Well, dracu stie cand si cum au zburat zilele dar se pare ca mai e un pic si se face o luna de cand am ajuns inapoi acasa. Ce-a insemnat asta pentru mine? O mare schimbare de temperatura..Se pare ca n-am mai prins multe zile din acea toamna frumoasa de care tot auzeam vorbindu-se..am revenit intr-o tara intunecata de frig si ploaie, primitoare pana la un punct, plina de viata asa cum o lasasem si totusi..ii lipseste ceva..
Sau oare imi lipseste mie? Din fericire sau din pacate de cand am revenit am tot spus povesti, am tot aratat poze din India asa incat fiecare moment petrecut acolo in loc sa se aseze frumusel in casetuta cu amintiri e mai viu ca oricand in mintea mea. Nush cum se face ca toti cei care aud ca am fost in India pentru trei luni ma invariabil ma intreaba: "Te-ai mai duce?" ..iar raspunsul meu la fel de invariabil..: "Ieri daca s-ar putea m-as urca in avion si mi-as lua talpasita". Si pana la urma de ce nu? 3 luni am trait practic o alta viata, m-am adaptat la un nou sistem de valori, am invatat multe dintr-o cultura pe care multi o privesc ca fiind inapoiata si vai de capu' ei, am vazut multe, mi-am facut prieteni, m-am indragostit in fieare clipa de ceva nou...as putea spune ca am trait pentru putin timp ca un indian..bine ..exceptand mancarea ..dar pana si de mirosul ala puternic de mirodenii picante mi-e dor. Mi-e dor de aventurile de weekend in care ma urcam in avion si plecam te miri unde..calatorii evident facute in ultimul moment si fara nici un plan valabil...E putin probabil sa uit vreodata cum u 3 ore inainte de decolare eu si Cata ne-am urcat in autoriksha si am luat-o usurel spre aeroport...cum au redeschis chek-in-ul pentru noi ca sa putem sa mai luam bilete si cum la 1 noaptea aterizam in Sri Lanka picati din cer la modul cel mai propriu, fara cazare fara mancare fara nici cea mai mica idee despre ceea ce ne astepta acolo, avand in minte doar ca vrem sa stam cat mai aproape de ocean.
Mi-e dor sa ma "mai dau" cu elefantul in gradinile de la palatul din Mysore, sa ma simt ca un pasha la aprox 2-3 m inaltime mergand molcom si bucurandu-ma de cum stie elefantu' sa ia "spaga".
Mi-e dor de serile in care rupti de oboseala dar cu multa veselie trageam cate o bauta la mine in camera si ne apucam ( eu si Cata ) sa jucam ping-pong fara masa...cu muzica data la maxim de ii dadeam cosmaruri bietului caretaker.
Mi-e dor again de momentele in care plecam sa cumparam suc tigari si sampon si ne intorceam acasa cu muuuuulte plase pline de diverse de parca daduse strechea in noi...Sophie Kinsella ar fi fost tare mandra de noi.
Mi-e dor de mesele de pranz in care cu o tava cat toate zilele treceam pe la bufet si bagandu-mi nasu in mancare: "asta e picanta...si asta e picanta...asta nu-mi place cum miroase..asta arata naspa by default.." si ajungeam la masa cu 2 lipii, 5 felii de ceapa si 5 de castravete plus 2 pahare de suc natural...and again mi-e dor chiar si de caretaker-ul care ne-a facut toate poftele..si care nestiind prea multa engleza ne intreba in fiecare seara cu gura pana la urechi..: FIss sir?
Mi-e dor de prietenii pe care ii am acum acolo, oameni care in putinul timp cat am stat acolo s-au lipit de mine si eu de ei si ne purtam de parca ne cunoasteam de cand lumea si pamantul (nu zic..poate si faptul ca eram ..hmm european..a ajutat..dar un al 14-lea simt imi spune ca intr-adevar i made some bonds there).
E placut totusi ca acum, aproape in fiecare zi vorbesc cu ei fie pe chat fie la telefon si imi spun ca le e dor de mine si ma intreaba cand ma duc inapoi..raspunsul este invariabil :SOON!!
Si soon va fi pentru ca India este huge, si atat de diferita si ca aspect si ca mentalitati incat mi-ar trebui cred cel putin un an de zile sa apuc sa vad, sa cunosc...si tare mi-e ca daca s-ar intampla acel an de zile nu m-as mai intoarce.
Da, sunt de acord, e o tara ciudata, plina de saracie, plina de coruptie, dar daca ai taria sa treci peste aceste aspecte deloc minore, si esti deschis spre o experienta poate unica, in mod sigur te poti adapta..
De curand tot povestind si parca punandu-mi-se pata sa o tai din tara macar cativa ani, oriunde numa nu in Europa, mi s-a spus ca fug..si am fost intrebat de ce anume..
Well, poate ca asa este, poate ca fug..de ce?nu stiu nici eu si sincer nu prea ma intereseaza..cert este ca nu mai imi gasesc locul acum..nu ma mai multumeste mai nimica, oamenii sunt rai..sunt ei rai pretutindeni dar la noi sunt mai ceva decat aiurea..si nu ponegresc pe nimeni...este o realitate cat se poate de trista si de cruda.
In fine, cert este ca am asa o mancarime la talpici sa o iau din loc de numa..in vacanta, cu lucrul..nu importa..si da India ar fi prima pe lista..mi-am promis ca voi mai ajunge acolo si am de gand sa imi tin aceasta promisiune..si cred ca va fi ceva demential..acum voi stii locuri, strazi...cum se negociaza cum sa te porti...voi in elementul meu again.
S-au intamplat atatea lucruri in decurs de 3 luni incat ar fi trebuit sa tin un adevarat jurnal zilnic pentru asta nu cum am facut scriind doar la final de saptamana .Probabil sunt nostalgic, dar asta mai ales pentru ca simt ca intr-un fel anume nu mi-am luat la revedere de la acea tara, poate sperand ca o sa ma mai duc..SOON!
Chalo!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu