1 iunie...deja este 1 iunie..nici nush ce sa fac maine cand ma trezesc mai intai..sa deschid o sampanie pentru copii ca e ziua tuturor, sausa ma duc sa votez?
Ceva ma face sa cred ca niciuna dintre astea doua. Copil mai sunt doar in adancul sufletului si pe alocuri mai am cate o rabufnire..asa de dragul vremurilor ce au trecut. M-as duce intr-un parc de distractii sa ma dau in orice nu se invarte ca sa nu ametesc...as manca vata pe bat si inghetata..m-as balaci intr-o piscina..hmm..poate ca o sa si fac asta cand fac oki.
De votat..eu cu cine votez?AM ajuns in secolul 21, aproape 20 de ani de la Revolutie si la putere sunt inca vechii comunisti.Mai inspira incredere? Eu zic nu.Din punctul meu de vedere nu merita nici unul votul meu.As putea sa incerc sa aleg raul cel mai mic dintre doua sau mai multe rele..dar si cel mai mic rau pe care l-as alege tot va fi dezastruos de mare.Drept urmare..nu votez..In mod sigur se va gasi un inteligent care sa ma condamne ca din cauza astora ca mine care refuza votarea, se duce tara de rapa si iese tot un comunist ales..pai cum pusca mea sa nu iasa tot un comunist cand la vot se duc 90% din pensionarii care nu stiu sa aleaga altceva decat ce le-a influentat vietile atat amar de vreme? cum pisici sa nu iasa tot un comunist cand nu exista catindati tineri care sa aibe intr-adevar o viziune sa schimbe tara asta si sa scoata ceva bun din tot potentialul pe care il avem? In ritmul asta nu facem decat sa ne afundam..si celor care au ceva de comentat ca nu ma duc la vot le spun asa: decat sa dau o mana de ajutor sa iasa tot un rahat in ploaie care sa isi umple buzunarele de bani si sa isi bata joc de noi si de tara asta si mai tare, mai bine fac precum Pontiu Pilat...ma spal pe maini si observ...la un moment dat va veti satura toti de toate hahalerele si in mod sigur se va intampla ceva pozitiv..si nu ma refer la o alta revolutie. Drept urmare?Eu cu cine votez?Cred ca voi vota cu 1 iunie...maine voi fi copil..ma voi duce sa ma balacesc, sa ma joc volei..sa mananc inghetata si vata pe bat si daca ma supar, bat din picior, imi iau jucariile si ma duc in parcu' de distractii din herastrau si ma dau si in alea si in alealalte numa sa nu ma invart ca am o problema reala cu asta. Or sa fie concerte de ziua copilului..o sa incerc sa nu ratez nici unu si seara cand vin acasa fac o baie si imi citesc o poveste sa adorm ..asa cum facea mama..ma voi alinta si ma voi rasfata..toti suntem copii pana la urma..si la 12 ani si la 80 de ani tot copii suntem..copiii cuiva..copiii unei mame care ne-a dat viata..copii suntem atunci cand ne nastem ..copii suntem si atunci cand murim..de noi doar de noi tine sa pastram acel grad de copilarie in noi, acea doza de ..hmm sa ii spunem "nebunie infantila" (asa imi suna mie ...elevat :D) care sa iasa cand si cand la suprafata..avem nevoie sa fim copii din cand in cand si din gand in gand asa cum avem nevoie de vise si de speranta. Sunt momente de relaxare de uitare de bucurie..de implinire..daca tot a fost saptamana indemnurilor..
Haideti sa fim macar o zi copii sa ne bucuram de viata, sa uitam de griji de servici (ce dracu e duminica totusi ) de tot ceea ce ne amaraste viata si ne scot peri albi..copii din nou, bucurosi veseli..o zi pe an cred ca ne putem permite acest lux
sâmbătă, 31 mai 2008
vineri, 30 mai 2008
Vise..visam?
Vineri 30 mai 2008...ora 2:00...adik as putea spune chiar 31 mai. Clar secolul 21...in loc sa dorm si sa visez si eu la cai verzi pe pereti..stau si fumez..beau un cico si scriu aici sa fiu sigur ca va stricati si voi ochii nu numai eu.
Vise? Apai eu visez si cu okii deschisi nu e nevoie sa dorm pentru asta. Cum am mai zis si in alte articole..eu si pretenu' meu Ferdinand..miros o floare si ma visez Don Quijote, mananc un mar, mi-o imaginez pe Eva cum il prosteste pe Adam sa dea cu mucii in fasole, ma duc la volei si am o zi buna ma si vad titular la nationala, trag o cantare la karaoke, apai faceti loc pentru noul Sinatra, rezolv o problema cat de mica la servici, sunt al mai jmecher ( cu 2 de jm) consultant in viata, zic un banc traznit si povestesc ceva simpatic, ma vad pe Broadway in aplauzele publicului...etc etc etc.
