marele secret.Insa are legatura..imediat imi dau si cu parerea..puterea de a insufla dragoste..pentru ca dragostea vine mereu plecand de la o femeie..orice alta forma de dragoste o pot traduce prin pasiune...printr-o placere exagerata..dar dragostea mereu pleaca de la o femeie..de la privirea aruncata printre gene..Puterea Cupidoniana daca vreti sa ii spunem asa..asta era explicatia grecilor pentru dragoste..sageti trase de Eros. Banal..insa alta mai buna nu aveau...se gandeau ca vine de la zei, nu de la omul de langa..corect..de la zei a venit doar "know how-ul" ca sa ii spunem asa..ideea in sine..ingerul-demon insa se poate sa ii fi spus Evei cum anume sa faca acest lucru..sa ii fi insuflat pur si simplu puterea de a face pe barbat sa iubeasca...sa-l inlantuie..stim foarte bine cu totii ca nu mereu dragostea este asa cum ne-am dori-o...este si dragostea veninoasa..Eros avea doua tipuri de sageti...unele muiate in fiere si venin..si dragostea era nefasta..te consuma, iar altele erau muiate in miere...si atunci doar atunci se "intamplau" acele povesti cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti"..Firesc de altfel...trebuia sa existe si ceva demonic intr-un sentiment atat de frumos..doar vine din partea sarpelui..Genial de altfel...a incercat prin ceva placut sa obtina ceva usor malefic...control..oare femeia, nascuta imperfecta din doar o coasta a lui Adam, sa fie unealta "sarpelui", modul prin care acesta atrage iar si iar la nesfarsit omul in diverse capcane, doar doar se indeparteaza de la "sanul Lui"? putin probabil..cel putin nu constient..unelte in mainile creatorilor..zic creatori..creatorul este cel care desavarseste un lucru ..iar El, nu l-a terminat..a ramas in "mainile sarpelui" acest lucru..omul se modifica, gandeste, este manipulat si manipuleaza oricand si fara sa realizeze, iar femeia, pe care o iubim atata, sa nu stie ce face..sa isi dea seama insa, ca are ceva aparte.. puterea electrizanta care iti da fiori..asta este intr-adevar o enigma..Nu vi s-a intamplat niciodata sa cunoasteti o femeie si dupa cateva priviri, cateva vorbe sa stiti ca urmeaza cu siguranta ceva mult mai profund?
Concluzie: care este secretul evei pana la urma? Iar noi..noi cei care nu vom avea acces niciodata la acel secret...de ce iubim femeile?
marți, 10 iunie 2008
Compromis...sa ne compromitem..tzaca paca
E seara gandurilor razlete pare-se...in ultima vreme m-am tot gandit la un subiect atat de des intalnit in vietile ficaruia de ar putea trece neobservat din cauza obisnuintei..compromisul..
Daca stau bine si ma gandesc, e un lucru pe care il facem inca din copilarie...bine..nu il cunoastem sub aceasta denumire, si intr-o asemenea forma acutizata..dar il facem..Cati dintre voi nu ati fost pacaliti de parinti in felul urmator: "Daca mananci tot, primesti..o ciucalata pe bat..daca faci temele mai repede, stai mai mult afara..daca esti cuminte iti cumpar...luna de pe cer"...si noi ca oile, facem si temele mai repede, mancam tot, suntem cuminti, poate poate..E prima forma de compromis, la o varsta cand ne-am astepta ca totul sa fie pur..frumos..fara nici un fel de umbre :)
Din pacate, realitatea ne demonstreaza ca aproape nimic, desi eu as inclina mai mult spre 100% nimic, nu se face fara compromis. La scoala, bunaoara, vrei sa fii printre primii?INveti si rahaturile care nu iti plac, intre prieteni, vrei sa fii cool, te modelezi in asa fel incat sa te vada toti cu okelarii de soare pe nas ca esti mai stralucitor decat insasi luna (care oricum nu produce lumina..da imbata-te cu apa rece), la servici, vrei sa fii bun si apreciat..vrei sa ai sanse mai mari la diverse?te apuci sa inveti si ceea ce nu iti face placere, inveti sa mai pleci capul din cand in cand..si iaca nah poate poate te pomeni cu o marire de salariu, cu o vorba buna sau cu o avansare in grad. In relatia cu sotul, sotia, prieten, iubita, etc..faci la compromisuri in timp de iti vine acru si iti vine sa iti iei campii ca oricum farmecul se duce usor usor daca nu esti atent.
Din cate observ eu, in doar cateva situatii am rezumat cam tot ceea ce facem in viata..acuma, nu reduc totul la un mare compromis..ca l-as mania pe al de sus, insa cred ca foarte multe din actiunile noastre au la baza un compromis...
Bunaoara, iei vreo "teapa" de la vreun prieten bun, sau de la vreo tipa, nu vrei sa renunti la acel prieten sau la acea tipa, si zici: Hai, fie si un lup mancat de oaie de data asta..mai dam o sansa..Si mai dai o sansa, si iar poc, in moalele capului..si inca nu esti convins ca tre sa il/o trimiti la dracu'..si mai dai o sansa..si uite asa, pentru ca esti prea binevoitor, prea sentimental, in loc sa fii apreciat pentru gestul pe care il faci si pentru rabdarea de care dai dovada, ajungi sa fii luat de prost..se duce din respect..si pana te dumiresti, descoperi ca ti-ai pierdut timpul de pomana.
Mai nasol e daca ajungi sa iti incalci niscaiva principii de viata pe care pana la acel moment le-ai ridicat la rangul de sfinte...pai cum palaria lui anatole, sa mai fii respectat daca tu insuti nu o mai faci?se inlantuie toate ca un cerc vicios..si din compromisul pe care il faci ajungi sa te compromiti pe tine ca om..
Intr-un articol mai vechi am facut o trimitere la o afirmatie filosofica: Omul este o fiinta sociala. Pai este motivul primordial pentru care ajungem sa facem compromisuri in viata..Nu se poate fara ele, pentru ca mereu trebuie sa tinem cont, de lumea care ne inconjoara, de imaginea pe care o avem in fata lumii, de ceea ce dorim sa obtinem de la viata s.a. Depinde de noi insine care ne sunt limitele..mai exact, depinde de noi insine sa ne delimitam foarte clar acele limite pentru a nu da in extrema cealalta. Din experienta spun ca prea multa bunatate, prea multe sanse, strica..omul e rau prin natura lui..si in loc sa aprecieze, da cu mucii in fasole.De ce zic ca e rau?
Mitul lui Gyges...(sper sa nu mananc rahat si sa incurc miturile intre ele altfel..e de rau)..pastor..turma de oi..ce sa mai un mini Becali, in vremea lui Platon, in gandirea lui Platon.
Gaseste un inel...frumos, piatra mare etc..Intre timp, adunare mare adunare la curte..se duce si el..tot jucandu-se cu piatra inelului, isi da seama, ca atunci cand intoarce piatra spre interior, devine invizibil..cand o intoarce la loc, iar e printre ceilalti..Ce face?I-o trage cu nesimtire reginei, il omoara pe rege si se pune in locul lui la domnie. Asta asa pe scurt ca daca o voiam altfel va dadeam copy paste la poveste.
Concluzie, da-i omului sansa sa fie deasupra putin si ti-o va trage de nu te vezi..poate nu iti umfla ochii, dar in mod sigur : nu te va mai aprecia, va incerca sa iti ia locul..etc etc etc..Asta este natura umana din pacate si ca sa razbim, cu toate compromisurile pe care le facem, tre sa fim caini...sa ne zbatem..sa dam din coate sa aungem undeva si cand ajungem sa stam mereu in garda sa nu o luam de la capat.
Hmm..cred ca va trebui sa recitesc pana si eu ce am scris aici si sa urmez sfaturile date in miez de noapte :)
De data asta m-am intrecut pe mine..doua treburi serioase??!!Ioi...tre sa revin la caterinca :)
Daca stau bine si ma gandesc, e un lucru pe care il facem inca din copilarie...bine..nu il cunoastem sub aceasta denumire, si intr-o asemenea forma acutizata..dar il facem..Cati dintre voi nu ati fost pacaliti de parinti in felul urmator: "Daca mananci tot, primesti..o ciucalata pe bat..daca faci temele mai repede, stai mai mult afara..daca esti cuminte iti cumpar...luna de pe cer"...si noi ca oile, facem si temele mai repede, mancam tot, suntem cuminti, poate poate..E prima forma de compromis, la o varsta cand ne-am astepta ca totul sa fie pur..frumos..fara nici un fel de umbre :)
Din pacate, realitatea ne demonstreaza ca aproape nimic, desi eu as inclina mai mult spre 100% nimic, nu se face fara compromis. La scoala, bunaoara, vrei sa fii printre primii?INveti si rahaturile care nu iti plac, intre prieteni, vrei sa fii cool, te modelezi in asa fel incat sa te vada toti cu okelarii de soare pe nas ca esti mai stralucitor decat insasi luna (care oricum nu produce lumina..da imbata-te cu apa rece), la servici, vrei sa fii bun si apreciat..vrei sa ai sanse mai mari la diverse?te apuci sa inveti si ceea ce nu iti face placere, inveti sa mai pleci capul din cand in cand..si iaca nah poate poate te pomeni cu o marire de salariu, cu o vorba buna sau cu o avansare in grad. In relatia cu sotul, sotia, prieten, iubita, etc..faci la compromisuri in timp de iti vine acru si iti vine sa iti iei campii ca oricum farmecul se duce usor usor daca nu esti atent.
Din cate observ eu, in doar cateva situatii am rezumat cam tot ceea ce facem in viata..acuma, nu reduc totul la un mare compromis..ca l-as mania pe al de sus, insa cred ca foarte multe din actiunile noastre au la baza un compromis...
Bunaoara, iei vreo "teapa" de la vreun prieten bun, sau de la vreo tipa, nu vrei sa renunti la acel prieten sau la acea tipa, si zici: Hai, fie si un lup mancat de oaie de data asta..mai dam o sansa..Si mai dai o sansa, si iar poc, in moalele capului..si inca nu esti convins ca tre sa il/o trimiti la dracu'..si mai dai o sansa..si uite asa, pentru ca esti prea binevoitor, prea sentimental, in loc sa fii apreciat pentru gestul pe care il faci si pentru rabdarea de care dai dovada, ajungi sa fii luat de prost..se duce din respect..si pana te dumiresti, descoperi ca ti-ai pierdut timpul de pomana.
Mai nasol e daca ajungi sa iti incalci niscaiva principii de viata pe care pana la acel moment le-ai ridicat la rangul de sfinte...pai cum palaria lui anatole, sa mai fii respectat daca tu insuti nu o mai faci?se inlantuie toate ca un cerc vicios..si din compromisul pe care il faci ajungi sa te compromiti pe tine ca om..
Intr-un articol mai vechi am facut o trimitere la o afirmatie filosofica: Omul este o fiinta sociala. Pai este motivul primordial pentru care ajungem sa facem compromisuri in viata..Nu se poate fara ele, pentru ca mereu trebuie sa tinem cont, de lumea care ne inconjoara, de imaginea pe care o avem in fata lumii, de ceea ce dorim sa obtinem de la viata s.a. Depinde de noi insine care ne sunt limitele..mai exact, depinde de noi insine sa ne delimitam foarte clar acele limite pentru a nu da in extrema cealalta. Din experienta spun ca prea multa bunatate, prea multe sanse, strica..omul e rau prin natura lui..si in loc sa aprecieze, da cu mucii in fasole.De ce zic ca e rau?
Mitul lui Gyges...(sper sa nu mananc rahat si sa incurc miturile intre ele altfel..e de rau)..pastor..turma de oi..ce sa mai un mini Becali, in vremea lui Platon, in gandirea lui Platon.
Gaseste un inel...frumos, piatra mare etc..Intre timp, adunare mare adunare la curte..se duce si el..tot jucandu-se cu piatra inelului, isi da seama, ca atunci cand intoarce piatra spre interior, devine invizibil..cand o intoarce la loc, iar e printre ceilalti..Ce face?I-o trage cu nesimtire reginei, il omoara pe rege si se pune in locul lui la domnie. Asta asa pe scurt ca daca o voiam altfel va dadeam copy paste la poveste.
Concluzie, da-i omului sansa sa fie deasupra putin si ti-o va trage de nu te vezi..poate nu iti umfla ochii, dar in mod sigur : nu te va mai aprecia, va incerca sa iti ia locul..etc etc etc..Asta este natura umana din pacate si ca sa razbim, cu toate compromisurile pe care le facem, tre sa fim caini...sa ne zbatem..sa dam din coate sa aungem undeva si cand ajungem sa stam mereu in garda sa nu o luam de la capat.
Hmm..cred ca va trebui sa recitesc pana si eu ce am scris aici si sa urmez sfaturile date in miez de noapte :)
De data asta m-am intrecut pe mine..doua treburi serioase??!!Ioi...tre sa revin la caterinca :)
Destin...
Nu va asteptati sa vorbim despre binecunoscuta melodie a lui Cargo.."Destin"..ci mai degraba despre destinul uman..poate un pic despre liberul arbitru..nush inca nu sunt foarte convins de randurile care vor urma.
Ce intelegem la liber prin "liber arbitru"? Prin cartile de filosofie, pe vremea cand eram liceean, daca nu ma inseala memoria, era un text legat de Dumnezeu, de libertatea de a alege...libertate de alegere data de cel de sus, ca omul sa poata sa dea cu "capul de pragul de sus" voit, sau nu. Adica sa aleaga singur calea care crede ca i se potriveste cel mai bine. De fapt cred ca era mai mult ideea de a nu ii impune calea pe care El ar fi dorit-o pentru creatura ce tocmai o plamadise.
La greci, Moira reprezenta soarta, crunta soarta care mereu da peste cap visele si vietile oamenilor..Moira reprezenta pentru greci ceva similar, destinului la noi..cel putin asa s-a intamplat in timp..Pe vremea respectiva insa Moira taia si spanzura...oamenii nu aveau nici un cuvant de spus..in ceea ce privea soarta ce-o aveau..
Intrebarea mea...punand in balanta :liber arbitru=Destin...chiar asa sa fie?sa nu avem chiar nici un cuvant de spus in ceea ce priveste cursivitatea vietilor noastre? Sincer, dubit ca ar fi chiar asa drastica treaba.
Din punctul meu de vedere, liberul arbitru inseamna ca singuri ne alegem drumul, deci din start, destinul nostru are pentru inceput cel putin doua drumuri...cum niciodata nu exista doar o singura fata a unei monede, ci doua, asa si cu destinul influentat de alegerile noastre...daca e "hais"...destinul se duce spre stanga (parca asa era), iar daca e "cea" destinul o ia la dreapta..alegerile pe care le facem in viata ne influenteaza atat viata prezenta cat si o parte daca nu in totalitate din actiunile viitoare si ceea ce urmeaza sa se intample cu noi, si daca nu le influenteaza, macar se deschid mai multe portite si avem mai multe variante de ales. So, in cazul asta, de ce mai e destin daca tot ce facem noi influenteaza ce urmeaza sa se intample?
Exista vorba din popor..."e daca mi-e scris sa imi cada un ghiveci in cap o sa imi cada oricum...asa ca pot sa ma duc sa sar si cu parasuta, sa ma dau si cu motoru cu 200 la ora..ca ce-o fi o fi.."..si uite asa ne provocam "destinul". Nu contest existenta unui "drum scris" pentru fiecare dintre noi...contest doar continutul..mai exact..drumul e scris dinainte pentru nastere si moarte...ce e intre, ne apartine..mai mult decat atat...ce e intre cele doua momente, poate influenta drastic chiar momentul final..