Legendele spun (ne referim la greci evident :D) ca atunci cand Epimeteu a deschis cutia Pandorei, ura, tristetea, bolile, toate vicisitudinile vietii si chiar hada moarte au impanzit cerul si au inceput sa ne chinuie, iar atunci cand cutia a fost inchisa a ramas inauntru, necajita si firava speranta, sa ne fie alaturi in momentele cele mai grele.
Eu asa cu mintea mea deloc creata dar care in mod sigur are niste becuri lipsa, ma gandesc totusi ca speranta aia nu e singurul lucru care a ramas omenirii. Visele?Ce ziceti? Oare nu sunt si ele tot ale noastre?Hypnos, zeul somnului se pare ca este un workaholic convins din moment ce mai visam si ziua cu ochii deschisi.Sunt convins ca nu sunt singurul caruia i se intampla, dar poate sunt printre putinii care si debiteaza pe tema asta :)
Visele, din punctul meu de vedere sunt momentele, singurele momente si locuri in care ne refugiem din realitatea cruda care ne inconjoara. Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti pe strada gandindu-va la diverse probleme si sa incepeti sa visati efectiv cum le faceti sa dispara asa ca Merlin, printr-o vraja? Nu vi s-a intamplat niciodata ca o femeie/barbat sa va zambeasca frumos si sa incepeti sa visati si sa "teseti" cea mai romantica poveste de dragoste ever( cel putin in mintea voastra cea mai frumoasa :P ), nu vi s-a intamplat niciodata sa adormiti tristi si sa va treziti zambind ca ati visat ceva frumos?
Bine psihologic vorbind, parca Freud spunea despre vise ca sunt momentele in care subconstientul se relaxeaza si creeaza imagini diverse, functie de ce a procesat cerebelul in ultima perioada.Este doar o senzatie acuta cum ca aceste vise ar dura pe toata durata noptii.(de multe ori m-am trezit dimineata obosit crezand ca am visat o noapte intreaga si cand mi-era lumea mai draga a sunat ceasu' bata-l norocu').Nu dragilor, visele dureaza de la 30 de secunde la cateva minute maxim..insa venind din subconstient, au o putere atat de mare si se impregneaza atat de mult pe creierash incat avem stupida senzatie nu numai ca am visat o noapte intreaga dar uneori ca am visat in reprize :)
Acuma vise pot fi si planurile de viitor.Bai Ghita, tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Si ghita uitandu-se in sus de la inaltimea lui pitica incepe si viseaza cu okii deschisi la ce bun pompieri o sa fie el, sau ce mare scriitor, sau/ori/fie mare filosof, luptator etc. Este o planificare la nivel teoretic, mental al vietii.Cand eram mic voiam sa ma fac popa, crescand un pic m-am vrut avocat, fiind oleaca mai mare, m-am vrut cel mai cel om de HR din Romania, si in momentul de fata ma vreau ca prim pas project manager. Visele si cand zic vise, ma refer la planuri de viitor, se modifica mereu mereu fara incetare functie de momentul in care te si gandesti la ele.Poate la anu' o sa ma vreau cel mai mare borker pe care l-a dat tara asta, sau un al doilea Tepes..cine poate sti?
Cert e un lucru, impreuna cu speranta, un vis iti poate influenta teribil viata.Te poate stimula la maxim, iti poate da aripi in asa fel incat sa ajungi sa il realizezi, sau dimpotriva te poate demola in momentul in care nu reusesti sa il duci la indeplinire. Cu toate astea, avem nevoie de vise ca de aer, mai ales intr-un secol al materialismului si intereselor(de cele mai multe ori financiare), avem nevoie sa respiram, sa ne putem gandi in cele mai grele momente la faptul ca intr-o zi va rasari soarele si pe strada noastra.
Sfat, ruga, sau cum vreti sa ii spunem: Nu uitati sa visati, caci un vis poate face din voi un om mai bun decat v-ati imaginat vreodata ca ati putea fi, nu uitati sa visati caci datorita viselor s-ar putea ca cele mai profunde ganduri sa ajunga sa prinda viata asemenea Galateei lui Pygmalion. Acum hai la somn...vise placute :)
Vise? Apai eu visez si cu okii deschisi nu e nevoie sa dorm pentru asta. Cum am mai zis si in alte articole..eu si pretenu' meu Ferdinand..miros o floare si ma visez Don Quijote, mananc un mar, mi-o imaginez pe Eva cum il prosteste pe Adam sa dea cu mucii in fasole, ma duc la volei si am o zi buna ma si vad titular la nationala, trag o cantare la karaoke, apai faceti loc pentru noul Sinatra, rezolv o problema cat de mica la servici, sunt al mai jmecher ( cu 2 de jm) consultant in viata, zic un banc traznit si povestesc ceva simpatic, ma vad pe Broadway in aplauzele publicului...etc etc etc.