Sunt convins ca maine daca ma duc la o tiganca sa imi citeasca in palma, si imi va spune ca voi ajunge spre exemplu un al doilea Cresus, o sa fac tot ce imi sta in putere sa ajung cat mai repede la asta..pe de alta parte daca imi va spune ca intr-un an 3 luni, 12 zile si 4 ore va da o masina peste mine, again voi face tot ce imi va sta in putere sa schimb acest lucru..si ma voi stradui atat de tare incat sunt convins ca as reusi.. Concluzie: intra la treaba forta psihicului care uneori nu ne lasa chiar de capul nostru si ne impinge sa incercam sa influentam viitorul ce tocmai "l-am aflat"..deci actiune umana 100%..destin..mai putin
Pe de alta parte..la fel de convins sunt ca putem influenta doar ceea ce tine 100% de noi, de ceea ce facem...bine, functie de gradul de inteligenta de care dispunem, putem influenta si o parte din actiunile care sunt facute de cei din jurul nostru..dar..un procent mic..si de cele mai multe ori sunt sanse sa nu iasa asa cum ne-am dori.
Nu dam exemple ca nu este cazul stiti si voi despre ce vorbesc asa ca nu mai pierdem timp inutil..
In cazul asta, vin eu si intreb...este destinul 100% independent de vointa umana? Nu..este influentabil?Oh da...Pai daca eu in loc sa stau ca prostu' sa astept sa castig la loto, ma apuc sa imi fac banii singur...ii si fac in timp..sau daca eu, in loc sa ma uit la stele si sa zic: Da doamne maine sa vod okii aia albastri, a doua zi imi fac de lucru prin zona acelor ochi...nu se cheama ca sunt stapan pe actiunile mele? Bine, nu ii mai zicem destin..ii zicem, vointa..anyway...prea multe ganduri serioase..fara nici macar o mica bascalie imi strica..ma doare capul..ma duc la somn..
Va pupez
Ce intelegem la liber prin "liber arbitru"? Prin cartile de filosofie, pe vremea cand eram liceean, daca nu ma inseala memoria, era un text legat de Dumnezeu, de libertatea de a alege...libertate de alegere data de cel de sus, ca omul sa poata sa dea cu "capul de pragul de sus" voit, sau nu. Adica sa aleaga singur calea care crede ca i se potriveste cel mai bine. De fapt cred ca era mai mult ideea de a nu ii impune calea pe care El ar fi dorit-o pentru creatura ce tocmai o plamadise.
La greci, Moira reprezenta soarta, crunta soarta care mereu da peste cap visele si vietile oamenilor..Moira reprezenta pentru greci ceva similar, destinului la noi..cel putin asa s-a intamplat in timp..Pe vremea respectiva insa Moira taia si spanzura...oamenii nu aveau nici un cuvant de spus..in ceea ce privea soarta ce-o aveau..
Intrebarea mea...punand in balanta :liber arbitru=Destin...chiar asa sa fie?sa nu avem chiar nici un cuvant de spus in ceea ce priveste cursivitatea vietilor noastre? Sincer, dubit ca ar fi chiar asa drastica treaba.
Din punctul meu de vedere, liberul arbitru inseamna ca singuri ne alegem drumul, deci din start, destinul nostru are pentru inceput cel putin doua drumuri...cum niciodata nu exista doar o singura fata a unei monede, ci doua, asa si cu destinul influentat de alegerile noastre...daca e "hais"...destinul se duce spre stanga (parca asa era), iar daca e "cea" destinul o ia la dreapta..alegerile pe care le facem in viata ne influenteaza atat viata prezenta cat si o parte daca nu in totalitate din actiunile viitoare si ceea ce urmeaza sa se intample cu noi, si daca nu le influenteaza, macar se deschid mai multe portite si avem mai multe variante de ales. So, in cazul asta, de ce mai e destin daca tot ce facem noi influenteaza ce urmeaza sa se intample?
Exista vorba din popor..."e daca mi-e scris sa imi cada un ghiveci in cap o sa imi cada oricum...asa ca pot sa ma duc sa sar si cu parasuta, sa ma dau si cu motoru cu 200 la ora..ca ce-o fi o fi.."..si uite asa ne provocam "destinul". Nu contest existenta unui "drum scris" pentru fiecare dintre noi...contest doar continutul..mai exact..drumul e scris dinainte pentru nastere si moarte...ce e intre, ne apartine..mai mult decat atat...ce e intre cele doua momente, poate influenta drastic chiar momentul final..
Sunt convins ca maine daca ma duc la o tiganca sa imi citeasca in palma, si imi va spune ca voi ajunge spre exemplu un al doilea Cresus, o sa fac tot ce imi sta in putere sa ajung cat mai repede la asta..pe de alta parte daca imi va spune ca intr-un an 3 luni, 12 zile si 4 ore va da o masina peste mine, again voi face tot ce imi va sta in putere sa schimb acest lucru..si ma voi stradui atat de tare incat sunt convins ca as reusi.. Concluzie: intra la treaba forta psihicului care uneori nu ne lasa chiar de capul nostru si ne impinge sa incercam sa influentam viitorul ce tocmai "l-am aflat"..deci actiune umana 100%..destin..mai putin
Pe de alta parte..la fel de convins sunt ca putem influenta doar ceea ce tine 100% de noi, de ceea ce facem...bine, functie de gradul de inteligenta de care dispunem, putem influenta si o parte din actiunile care sunt facute de cei din jurul nostru..dar..un procent mic..si de cele mai multe ori sunt sanse sa nu iasa asa cum ne-am dori.
Nu dam exemple ca nu este cazul stiti si voi despre ce vorbesc asa ca nu mai pierdem timp inutil..
In cazul asta, vin eu si intreb...este destinul 100% independent de vointa umana? Nu..este influentabil?Oh da...Pai daca eu in loc sa stau ca prostu' sa astept sa castig la loto, ma apuc sa imi fac banii singur...ii si fac in timp..sau daca eu, in loc sa ma uit la stele si sa zic: Da doamne maine sa vod okii aia albastri, a doua zi imi fac de lucru prin zona acelor ochi...nu se cheama ca sunt stapan pe actiunile mele? Bine, nu ii mai zicem destin..ii zicem, vointa..anyway...prea multe ganduri serioase..fara nici macar o mica bascalie imi strica..ma doare capul..ma duc la somn..
Va pupez
duminică, 8 iunie 2008
Liberte...
1789 Revolutia Franceza...1989 Revolutia Romana. Ambele au adus libertatea unor popoare...In cazul nostru, am scapat de o dictatura comunista, punandu-l pe Ceausescu la zid ca pe ultimul infractor...pana la urma nici nu mai conteaza asta..sunt doar amanunte..important e ca ne-am recastigat libertatea. Libertate sa ce? Sa ne plimbam mai mult, sa comunicam fara bariere desi am vaga senzatie ca acea libertate de exprimare inca mai este cenzurata uneori (vezi formatiile hip-hop romanesti). Sa dezvolt, pai e foarte simplu...avem un CNA care impune cate un bip la fiecare pula bagata drept urmare auzim uneori melodii pline de bipuri lungi. Ma uitam la MTV zilele trecute, si nu am vazut asa ceva in alte tari, la alti cantareti..adica nu avem nimic impotriva cuvintelor gen FUCK sau DICK daca sunt puse in engleza sau alte limbi, dar ne oripilam crunt si ne incruntam oripilati daca pula ne zgarie urechile la televizor...fie si un lup mancat de oaie.Trecem mai departe..
Suntem liberi, tiganii au iesit din cotete si ne cotropesc usor usor, iar noi, majoritatea stam si ne uitam la ei ca prostii fara sa facem nimic.Cu toate astea, sunt convins si chiar am intalnit cazuri destul de multe in care tiganii sunt mai romani ca romanii, iar romanii mai tigani decat tiganii...cum asa? Foarte simplu...din educatie si din caracterul nativ al unora..nu mai dau exemple ca nu e cazul si probabil le stiti si voi la fel de bine ca si mine.
Suntem liberi, sa facem aproape orice...liberul arbitru s-ar vrea la el acasa daca nu ne-ar inchista societatea..ceea ce, ma face sa ma contrazic un pic..pentru ca in acest caz nu mai suntem chiar liberi daca trebuie sa tinem cont de normele societatii..insa e democratie..daca nu suntem atenti insa usurel usurel ne putem indrepta spre anarhie..insa nu va fac acum istoricul acestor cuvinte si ce inseamna, ca ar trebui sa tin un mic curs de istorie-politologie si mi-e asa o lene de numa.