Legendele spun (ne referim la greci evident :D) ca atunci cand Epimeteu a deschis cutia Pandorei, ura, tristetea, bolile, toate vicisitudinile vietii si chiar hada moarte au impanzit cerul si au inceput sa ne chinuie, iar atunci cand cutia a fost inchisa a ramas inauntru, necajita si firava speranta, sa ne fie alaturi in momentele cele mai grele.
Eu asa cu mintea mea deloc creata dar care in mod sigur are niste becuri lipsa, ma gandesc totusi ca speranta aia nu e singurul lucru care a ramas omenirii. Visele?Ce ziceti? Oare nu sunt si ele tot ale noastre?Hypnos, zeul somnului se pare ca este un workaholic convins din moment ce mai visam si ziua cu ochii deschisi.Sunt convins ca nu sunt singurul caruia i se intampla, dar poate sunt printre putinii care si debiteaza pe tema asta :)
Visele, din punctul meu de vedere sunt momentele, singurele momente si locuri in care ne refugiem din realitatea cruda care ne inconjoara. Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti pe strada gandindu-va la diverse probleme si sa incepeti sa visati efectiv cum le faceti sa dispara asa ca Merlin, printr-o vraja? Nu vi s-a intamplat niciodata ca o femeie/barbat sa va zambeasca frumos si sa incepeti sa visati si sa "teseti" cea mai romantica poveste de dragoste ever( cel putin in mintea voastra cea mai frumoasa :P ), nu vi s-a intamplat niciodata sa adormiti tristi si sa va treziti zambind ca ati visat ceva frumos?
Bine psihologic vorbind, parca Freud spunea despre vise ca sunt momentele in care subconstientul se relaxeaza si creeaza imagini diverse, functie de ce a procesat cerebelul in ultima perioada.Este doar o senzatie acuta cum ca aceste vise ar dura pe toata durata noptii.(de multe ori m-am trezit dimineata obosit crezand ca am visat o noapte intreaga si cand mi-era lumea mai draga a sunat ceasu' bata-l norocu').Nu dragilor, visele dureaza de la 30 de secunde la cateva minute maxim..insa venind din subconstient, au o putere atat de mare si se impregneaza atat de mult pe creierash incat avem stupida senzatie nu numai ca am visat o noapte intreaga dar uneori ca am visat in reprize :)
Acuma vise pot fi si planurile de viitor.Bai Ghita, tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Si ghita uitandu-se in sus de la inaltimea lui pitica incepe si viseaza cu okii deschisi la ce bun pompieri o sa fie el, sau ce mare scriitor, sau/ori/fie mare filosof, luptator etc. Este o planificare la nivel teoretic, mental al vietii.Cand eram mic voiam sa ma fac popa, crescand un pic m-am vrut avocat, fiind oleaca mai mare, m-am vrut cel mai cel om de HR din Romania, si in momentul de fata ma vreau ca prim pas project manager. Visele si cand zic vise, ma refer la planuri de viitor, se modifica mereu mereu fara incetare functie de momentul in care te si gandesti la ele.Poate la anu' o sa ma vreau cel mai mare borker pe care l-a dat tara asta, sau un al doilea Tepes..cine poate sti?
Cert e un lucru, impreuna cu speranta, un vis iti poate influenta teribil viata.Te poate stimula la maxim, iti poate da aripi in asa fel incat sa ajungi sa il realizezi, sau dimpotriva te poate demola in momentul in care nu reusesti sa il duci la indeplinire. Cu toate astea, avem nevoie de vise ca de aer, mai ales intr-un secol al materialismului si intereselor(de cele mai multe ori financiare), avem nevoie sa respiram, sa ne putem gandi in cele mai grele momente la faptul ca intr-o zi va rasari soarele si pe strada noastra.
Sfat, ruga, sau cum vreti sa ii spunem: Nu uitati sa visati, caci un vis poate face din voi un om mai bun decat v-ati imaginat vreodata ca ati putea fi, nu uitati sa visati caci datorita viselor s-ar putea ca cele mai profunde ganduri sa ajunga sa prinda viata asemenea Galateei lui Pygmalion. Acum hai la somn...vise placute :)
miercuri, 28 mai 2008
Plangaciosul....
Pure fiction dis taim...promit sa nu se mai repete asa curand :P
E blonda...are parul de culoarea spicului de grau.inaltuta dar nu prea.cat de cat acolo cat sa dea bine in poza alaturi de unu ca mine..contrast perfect..eu brunet ea blonda..niste ochi de culoarea cerului intunecat..hipnotizanti de-a dreptul...o privesc de ceva vreme ...lucram in acelasi loc.ne zambim ne dam ocheade ..si canci..M-as duce sa o invit la masa..dar...daca nu o sa accepte?daca nu o sa accepte eu ce ma fac?ma dau cu curu de toti pamantii, imi tai o vena ca sunt emo si incep sa plang cu lacrimi de crocodil....si plang si trec pe langa ea si imi zambeste asa frumos de ma fastacesc tot...si iar ma ia plansu'..ajung intr-o stare deplorabila..ma vait la toti prietenii ca nu mai pot de dragul ei si nu fac nimic...da nimic ca sunt prost batut in cap si n-am curaj..dar as face..mama mama ce-as mai face..