Incerc sa ma gandesc insa ce inseamna pentru mine sa fiu liber...pentru mine care am prins destul de mult din propria-mi viata sub ambele regimuri...putin fata de altii, dar repet, raportat la varsta pe care o am. Inainte, mancam chifle de 50 de bani, foarte bune, mergeam la mare trimisi de sindicate, 2 saptamani si 2 saptamani la munte, dintr-un salariu decent, puteai sa iti permiti sa te si lafai uneori...nu prea mult pentru ca nu exista atata materie prima de cumparat, si probabil asta era si motivul pentru care ne descurcam. Stateam ore in sir la coada la lapte sau paine sau carne...se dadeau multe pe sub tejghea...etc etc..programul tv se termina cel mai tarziu la ora 10 seara si in cel mai bun caz prindeam doua posturi de bulgari, si alea cu purici..insa citeam mai mult, ne plimbam mai mult, valorile morale erau cu totul altele, iar noi, prin prisma greutatilor de la acea vreme, aveam grija sa fim inca oameni.
Acum, am cablu, prind 98,56 posturi straine din care 12,3 sunt porno, 20 de stiri si restu muzica si filme..bine exagerez..dar intelegeti ideea. Acum am telefon mobil ca sa ingros buzunarul celor de la vodafone, orange s.a. Acum am devenit internet addicted, nu ma mai uit la teveu, dar citesc carti si presa pe net..am ultimul racnet de telefon (so to speak...metaforic), si daca vrea muschii mei peste 4 ore sunt in Roma la Termini sau in Barcelona pe Avigunda Diagonal...Avem libertate de miscare, avem idei, putem face cam orice si nu doar atat..chiar facem orice ne trece prin cap evident consultand si buzunarul sa vedem daca ni se permite. Traim intr-un secol al informatiilor, al informaticii, al comunicarii si al materialismului..Totul se reduce la bani asa cum am mai zis acum ceva vreme intr-un alt articol, cand va recomandam un film bun. Ce nu se va reduce la bani?Omenia...intepeniti si adaptati cotidianului, lumii, societatii din care facem parte uitam sa fim oameni. Suntem mult mai incisivi, valorile morale s-au schimbat fundamental, chiar si printre cei care au prins si alte vremuri nu numai la copiii de acum...nu mai exista prea mult respect..banul face multe..insa nu vorbim despre bani ci despre libertate..suntem liberi si revin, desi ne permitem orice, ne oripilam la auzul cuvantului pula sau altor cuvinte care exprima diverse parti ale corpului. Daca ar fi sa dau crezare tipului care a facut un show la stand up comedy in Deko, numai femeile sunt vinovate ca acest cuvant este unul nasol, atata vreme cat pentru noi exprima atatea si atatea altele separat de semnificatia princeps. Insa, va las cu Teo ca sa intelegeti ce va zic :http: //www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM , iar eu revin la libertate..
Deci ce inseamna libertatea pentru mine? Cat se poate de sincer, nu cred ca stiu...da ok, fac tot ce imi trece prin cap, scriu tot ce imi trece prin cap mie sau altora :P, mananc, ma imbrac, ma plimb cat ma tine buzunarul, dar liber..liber ma simt cand ma smulg efectiv in viata de zi cu zi si plec..la dracu in praznic..la mare, la munte, in alte tari..liber, relaxat, fara nici un fel de grija..dorm mai bine, mananc mai bine, rad mai mult si socializez si mai mult..Nu cred ca doar la asta se poate reduce libertatea..sau poate ca da..probabil ar trebui sa fiu/fim privat/i de libertate o perioada ca sa putem aprecia tot ce avem. Pana una alta, va las sa va amuzati cu mamaica simpatica de la megastar care le zice tare bine de libertate : http://www.youtube.com/watch?v=OLW3JZUJN9E&feature=related
Va pupez...si, fiti liberi :)
Suntem liberi, tiganii au iesit din cotete si ne cotropesc usor usor, iar noi, majoritatea stam si ne uitam la ei ca prostii fara sa facem nimic.Cu toate astea, sunt convins si chiar am intalnit cazuri destul de multe in care tiganii sunt mai romani ca romanii, iar romanii mai tigani decat tiganii...cum asa? Foarte simplu...din educatie si din caracterul nativ al unora..nu mai dau exemple ca nu e cazul si probabil le stiti si voi la fel de bine ca si mine.
Suntem liberi, sa facem aproape orice...liberul arbitru s-ar vrea la el acasa daca nu ne-ar inchista societatea..ceea ce, ma face sa ma contrazic un pic..pentru ca in acest caz nu mai suntem chiar liberi daca trebuie sa tinem cont de normele societatii..insa e democratie..daca nu suntem atenti insa usurel usurel ne putem indrepta spre anarhie..insa nu va fac acum istoricul acestor cuvinte si ce inseamna, ca ar trebui sa tin un mic curs de istorie-politologie si mi-e asa o lene de numa.
Incerc sa ma gandesc insa ce inseamna pentru mine sa fiu liber...pentru mine care am prins destul de mult din propria-mi viata sub ambele regimuri...putin fata de altii, dar repet, raportat la varsta pe care o am. Inainte, mancam chifle de 50 de bani, foarte bune, mergeam la mare trimisi de sindicate, 2 saptamani si 2 saptamani la munte, dintr-un salariu decent, puteai sa iti permiti sa te si lafai uneori...nu prea mult pentru ca nu exista atata materie prima de cumparat, si probabil asta era si motivul pentru care ne descurcam. Stateam ore in sir la coada la lapte sau paine sau carne...se dadeau multe pe sub tejghea...etc etc..programul tv se termina cel mai tarziu la ora 10 seara si in cel mai bun caz prindeam doua posturi de bulgari, si alea cu purici..insa citeam mai mult, ne plimbam mai mult, valorile morale erau cu totul altele, iar noi, prin prisma greutatilor de la acea vreme, aveam grija sa fim inca oameni.
Acum, am cablu, prind 98,56 posturi straine din care 12,3 sunt porno, 20 de stiri si restu muzica si filme..bine exagerez..dar intelegeti ideea. Acum am telefon mobil ca sa ingros buzunarul celor de la vodafone, orange s.a. Acum am devenit internet addicted, nu ma mai uit la teveu, dar citesc carti si presa pe net..am ultimul racnet de telefon (so to speak...metaforic), si daca vrea muschii mei peste 4 ore sunt in Roma la Termini sau in Barcelona pe Avigunda Diagonal...Avem libertate de miscare, avem idei, putem face cam orice si nu doar atat..chiar facem orice ne trece prin cap evident consultand si buzunarul sa vedem daca ni se permite. Traim intr-un secol al informatiilor, al informaticii, al comunicarii si al materialismului..Totul se reduce la bani asa cum am mai zis acum ceva vreme intr-un alt articol, cand va recomandam un film bun. Ce nu se va reduce la bani?Omenia...intepeniti si adaptati cotidianului, lumii, societatii din care facem parte uitam sa fim oameni. Suntem mult mai incisivi, valorile morale s-au schimbat fundamental, chiar si printre cei care au prins si alte vremuri nu numai la copiii de acum...nu mai exista prea mult respect..banul face multe..insa nu vorbim despre bani ci despre libertate..suntem liberi si revin, desi ne permitem orice, ne oripilam la auzul cuvantului pula sau altor cuvinte care exprima diverse parti ale corpului. Daca ar fi sa dau crezare tipului care a facut un show la stand up comedy in Deko, numai femeile sunt vinovate ca acest cuvant este unul nasol, atata vreme cat pentru noi exprima atatea si atatea altele separat de semnificatia princeps. Insa, va las cu Teo ca sa intelegeti ce va zic :http: //www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM , iar eu revin la libertate..