Am examen azi...am invatat ceva dar nu destul...sunt convins ca o sa il pic...de o saptamana stau si imi frang mainile si umblu ca orbetele pe strada gandindu-ma ce dracu sa fac sa trec cu bine..dar nu m-as apuca de invatat neam...insa ma vait..ca sunt emotionat..si daca sunt emotionat inseamna ca am un shtoeta morcovu in cur cu 3 turme de iepuri si nspe vanatori..insa nu fac nimic altceva...ma vait in stanga si in dreapta ca eu nush nimic ca nu il iau..ca daca pic si am restanta nu trec anul..
Doua exemple pe care le intalnim zilnic, sau ma rog....cei care nu mai suntem studenti nu le intalnim chiar zilnic..nu in forma asta cel putin...Insa mereu in diverse forme vom da peste oameni care nu stiu sa faca altceva decat sa se planga..dar n-ar misca un degetel nici picati cu ceara...si tu si el si ea si eu toti mai devreme sau mai tarziu avem momente de genul asta...sunt momente de slabiciune pentru unii dintre noi..pentru altii nu...deja vbim de ceva patologic..Genu' asta de oameni pe care eu ii numesc "crampon"...se tin ca scaiu' de tine..te urmaresc din umbra..te admira..ar vrea si ei sa faca si aia si aia si cealalta dar n-au nici ambitia necesara nici creierul inmatriculat cum trebe in tartacuta...dar pretentii...oi oi oi cate pretentii...buricul pamantului daca ar fi si tot nu s-ar simti destul de in centrul atentiei...rasfatul e cat casa ...respectul pentru oameni e nul...nu respecta decat puterea ..pe care mai ales o obtin prin metode cel putin indoielnice si chiar si atunci continua sa se planga..are aston martin la scara si daca il intrebi de sanatate incepe si iti spune cum ca n-are nici bani de paine daramite sa fumeze si muschii lui un trabuc ceva (nu ca i-ai fi cerut bani..dar preventiv)..."sug" (hai hai nu va ganditi la prostii ca nu e cazu') de la cate oi pot tot ce pot si cand vine vorba de un efort propriu..se cred victimele societatii care ii persecuta si-i marginalizeaza ca pe ultimii calici. E practic imposibil sa nu ii observi..dai peste ei la tot pasul..fie imbracati dupa ultima moda, aranjati de parca s-ar duce zilnic la cate o nunta...dar in realitate n-au de niciunele..si ce le lipseste cel mai mult e "coloana vertebrala"..si inteligenta...pe de alta parte sunt ceilalti imbracati dupa puteri..au ceva inteligenta dar le lipseste vointa de a face ceva concret cu viata lor...indiferent de cat de tare tragi de ei..tot nu se urnesc..o linie subtire intre lenevie combinata cu tot ce am zis mai sus si arivist.Ii diferentiaza ambitia...
Ne fac din vorbe...ne trezesc cel mai de cacat sentiment ever pentru un alt semen de-al nostru...MILA ( nu ma refer la baba din colt careia iti vine sa ii cumperi si paine si carne si sa ii mai dai si bani ca se rupe sufletul in tine)...mila in sensul cel mai naspa cu putinta..relativ vecina cu scarba...la inceput dai un deget..mai dai unu..si inca unu..si in timp ajungi sa ajuti un astfel de om scarbit de toate figurile pe care le are in cap..poate poate scapi dracului mai repede de el...si cand scapi..te opresti in prima biserica aprinzi 10 lumanari faci 20 de matanii si te rogi la Doamne Doamne sa nu iti mai iasa in cale prea curand ca o sa ajungi sa explodezi si sa il dai cu capu' de toti peretii pana ii vine ..ceva ce ar trebui sa fie sinonim cu mintea in cutia craniana.
Insa ce facem? O sa continuam in aceeasi maniera iar si iar si iar..pana la un moment dat om pune piciorul in prag ..ATAT. Societatea e plina de astfel de oameni care ne mananca fiecare nerv in parte si ne fac de rusine cand ne e lumea mai draga. Putem oare sa ii punem la zid sa ii impuscam ca pe Ceausescu? Nu...sunt si ei ai nostri si daca nu putem sa ii ajutam sa se schimbe, pana la urma ii suportam asa cum sunt, inghitim in sec si mergem mai departe..Vorba ceea daca ne impiedicam de fiecare ciot...nu mai ajungem nici noi la destinatia propusa..si pana la urma in egoismul nostru (de data asta justificat) important e sa ne fie bine...noua...dupa noi potopul(bine, exista familie prieteni iubite soti caini pisici etc).
Noi sa fim sanatosi si sa ne simtem bine ca restu'..trece de la sine :P
E blonda...are parul de culoarea spicului de grau.inaltuta dar nu prea.cat de cat acolo cat sa dea bine in poza alaturi de unu ca mine..contrast perfect..eu brunet ea blonda..niste ochi de culoarea cerului intunecat..hipnotizanti de-a dreptul...o privesc de ceva vreme ...lucram in acelasi loc.ne zambim ne dam ocheade ..si canci..M-as duce sa o invit la masa..dar...daca nu o sa accepte?daca nu o sa accepte eu ce ma fac?ma dau cu curu de toti pamantii, imi tai o vena ca sunt emo si incep sa plang cu lacrimi de crocodil....si plang si trec pe langa ea si imi zambeste asa frumos de ma fastacesc tot...si iar ma ia plansu'..ajung intr-o stare deplorabila..ma vait la toti prietenii ca nu mai pot de dragul ei si nu fac nimic...da nimic ca sunt prost batut in cap si n-am curaj..dar as face..mama mama ce-as mai face..
Am examen azi...am invatat ceva dar nu destul...sunt convins ca o sa il pic...de o saptamana stau si imi frang mainile si umblu ca orbetele pe strada gandindu-ma ce dracu sa fac sa trec cu bine..dar nu m-as apuca de invatat neam...insa ma vait..ca sunt emotionat..si daca sunt emotionat inseamna ca am un shtoeta morcovu in cur cu 3 turme de iepuri si nspe vanatori..insa nu fac nimic altceva...ma vait in stanga si in dreapta ca eu nush nimic ca nu il iau..ca daca pic si am restanta nu trec anul..
Doua exemple pe care le intalnim zilnic, sau ma rog....cei care nu mai suntem studenti nu le intalnim chiar zilnic..nu in forma asta cel putin...Insa mereu in diverse forme vom da peste oameni care nu stiu sa faca altceva decat sa se planga..dar n-ar misca un degetel nici picati cu ceara...si tu si el si ea si eu toti mai devreme sau mai tarziu avem momente de genul asta...sunt momente de slabiciune pentru unii dintre noi..pentru altii nu...deja vbim de ceva patologic..Genu' asta de oameni pe care eu ii numesc "crampon"...se tin ca scaiu' de tine..te urmaresc din umbra..te admira..ar vrea si ei sa faca si aia si aia si cealalta dar n-au nici ambitia necesara nici creierul inmatriculat cum trebe in tartacuta...dar pretentii...oi oi oi cate pretentii...buricul pamantului daca ar fi si tot nu s-ar simti destul de in centrul atentiei...rasfatul e cat casa ...respectul pentru oameni e nul...nu respecta decat puterea ..pe care mai ales o obtin prin metode cel putin indoielnice si chiar si atunci continua sa se planga..are aston martin la scara si daca il intrebi de sanatate incepe si iti spune cum ca n-are nici bani de paine daramite sa fumeze si muschii lui un trabuc ceva (nu ca i-ai fi cerut bani..dar preventiv)..."sug" (hai hai nu va ganditi la prostii ca nu e cazu') de la cate oi pot tot ce pot si cand vine vorba de un efort propriu..se cred victimele societatii care ii persecuta si-i marginalizeaza ca pe ultimii calici. E practic imposibil sa nu ii observi..dai peste ei la tot pasul..fie imbracati dupa ultima moda, aranjati de parca s-ar duce zilnic la cate o nunta...dar in realitate n-au de niciunele..si ce le lipseste cel mai mult e "coloana vertebrala"..si inteligenta...pe de alta parte sunt ceilalti imbracati dupa puteri..au ceva inteligenta dar le lipseste vointa de a face ceva concret cu viata lor...indiferent de cat de tare tragi de ei..tot nu se urnesc..o linie subtire intre lenevie combinata cu tot ce am zis mai sus si arivist.Ii diferentiaza ambitia...
Ne fac din vorbe...ne trezesc cel mai de cacat sentiment ever pentru un alt semen de-al nostru...MILA ( nu ma refer la baba din colt careia iti vine sa ii cumperi si paine si carne si sa ii mai dai si bani ca se rupe sufletul in tine)...mila in sensul cel mai naspa cu putinta..relativ vecina cu scarba...la inceput dai un deget..mai dai unu..si inca unu..si in timp ajungi sa ajuti un astfel de om scarbit de toate figurile pe care le are in cap..poate poate scapi dracului mai repede de el...si cand scapi..te opresti in prima biserica aprinzi 10 lumanari faci 20 de matanii si te rogi la Doamne Doamne sa nu iti mai iasa in cale prea curand ca o sa ajungi sa explodezi si sa il dai cu capu' de toti peretii pana ii vine ..ceva ce ar trebui sa fie sinonim cu mintea in cutia craniana.