Deci ce inseamna libertatea pentru mine? Cat se poate de sincer, nu cred ca stiu...da ok, fac tot ce imi trece prin cap, scriu tot ce imi trece prin cap mie sau altora :P, mananc, ma imbrac, ma plimb cat ma tine buzunarul, dar liber..liber ma simt cand ma smulg efectiv in viata de zi cu zi si plec..la dracu in praznic..la mare, la munte, in alte tari..liber, relaxat, fara nici un fel de grija..dorm mai bine, mananc mai bine, rad mai mult si socializez si mai mult..Nu cred ca doar la asta se poate reduce libertatea..sau poate ca da..probabil ar trebui sa fiu/fim privat/i de libertate o perioada ca sa putem aprecia tot ce avem. Pana una alta, va las sa va amuzati cu mamaica simpatica de la megastar care le zice tare bine de libertate : http://www.youtube.com/watch?v=OLW3JZUJN9E&feature=related
Va pupez...si, fiti liberi :)
vineri, 6 iunie 2008
Provocari...provocari..
Hmm in seara asta sau altcandva ar trebui sa scriu despre provocari...n-am nici cea mai vaga idee..clar este un lucru..aseara am fost in salsa3 si a fost o reala provocare sa invat sa ma misc ca un cocos pe scena pe ritm de bachata...spre linistea tuturor, nu cred ca m-am descurcat rau..dar meritele sunt ale "profei" care se misca super bine..Mereu cand merg in salsa mi se aprinde asa un bec sa ma apuc de niscaiva cursuri sa invat si eu sa ma misc..mereu ma simt de-amboulea cand vad ca in astfel de cluburi tot poporul stie sa miste ceva numa je..oha. Si ca sa ma conving si mai bine ca tre sa ma apuc de ast sport, am fost si in Preoteasa in seara asta, poate poate s-o lega ceva de mini..ori n-am baut destul ori provocarea n-a fost destul de mare, ca dupa numa o ora am ajuns in spice, unde m-am simtit in elementul meu..compania extrem de placuta..poate chiar mai mult as putea spune, a fost ca o cireasa de pe tort. Insa nici aici provocarea n-a fost destul de mare astfel incat am ajuns la 2 juma acasa cu "promisiunea" ca maine vom relua in Music Club alaturi de fostii mei colegi din IBM. Ar trebui sa iasa super fun...cine stie, poate o sa si iasa.
Revenind la provocari insa, a fost o provocare micuta ce e drept sa invat sa ma misc, a fosto provocare sa ma adaptez la stilul de dans al unei necunoscute...ma rog nu chiar necunoscuta..metaforic vorbind.. Provocarea cea mare va fi saptamana viitoare in Vama Veche...cand imi voi arunca magnifica voce la bataia unei chitari :)..de fapt si de drept, cred ca mai bine zis, in bataia unor valuri...caci indiferent de temeperatura clar voi face macar o baie...cu sau fara costum de baie :D
Provocari, provocari, provocari...hmm am una tare :D
Eram mai mic si mai ..timid (poate)..jucam un joc de societate deosebit, numit table..pe porunci..si asa cum se intampla uneori cand esti atent la persoana cu care joci si nu la jocul in sine, am pierdut..porunca/provocare...sa gadil, daca nu ma insel, fara sa imi folosesc mainile si/sau gura...super tare..sa vedeti un melc cum incearca sa faca gadilici cu nasu'...noroc ca nu eram racit, cel putin asa imi aduc aminte..noroc ca sensibilizarea are loc rapid si n-a trebuit sa ma chinui prea tare.
Mai am una recenta...concert muzica cubaneza...salsa..chestii, susanele, trestii etc...5 tipi si patru gagici..una dintre ele tare rau de tot..si ca muiere si ca dansatoare..se termina concertu..cineva, nu spui cine, ma vede cu chef e dans.."du-te de danseaza cu aia mica (adik cubaneza)"..mandea n-are ce face si se duce..m-a pus in cap..se misca intr-un fel de m-a bagat in boala scurt si la obiect..hai, hai e doar metaforic nu va ganditi la te miri ce alte ..obiecte :D
Gurile rele spun ca am facut fata cu brio..honestly speaking cred ca as fi facut si laterale nu numai fata ;;)...gurile rele..se abtin de invidie..
Ideea de fapt si de drept e in felul urmator: provocari exista la tot pasul...ispite la fel...depinde de fiecare in parte cum le ia si cat accent pune pe ele. Uneori e bine sa raspunzi la provocari..poate de multe ori chiar..nu de alta dar o autoevaluare sau o evaluare din partea celorlalti nu strica niciodata, cel putin cand si cand din gand in gand. Sunt unii oameni care nu reactioneaza decat la provocari..cand zic unii oameni ma refer de fapt la aproape toti oamenii...toti reactionam intr-un fel sa zicem, usor mai "violent" atunci cand avem o provocare in fata care ne taie respiratia..ceea ce nu e in mod neaparat un lucru rau..ba dimpotriva...sunt momente cand doar asa ne putem depasi nivelul..raspunzand la diverse provocari...daca reusim sa pastram viata ca o provocare continua atunci e deja super oferta..din pacate uneori intram in cotidian atat de intens incat uitam de propria persoana, din dorinta de a ne adapta si a ne face acceptati de societate...Sa nu uitam insa ca din acea societate facem si noi parte, si ca ii putem da din trasaturile noastre oricand,oricum (se pare ca imi plac mult cuvintele astea)...
Totul e sa si vrem...;)
Revenind la provocari insa, a fost o provocare micuta ce e drept sa invat sa ma misc, a fosto provocare sa ma adaptez la stilul de dans al unei necunoscute...ma rog nu chiar necunoscuta..metaforic vorbind.. Provocarea cea mare va fi saptamana viitoare in Vama Veche...cand imi voi arunca magnifica voce la bataia unei chitari :)..de fapt si de drept, cred ca mai bine zis, in bataia unor valuri...caci indiferent de temeperatura clar voi face macar o baie...cu sau fara costum de baie :D
Provocari, provocari, provocari...hmm am una tare :D
Eram mai mic si mai ..timid (poate)..jucam un joc de societate deosebit, numit table..pe porunci..si asa cum se intampla uneori cand esti atent la persoana cu care joci si nu la jocul in sine, am pierdut..porunca/provocare...sa gadil, daca nu ma insel, fara sa imi folosesc mainile si/sau gura...super tare..sa vedeti un melc cum incearca sa faca gadilici cu nasu'...noroc ca nu eram racit, cel putin asa imi aduc aminte..noroc ca sensibilizarea are loc rapid si n-a trebuit sa ma chinui prea tare.
Mai am una recenta...concert muzica cubaneza...salsa..chestii, susanele, trestii etc...5 tipi si patru gagici..una dintre ele tare rau de tot..si ca muiere si ca dansatoare..se termina concertu..cineva, nu spui cine, ma vede cu chef e dans.."du-te de danseaza cu aia mica (adik cubaneza)"..mandea n-are ce face si se duce..m-a pus in cap..se misca intr-un fel de m-a bagat in boala scurt si la obiect..hai, hai e doar metaforic nu va ganditi la te miri ce alte ..obiecte :D
Gurile rele spun ca am facut fata cu brio..honestly speaking cred ca as fi facut si laterale nu numai fata ;;)...gurile rele..se abtin de invidie..
Ideea de fapt si de drept e in felul urmator: provocari exista la tot pasul...ispite la fel...depinde de fiecare in parte cum le ia si cat accent pune pe ele. Uneori e bine sa raspunzi la provocari..poate de multe ori chiar..nu de alta dar o autoevaluare sau o evaluare din partea celorlalti nu strica niciodata, cel putin cand si cand din gand in gand. Sunt unii oameni care nu reactioneaza decat la provocari..cand zic unii oameni ma refer de fapt la aproape toti oamenii...toti reactionam intr-un fel sa zicem, usor mai "violent" atunci cand avem o provocare in fata care ne taie respiratia..ceea ce nu e in mod neaparat un lucru rau..ba dimpotriva...sunt momente cand doar asa ne putem depasi nivelul..raspunzand la diverse provocari...daca reusim sa pastram viata ca o provocare continua atunci e deja super oferta..din pacate uneori intram in cotidian atat de intens incat uitam de propria persoana, din dorinta de a ne adapta si a ne face acceptati de societate...Sa nu uitam insa ca din acea societate facem si noi parte, si ca ii putem da din trasaturile noastre oricand,oricum (se pare ca imi plac mult cuvintele astea)...