Insa ce facem? O sa continuam in aceeasi maniera iar si iar si iar..pana la un moment dat om pune piciorul in prag ..ATAT. Societatea e plina de astfel de oameni care ne mananca fiecare nerv in parte si ne fac de rusine cand ne e lumea mai draga. Putem oare sa ii punem la zid sa ii impuscam ca pe Ceausescu? Nu...sunt si ei ai nostri si daca nu putem sa ii ajutam sa se schimbe, pana la urma ii suportam asa cum sunt, inghitim in sec si mergem mai departe..Vorba ceea daca ne impiedicam de fiecare ciot...nu mai ajungem nici noi la destinatia propusa..si pana la urma in egoismul nostru (de data asta justificat) important e sa ne fie bine...noua...dupa noi potopul(bine, exista familie prieteni iubite soti caini pisici etc).
Noi sa fim sanatosi si sa ne simtem bine ca restu'..trece de la sine :P
marți, 27 mai 2008
Din ciclu' io te-am facut io te omor si-alte vorbe din popor
Bine...hai treaca de la mine..renuntam la "eu te-am facut, eu te omor" desi nu suna rau..e o vorba din popor..mie imi iese rima, toate bune si frumoase.Sa vorbim...sa scriem..sa cujetam mai bine despre..ce nu te doboara te intareste si marmota nu slabeste (don't ask plizz, de zece min ma strofoc sa scot o rima care sa nu implice ceva porcos).Grea vorba dom'le grea vorba...da' ..intrebare??de ce tre sa ma doboare?ce i-am facut eu?Ca sa batem putin campii apropos de doborat..eram in liceu printr-a douashpea si aveam niste amici cu un an mai mici..si in clasa lor era un baiet asa mai sarac cu duhu de fel...si un pic cam paduretz (paduretz=timid..inchis in el..balamucit de creieri etc etc etc)..nici in pauze nu iesea..daramite la un fotbal..la o tigare..la o bauta (o fi avut omu' vreo copilarie nefericita ..copiii plangeau de foame..noi de sete si de dor de codru' verde..) ..oha nene, nada..canci..si toti credeam ca rupe cartea invatand..si intr-o pauza..l-am intrebat pe bietu necajit (urat din partea mea..mi-a fost rushine 2 minute intregi, am facut trei matanii si am pus doua oo fierbinti la subratz) de ce dreaq n-a dat el in misu(a se citi Liceul Mihai Viteazu')Raspuns de nota `shpe.."Pai cum sa dau eu in Mishu?Ce...mi-a facut ceva sa dau in el???" Oh come on dude..omu trebuia dus sa bage paru' pe gaura sa intre si el in lumea lumilor...In fine, nici nu l-a doborat nici nu cred ca l-a intarit...cel mult l-a lasat cu ceva sechele...dar nah shit happens si la case mai mari.Ce nu ne doboara ne intareste!!!Asa sa fie?Vorbe din popor...formulari din topor..nush ce sa zic..vorba asta o aud mereu cand cineva mai mai ca mai are un pic si isi taie venele pe lung de regula dupa vreo iubire dezamagitoare..si-apai cum sa nu iti vina sa iti tai venele pe lung sau pe lat sau sa te decupezi ushor ushor in jurul lor cand simti ca se naruie si ceru' in jurul tau si ca tot ce ai cladit cu truda si pasiune si pasiune si alta truda se duce ashea..adicatelea ashea..pac ca la scleptroza...se sterge ca dungili di pi creier. Si atunceaaa, se gaseste "o sasoaica" (cine nu stie vorba cu "m-a invatat pe mine o sasoaica" sa mai faca incursiuni prin Ardeal) care sa vina si sa te "consoleshte".."hai hai linisteste-te, zoe fii barbata sau hai bah ce esti tu carlig de rufe sau barbat? si sa iti zica..lasa frate..ca ce nu te doboara te intareste!!" pai da ce eu de muschi am nevoie???!??..asta daca o luam adliteram..sa fiti voi sanatosi ca eu nu o iau nicicum..tin la dosu' meu :D..dar metaforic...metafora aia romaneasca..dehh..daca avem o limba curgatoare si bogata in expresii care mai de care mai de care..totu' poa sa fie la figurat..in nas in oki pa oriunde.Serios acuma...caterinca caterinca dar..e pe bune..daca nu mori sigur a doua oara nu te mai loveste in acelasi loc..are grija sa te sparga definitiv si irevocabil cu urmatoarea ocazie dar tot acolo clar nu mai loveste..si tu devii mai puternic..mai stapan pe tine in fata suferintei, a oamenilor rai care ei asta viseaza..sa te doboare..pe dracu..nici nu se prind cand o fac..si dupa aia vin si isi mai cer si scuze..pai da frate scuze ca ti-am dat un par in moalele capului..n-am vrut (in mod sigur daca stiam dadeam mai tare macar sa fiu sigur ca nu te mai ridici). Si tocmai cand te-ai ridicat..si ti-ai revenit si esti convins ca esti ca shaolin care dupa ce l-a provocat pe ninja l-a si impuscat cu toporu'..atunci vine fratili meu tiribomba si te loveste acili shea de iti mai trebe 2 ani sa iti revii ca esti imotiv..si-atunci..cum ramane cu doboratu'?cu intaritu?Viata e ca o curva..daca n-o platesti cum tre'..nu ti-o trage cum tre'..si apai sa te fereasca al de sus sa ti-o iei de la viata ca..jar mananci..vorba omului din popor...viata e plina de rahat..si noi..noi suntem plini de viata :)...Tre sa ai constitutie robusta sa poti rezista in fata oricarei lovituri..chiar daca te aduni mai greu..spre asta tindem cu totii...sa evoluam..sa cucerim ce e de necucerit..sa rezistam in fata tuturor vicisitudinilor si la sfarsit sa spunem cu mana pe inima:"om sunt..am gresit..le-am incasat..dar nu m-am lasat doborat nici macar o clipa..ametit da dar doborat..never ever." Si ca sa citez un citat ce uneori mi-a cam scos peri albi ..."Punct si de la capat..."
Din ciclul provocarilor nocturne…
Din ciclul provocarilor nocturne…
luni, 26 mai 2008
Timp...
Toate povestile incep cu a fost odata ca niciodata...si se termina cu au trait fericiti pana la adanci batraneti..Cand a fost ca niciodata?Ce inseamna fericiti pana la adanci batraneti? partea cu adanci nu o prea inteleg eu desi nu se poate spune ca nu am citit povesti la vremea mea.
Timp...presupun ca acesta este cuvantul cheie pe care voiam sa il scot in evidenta..doar presupun..inca nu sunt sigur :)..timp trecut..prezent..viitor..orice poveste le inglobeaza pe toate. Cel trecut.."a fost..."..cel prezent..momentul nararii si cel viitor.."pana la adanci batraneti"..oare asta-i tot? timpul care se scurge uneori cu o incetineala demna de cel mai lenes melc?De ce exista timpul? asta da intrebare..cred mai mult retorica pentru ca oricum nu imi poate raspunde nimeni la ea. Grecii au pus aparitia timpului in carca lui Chronos (nu am inteles de ce ca oricum mare branza n-a facut ca zeu..ba da...si-a mancat plozii). Eu ma gandesc la timp ca la o necesitate..de a cuantifica intr-un fel momentele existente in vietile noastre..insasi evolutia noastra ca oameni. In ultima vreme mi-e din ce in ce mai dor de perioada in care eram la liceu..deci de trecut..de o perioada apusa in care eram copil si nu aveam prea multe griji..toti eram open minded, pusi pe sotii, ne imprieteneam oricand oricum cu oricine si in mod sigur ne simteam excelent in pielea noastra. Acum, in prezent...timpul (bata-l vina ca fac ce fac si tot la el ajung) se scurge cu o rapiditate infioratoare..Parca mai ieri era Craciunul..iar acum suntem deja la sfarsit de mai..fantastic..am ajuns sa spun dupa ce a trecut ziua de luni, ca s-a mai dus o saptamana..nici nu imi dau seama cand trece..timpul..iar ziua din pacate nu are decat 24 de ore. In ritmul asta o sa ajung in no time la 197,33 ani si o sa ma intreb cand dracu' a trecut totul asa de repede..
Si am ajuns incet si cu grija si unde am vrut..ce facem cu timpul care pare atat de pretios? Am ajuns atat de incorsetati in societatea care ne devoreaza efectiv de nu apucam sa ne dam seama ce se intampla..pana sa ne dezmeticim..hop tzop..a trecut. Oare asta vreau/vrem de la viata? sa nu apucam sa ne bucuram de toate momentele frumoase care pot exista ? Am ajuns de tanar sa lucrez 8-10-12 uneori si mai multe ore pe zi, fumez un pachet de tigari la fiecare 24 de ore, dorm 3 ore pe noapte (in ultima vreme am avut reale probleme sa le dorm si p-alea)..relaxarea se duce dracului, si astept week-endul ca pe paine calda sa pot sa incerc macar sa ma odihnesc, sa ies cu prietenii, sa fac miscare etc etc etc..De ce n-as face asta si in timpul saptamanii? Presupunand ca as reusi sa am parte de tot acest "timp" liber, sunt altii care insa nu il au si nici nu sunt sanse prea mari sa il aibe curand..drept urmare cred ca as ajunge sa mor de plictiseala si timpul ar trece de la foarte repede la foarte greu..ucigator de greu..asa ca..reintru linistit in cotidian, ma aliniez cu simt de raspundere la cerintele societatii, imi distrug cu sau fara vointa mea usor usor sistemul nervos, strang din dinti si merg mai departe. Ce va fi in viitor inca nu se stie..daca timpul va trece in acelasi ritm ametitor nu prevad nimic foarte roz..muncim 11 luni pe an ca sa ne bucuram teoretic de o luna de concediu si aia...asa cum e..avem bani sa mergem acolo, sa facem x y sau z lucru?damn ..nu de ajuns..inca ma gandesc cu simt de raspundere la o varianta de a ma plimba pe coasta de azur si de a scoate bani in acelasi timp..poate daca sparg vreo banca..ca altfel..poate doar dupa 30 de ani de munca sa pot sa fac asta ....dar parca mai bine sparg o banca..nu m-am decis insa in ce parc ma duc si ce banca aleg..in mod sigur tre sa fie una ingrijita ca sa o pot face surcele sa le vand :)
Timp...