Totul e sa si vrem...;)
joi, 5 iunie 2008
Vorbe...
ok ppl, hai sa iesim din starea asta letargica..eram la Curtea de Arges, cu prietenii de o viata, sarbatorind cei 26 de ani ai mei si 27 ai lui Chronos. Numa cupluri...numai eu si Uri, eram singurei..drept urmare a picat boroboata sa dormim noi doi in aceeasi camera. In prima seara, am ragusit cantand de toate pentru toti, de la cantece de munte, la rock, muzica populara..orice..La aproape de voi, Ana as usual, a apasat pe buton si a inceput sa planga..nu prea pricep eu de ce plange ea la melodia asta ca de 10 ani si mai bine decat e melodia "noastra" doar de vreo doi o face asa cum simt de raspundere..pana la urma suntem un grup relativ compact..si unit mai ales in momentele in care este necesar..anyway, trecem peste asta ca vreau sa ajung mai repede la doua povesti..a doua zi dupa pranz, ca doi sugari, si eu si uri am picat loviti in aripa si am mers sa dormim..dupa ce m-a trezit mobilul de jde ori de imi venea sa il arunc pe geam (nu era al meu ca altfel...), fac oki, il trezesc si p-asta si incepem sa stam la taclale..eu, ca sa ma intind, stau cu o mana in sus. De partea cealalta a usii, Spanacus, spala vase..usa are geam cu perdea, dar se vede destul de bine...Spanacus pune vasele la loc uitandu-se prin geam..da sa plece si se intoarce brusc: Baaaaaaaaaaaaaaaaaah, ia uite cum doarme Kinezu' cu mana in sus! Veniti mah repede sa il vedeti p-asta!!!
Eu cu Uri auzeam tot, si incercam sa ne abtinem sa nu ne miscam, sa nu radem, sa nu se prinda poporul ca nu dormim...rand pe rand s-au apropiat tiptil de geam..ce se fac insa ca in dreptul usii sunt si doua trepte si nu incapeau toti..deschid usa si cu aparatul in mana se apropie tiptil...eu in continuare rastignit cu o mana in sus, cu okii mici (credeti-ma ca pot sa ii fac foarte mici) faceam eforturi sa raman serios si sa par ca dorm..n-am mai reusit cand au ridicat aparatul sa faca poza..
Hai bah, ca Spanac asta nu mai vede bine, ne-a chemat de pomana..Vine seara...jucam o mima..veseli toti...Chronos e o poezie..bine el e vesel si plin de caterinca de la natura..daca mai e si ciupit un pic deja face show. Mima nu mai prezinta interes...o dam pe ..baba oarba..pfuai, sa joci baba oarba 10 insi, intr-o camera de 4 pe 8 metri maxim e o provocare dura ..ne-am schimbat hainele intre noi, ne-am cocotat pe scari, ne-am ascuns sub banci..a fost efectiv ca la 4-5 ani..diferenta e ca acum avem si un doi in fata celor 4-5 cel putin...vorbesc mult...mai mult decat multi altii, dar am vazut un lucru...cand sunt foarte foarte relaxat..tac si mai mult..insa rad si ma binedispun mult mai repede...parca sunt intors cu cheia..imi arde de saga oricand daca am si cu cine..comunic...tac si prin tacere tot comunic cateceva mai ales pentru cine ma si cunoaste...
Cu toate astea, sa tac e un pic cam greu...numa daca imi pui o intrebare inteligenta gen "si...ce mai zici????" imi vine sa te trimit la dracu ca nu esti capabil sa deschizi un subiect de discutie daca tot vrei sa faci conversatie.
Nu de foarte mult timp, stateam de vorba cu o pustoaica simpatica...foarte vorbareata..prima data..mai vorbea de risca sa imi faca concurenta..cred ca de nervi, ca altfel nu imi explic logoreea..ne-am mai intalnit si a doua oara..poate si a treia...a patra..uatevar..i-a mancat pisica limba..dar se exprima onomatopeic..nu-i rau nici asa..
Aveam eu o colega in liceu...Alice ce faci? iiii..si ridica din umeri..Alice vii sa fumezi?iiii si iar ridica din umeri...Alice ai facut bine la teza?iiiiiiiiiiiiiiiiii si iar dadea din umeri...Eu as fi intrebat-o..Alice, esti proasta??? sunt curios daca mai facea tot asa...din pacate pe vremea aia nu eram asa de rautacios cum mi se reproseaza ca sunt acuma...Mi s-a dus vestea ca sunt prea rautacios si nu iert pe nimeni...pana si mama a aflat aseara asta de la o colega...nu sunt rautacios..comunic mereu ceva..daca pricepi ce, e foarte bine, daca stii de gluma e si mai bine..daca nu, inghiti in sec, te inrosesti, treci usor si prin celelalte culori ale curcubeului, pleci capul si te duci...
Iar sunt in liceu, ca asta e o perioada in care eram mai zgubilitic asa...ca o zana :))
Am o prietena buna acuma, care la vremea respectiva fugea din calea mea..." frate aveai o fata de ziceai ca mananci copii pe paine..nu zambeai niciodata"...pai cum frate sa zambesc asa ca proasta in targ daca merg singur pe culoar??? mai greu..acuma se amuza si rade...si cand o dam in glume serioase..si ea..bai ce rautacios esti!!! Sunt brutal de sincer...comunic oricum oricand oricum..si daca tac..atunci sa te feresti ca in mod sigur nu e de bine..imi place sa observ, sa bat campii cu veselie pe te miri ce subiect doua ore si la final sa iti trag o concluzie de nu mai ai ce sa zici...asta e se mai intampla..
Dar hmm..mai taci dracului...pai as face-o dar nu in orice conditii...imi place sa tac..sa admir..sa ating..sa savurez..(hai hai ca stiu ca va duce mintea aiurea..dar de data asta va dau voie :P )...
Imi place sa tac atunci cand vorbesc altii mult...sa ii observ, cum se manifesta, cum gandesc...cum isi apara punctele de vedere...uneori e amuzant..poate chiar mai amuzant decat sa comunici continuu..sa risti sa iti "pierzi" interlocutorii pe drum...si la final sa te intrebi..ok..si despre ce vorbeam?:D
Gata si bataia campilor..ma duc sa comunica la o felie de tort un pahar de vin..si desara...salsaaaaaaa!!!!
Eu cu Uri auzeam tot, si incercam sa ne abtinem sa nu ne miscam, sa nu radem, sa nu se prinda poporul ca nu dormim...rand pe rand s-au apropiat tiptil de geam..ce se fac insa ca in dreptul usii sunt si doua trepte si nu incapeau toti..deschid usa si cu aparatul in mana se apropie tiptil...eu in continuare rastignit cu o mana in sus, cu okii mici (credeti-ma ca pot sa ii fac foarte mici) faceam eforturi sa raman serios si sa par ca dorm..n-am mai reusit cand au ridicat aparatul sa faca poza..
Hai bah, ca Spanac asta nu mai vede bine, ne-a chemat de pomana..Vine seara...jucam o mima..veseli toti...Chronos e o poezie..bine el e vesel si plin de caterinca de la natura..daca mai e si ciupit un pic deja face show. Mima nu mai prezinta interes...o dam pe ..baba oarba..pfuai, sa joci baba oarba 10 insi, intr-o camera de 4 pe 8 metri maxim e o provocare dura ..ne-am schimbat hainele intre noi, ne-am cocotat pe scari, ne-am ascuns sub banci..a fost efectiv ca la 4-5 ani..diferenta e ca acum avem si un doi in fata celor 4-5 cel putin...vorbesc mult...mai mult decat multi altii, dar am vazut un lucru...cand sunt foarte foarte relaxat..tac si mai mult..insa rad si ma binedispun mult mai repede...parca sunt intors cu cheia..imi arde de saga oricand daca am si cu cine..comunic...tac si prin tacere tot comunic cateceva mai ales pentru cine ma si cunoaste...
Cu toate astea, sa tac e un pic cam greu...numa daca imi pui o intrebare inteligenta gen "si...ce mai zici????" imi vine sa te trimit la dracu ca nu esti capabil sa deschizi un subiect de discutie daca tot vrei sa faci conversatie.
Nu de foarte mult timp, stateam de vorba cu o pustoaica simpatica...foarte vorbareata..prima data..mai vorbea de risca sa imi faca concurenta..cred ca de nervi, ca altfel nu imi explic logoreea..ne-am mai intalnit si a doua oara..poate si a treia...a patra..uatevar..i-a mancat pisica limba..dar se exprima onomatopeic..nu-i rau nici asa..
Aveam eu o colega in liceu...Alice ce faci? iiii..si ridica din umeri..Alice vii sa fumezi?iiii si iar ridica din umeri...Alice ai facut bine la teza?iiiiiiiiiiiiiiiiii si iar dadea din umeri...Eu as fi intrebat-o..Alice, esti proasta??? sunt curios daca mai facea tot asa...din pacate pe vremea aia nu eram asa de rautacios cum mi se reproseaza ca sunt acuma...Mi s-a dus vestea ca sunt prea rautacios si nu iert pe nimeni...pana si mama a aflat aseara asta de la o colega...nu sunt rautacios..comunic mereu ceva..daca pricepi ce, e foarte bine, daca stii de gluma e si mai bine..daca nu, inghiti in sec, te inrosesti, treci usor si prin celelalte culori ale curcubeului, pleci capul si te duci...
Iar sunt in liceu, ca asta e o perioada in care eram mai zgubilitic asa...ca o zana :))
Am o prietena buna acuma, care la vremea respectiva fugea din calea mea..." frate aveai o fata de ziceai ca mananci copii pe paine..nu zambeai niciodata"...pai cum frate sa zambesc asa ca proasta in targ daca merg singur pe culoar??? mai greu..acuma se amuza si rade...si cand o dam in glume serioase..si ea..bai ce rautacios esti!!! Sunt brutal de sincer...comunic oricum oricand oricum..si daca tac..atunci sa te feresti ca in mod sigur nu e de bine..imi place sa observ, sa bat campii cu veselie pe te miri ce subiect doua ore si la final sa iti trag o concluzie de nu mai ai ce sa zici...asta e se mai intampla..
Dar hmm..mai taci dracului...pai as face-o dar nu in orice conditii...imi place sa tac..sa admir..sa ating..sa savurez..(hai hai ca stiu ca va duce mintea aiurea..dar de data asta va dau voie :P )...
Imi place sa tac atunci cand vorbesc altii mult...sa ii observ, cum se manifesta, cum gandesc...cum isi apara punctele de vedere...uneori e amuzant..poate chiar mai amuzant decat sa comunici continuu..sa risti sa iti "pierzi" interlocutorii pe drum...si la final sa te intrebi..ok..si despre ce vorbeam?:D
Gata si bataia campilor..ma duc sa comunica la o felie de tort un pahar de vin..si desara...salsaaaaaaa!!!!
miercuri, 4 iunie 2008
Jurnalul unui om plictisit...
7:45...suna ceasul...ai sa-mi bag..iar tre sa ma scol sa ma duc la birou..hmm, mai dorm un sfert de ora.
8:00 suna iar ceasul..ce dracu, abia am adormit la loc..mai stau un pic
10:00...oofff pana mea, hai ca ma dau jos din pat. 10 minute mai tarziu, sunt la metrou. Puhoi de lume..ne inghesuim ca sardelele..dar avem metrou noua marca...foarte tare. Ajung la Victoriei. Pierd inca 15 minute sa trec pasajul sa pot sa iau metroul spre Aviatorilor. Deja spumizez, sunt transpirat si am o nevoie acuta de o tigare si un suc sa ma calmez..basca un dush racoritor. Ma urc in autobuz..mirosul de imbacseala si transpiratie ma ofileste si mi se taie genunchii..pastele masii de treaba..nu mere si asta mai repede sa ma vad ajuns la birou...Ajung la birou, un pachet de nervi, transpirat, cu foamea in gat si cu o lipsa de chef acuta..am foarte mult de lucru..sa deschid calculatorul..sa verific mailul (nu ca mi-ar scrie cineva dar poate poate vine dracului si propunerea de proiect sa imi inveseleasca ziua). Dau drumu la winamp, castile la maxim, blochez tastatura sa nu mi se joace nimeni la volum si plec la tigare pe muzica lui Remmstein. Fumez, una, doua, trei tigari..deja mi s-a uscat gatu de sete de foame si de orice alte nevoi. Ma intorc in birou sa imi verific si celelalte 15 adrese de mail. se face 12 juma si cobor la masa..O coada infernala..parca se da ceva gratis..nu e nimeni atent la faptul ca doar noi mancam gratis si ca ar trebui sa avem o coada separata de restul lumii...3 bucatari obositi "fac eforturi" sa ne serveasca..tot poporul sta si asteapta la primul de parca mancarea ar fi mai buna si portiile mai mari..ceilalti doi someaza..
Hai frate la aia doi ca stau si freaca duda...macar sa nu obosesc mai rau stand in picioare. Dupa o masa ii spunem noi copioasa...2-3 tigari sanatoase..barfa obisnuita presarate de glume si bancuri si back to office.
Futu-i (zise printesa)..mai avem 4 ore juma' pana se suna de iesire. Nu mai am nimic de verificat..ma uit cu jind la cei care chiar au proiect, inghit in sec si zic ca poate maine rasare soarele si pe strada mea..Pusca mea, mi-am luat certificari ca acum sa frec duda. Ma apuc intr-un final de ceva self study...dupa primele 2 fraze ma blochez dandu-mi seama ca citesc acelasi lucru de juma de ora si nu reusesc sa ma concentrez..se face 16:30..mai bag 2 tigari si o gura de suc si plec dracu acasa ..macar acolo pot sa stau in pantaloni scurti sau sa ies la o terasa.
Cam asa trece viata...ca o zi de munca..intri in cotidian..nici nu mai tre sa strangi din cur sa suporti toanele PM-ului..pentru simplul motiv ca nu il ai..oha PM oha proiect..dar noi asteptam cu stoicism..
Tre sa rasara soarele si la noi ..Poate maine??!!
8:00 suna iar ceasul..ce dracu, abia am adormit la loc..mai stau un pic
10:00...oofff pana mea, hai ca ma dau jos din pat. 10 minute mai tarziu, sunt la metrou. Puhoi de lume..ne inghesuim ca sardelele..dar avem metrou noua marca...foarte tare. Ajung la Victoriei. Pierd inca 15 minute sa trec pasajul sa pot sa iau metroul spre Aviatorilor. Deja spumizez, sunt transpirat si am o nevoie acuta de o tigare si un suc sa ma calmez..basca un dush racoritor. Ma urc in autobuz..mirosul de imbacseala si transpiratie ma ofileste si mi se taie genunchii..pastele masii de treaba..nu mere si asta mai repede sa ma vad ajuns la birou...Ajung la birou, un pachet de nervi, transpirat, cu foamea in gat si cu o lipsa de chef acuta..am foarte mult de lucru..sa deschid calculatorul..sa verific mailul (nu ca mi-ar scrie cineva dar poate poate vine dracului si propunerea de proiect sa imi inveseleasca ziua). Dau drumu la winamp, castile la maxim, blochez tastatura sa nu mi se joace nimeni la volum si plec la tigare pe muzica lui Remmstein. Fumez, una, doua, trei tigari..deja mi s-a uscat gatu de sete de foame si de orice alte nevoi. Ma intorc in birou sa imi verific si celelalte 15 adrese de mail. se face 12 juma si cobor la masa..O coada infernala..parca se da ceva gratis..nu e nimeni atent la faptul ca doar noi mancam gratis si ca ar trebui sa avem o coada separata de restul lumii...3 bucatari obositi "fac eforturi" sa ne serveasca..tot poporul sta si asteapta la primul de parca mancarea ar fi mai buna si portiile mai mari..ceilalti doi someaza..
Hai frate la aia doi ca stau si freaca duda...macar sa nu obosesc mai rau stand in picioare. Dupa o masa ii spunem noi copioasa...2-3 tigari sanatoase..barfa obisnuita presarate de glume si bancuri si back to office.
Futu-i (zise printesa)..mai avem 4 ore juma' pana se suna de iesire. Nu mai am nimic de verificat..ma uit cu jind la cei care chiar au proiect, inghit in sec si zic ca poate maine rasare soarele si pe strada mea..Pusca mea, mi-am luat certificari ca acum sa frec duda. Ma apuc intr-un final de ceva self study...dupa primele 2 fraze ma blochez dandu-mi seama ca citesc acelasi lucru de juma de ora si nu reusesc sa ma concentrez..se face 16:30..mai bag 2 tigari si o gura de suc si plec dracu acasa ..macar acolo pot sa stau in pantaloni scurti sau sa ies la o terasa.
Cam asa trece viata...ca o zi de munca..intri in cotidian..nici nu mai tre sa strangi din cur sa suporti toanele PM-ului..pentru simplul motiv ca nu il ai..oha PM oha proiect..dar noi asteptam cu stoicism..
Tre sa rasara soarele si la noi ..Poate maine??!!
marți, 3 iunie 2008
Fara tristete fara lacrimi...e vara
Îmi e sufletul plin de tristeţe şi dor
Şi nimeni nu vrea să-l asculte.
Şi-a deschis aripile pornind-o în zbor,
Dar într-o clipă i s-au oprit frânte…
A fost totul aievea sau au fost numai vise?
Dar cine mai stă acum să gândească…
Tristeţea cea rea de mult răsărise
Dar inima mea îşi dorea să iubească.
Acum îmi plânge totul odată cu mine,
Plâng norii şi cerul, chiar vântul se zbate
E lacrima iubirii ce-o simt pentru tine,
Voi urî clipa ce te-a dus atât de departe…
Sunt lacrimi ce-mi udă obrajii fără să vrea…
Le-aş opri însă atunci ar trebui să ţipe mânia
Te iert că nu ai ştiut să-ţi asculţi inima
Şi lasă-mi tăcerea să ceară iar copilăria…
E hai sa nu exageram...poet nu sunt..ma rog..ma mai incerca si pe mine talentul cand eram mai mititel..dar din versurile alea ar putea iesi doar niste super manele cred eu. Versurile apartin unei prietene bune...stau si ma intreb oare ce a fost in sufletul ei cand le-a scris? A fost si altceva decat inspiratie?
Stateam deunazi de vorba cu o alta prietena despre vise neterminate..neimplinite..vise..dezamagiri..alte vise ce se nasc din cele pierdute...Oare cati pe lumea asta nu s-au gandit cel putin o data la cuvintele de mai sus? Cati n-ati fosti tristi?Cati nu ati tanjit dupa o dragoste mai veche sau pentru una noua..alergam dupa cai verzi pe peretzi, dupa fluturii de care vorbeam acum ceva vreme...insa uneori ma gandesc ca suntem atat de orbi incat nici macar nu vedem ca acel "ideal", acele senzatii, acele trairi se intrupeaza toate poate chiar sub nasul nostru...si orbecaim fara lumanare macar si ..evident de cele mai multe ori ajungem sa realizam prea tarziu,ca ceea ce cautam cu disperare e chiar langa noi! Parerea mea e ca ar trebui sa ne cautam mai des pe la oftalmolog sa ne facem un update la dioptrii si sa cascam ochii mai bine...
Am trait o data demult un asemenea moment..am vazut sub ochii mei ceea ce speram sa gasesc in alta parte..nu vorbesc nici in parabole nici din auzite..ca mine sunteti toti..oameni..
Nu e loc de reprosuri nu e loc de tristete..nu de ura...e loc de mai bine..de bucurie..de veselie de momente copilaroase si mature in acelasi timp...luati-o cum doriti..fie sa fiti copii si sa discutati ca doi oameni mari, fie sa fiti doi oameni mari si sa discutati ca doi copii..cred ca e un sens dublu.
Visati, copilariti..iarna nu-i ca vara si viata bate filmu :)) Ploaia de toamna e uda si rece, mohorata si trista..suntem in luna copilului..in luna caldurii a verii...a fustelor scurte si a tricourilor cu muschi :))...zambiti si lasati ploaia de vara sa va curete sufletele si ochii inlacrimati de tristete..deschideti-va portile sufletului si ganditi-va bine la ceea ce a ajuns in filosofie piatra de temelie : Cogito ergo sum...gandesc deci exist.
Ganditi, ganditi dar nu prea mult sa nu se incinga creierashele..mai si simtiti uneori..
Şi nimeni nu vrea să-l asculte.
Şi-a deschis aripile pornind-o în zbor,
Dar într-o clipă i s-au oprit frânte…
A fost totul aievea sau au fost numai vise?
Dar cine mai stă acum să gândească…
Tristeţea cea rea de mult răsărise
Dar inima mea îşi dorea să iubească.
Acum îmi plânge totul odată cu mine,
Plâng norii şi cerul, chiar vântul se zbate
E lacrima iubirii ce-o simt pentru tine,
Voi urî clipa ce te-a dus atât de departe…
Sunt lacrimi ce-mi udă obrajii fără să vrea…
Le-aş opri însă atunci ar trebui să ţipe mânia
Te iert că nu ai ştiut să-ţi asculţi inima
Şi lasă-mi tăcerea să ceară iar copilăria…
E hai sa nu exageram...poet nu sunt..ma rog..ma mai incerca si pe mine talentul cand eram mai mititel..dar din versurile alea ar putea iesi doar niste super manele cred eu. Versurile apartin unei prietene bune...stau si ma intreb oare ce a fost in sufletul ei cand le-a scris? A fost si altceva decat inspiratie?
Stateam deunazi de vorba cu o alta prietena despre vise neterminate..neimplinite..vise..dezamagiri..alte vise ce se nasc din cele pierdute...Oare cati pe lumea asta nu s-au gandit cel putin o data la cuvintele de mai sus? Cati n-ati fosti tristi?Cati nu ati tanjit dupa o dragoste mai veche sau pentru una noua..alergam dupa cai verzi pe peretzi, dupa fluturii de care vorbeam acum ceva vreme...insa uneori ma gandesc ca suntem atat de orbi incat nici macar nu vedem ca acel "ideal", acele senzatii, acele trairi se intrupeaza toate poate chiar sub nasul nostru...si orbecaim fara lumanare macar si ..evident de cele mai multe ori ajungem sa realizam prea tarziu,ca ceea ce cautam cu disperare e chiar langa noi! Parerea mea e ca ar trebui sa ne cautam mai des pe la oftalmolog sa ne facem un update la dioptrii si sa cascam ochii mai bine...
Am trait o data demult un asemenea moment..am vazut sub ochii mei ceea ce speram sa gasesc in alta parte..nu vorbesc nici in parabole nici din auzite..ca mine sunteti toti..oameni..
Nu e loc de reprosuri nu e loc de tristete..nu de ura...e loc de mai bine..de bucurie..de veselie de momente copilaroase si mature in acelasi timp...luati-o cum doriti..fie sa fiti copii si sa discutati ca doi oameni mari, fie sa fiti doi oameni mari si sa discutati ca doi copii..cred ca e un sens dublu.
Visati, copilariti..iarna nu-i ca vara si viata bate filmu :)) Ploaia de toamna e uda si rece, mohorata si trista..suntem in luna copilului..in luna caldurii a verii...a fustelor scurte si a tricourilor cu muschi :))...zambiti si lasati ploaia de vara sa va curete sufletele si ochii inlacrimati de tristete..deschideti-va portile sufletului si ganditi-va bine la ceea ce a ajuns in filosofie piatra de temelie : Cogito ergo sum...gandesc deci exist.
Ganditi, ganditi dar nu prea mult sa nu se incinga creierashele..mai si simtiti uneori..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