Timp...presupun ca acesta este cuvantul cheie pe care voiam sa il scot in evidenta..doar presupun..inca nu sunt sigur :)..timp trecut..prezent..viitor..orice poveste le inglobeaza pe toate. Cel trecut.."a fost..."..cel prezent..momentul nararii si cel viitor.."pana la adanci batraneti"..oare asta-i tot? timpul care se scurge uneori cu o incetineala demna de cel mai lenes melc?De ce exista timpul? asta da intrebare..cred mai mult retorica pentru ca oricum nu imi poate raspunde nimeni la ea. Grecii au pus aparitia timpului in carca lui Chronos (nu am inteles de ce ca oricum mare branza n-a facut ca zeu..ba da...si-a mancat plozii). Eu ma gandesc la timp ca la o necesitate..de a cuantifica intr-un fel momentele existente in vietile noastre..insasi evolutia noastra ca oameni. In ultima vreme mi-e din ce in ce mai dor de perioada in care eram la liceu..deci de trecut..de o perioada apusa in care eram copil si nu aveam prea multe griji..toti eram open minded, pusi pe sotii, ne imprieteneam oricand oricum cu oricine si in mod sigur ne simteam excelent in pielea noastra. Acum, in prezent...timpul (bata-l vina ca fac ce fac si tot la el ajung) se scurge cu o rapiditate infioratoare..Parca mai ieri era Craciunul..iar acum suntem deja la sfarsit de mai..fantastic..am ajuns sa spun dupa ce a trecut ziua de luni, ca s-a mai dus o saptamana..nici nu imi dau seama cand trece..timpul..iar ziua din pacate nu are decat 24 de ore. In ritmul asta o sa ajung in no time la 197,33 ani si o sa ma intreb cand dracu' a trecut totul asa de repede..
Si am ajuns incet si cu grija si unde am vrut..ce facem cu timpul care pare atat de pretios? Am ajuns atat de incorsetati in societatea care ne devoreaza efectiv de nu apucam sa ne dam seama ce se intampla..pana sa ne dezmeticim..hop tzop..a trecut. Oare asta vreau/vrem de la viata? sa nu apucam sa ne bucuram de toate momentele frumoase care pot exista ? Am ajuns de tanar sa lucrez 8-10-12 uneori si mai multe ore pe zi, fumez un pachet de tigari la fiecare 24 de ore, dorm 3 ore pe noapte (in ultima vreme am avut reale probleme sa le dorm si p-alea)..relaxarea se duce dracului, si astept week-endul ca pe paine calda sa pot sa incerc macar sa ma odihnesc, sa ies cu prietenii, sa fac miscare etc etc etc..De ce n-as face asta si in timpul saptamanii? Presupunand ca as reusi sa am parte de tot acest "timp" liber, sunt altii care insa nu il au si nici nu sunt sanse prea mari sa il aibe curand..drept urmare cred ca as ajunge sa mor de plictiseala si timpul ar trece de la foarte repede la foarte greu..ucigator de greu..asa ca..reintru linistit in cotidian, ma aliniez cu simt de raspundere la cerintele societatii, imi distrug cu sau fara vointa mea usor usor sistemul nervos, strang din dinti si merg mai departe. Ce va fi in viitor inca nu se stie..daca timpul va trece in acelasi ritm ametitor nu prevad nimic foarte roz..muncim 11 luni pe an ca sa ne bucuram teoretic de o luna de concediu si aia...asa cum e..avem bani sa mergem acolo, sa facem x y sau z lucru?damn ..nu de ajuns..inca ma gandesc cu simt de raspundere la o varianta de a ma plimba pe coasta de azur si de a scoate bani in acelasi timp..poate daca sparg vreo banca..ca altfel..poate doar dupa 30 de ani de munca sa pot sa fac asta ....dar parca mai bine sparg o banca..nu m-am decis insa in ce parc ma duc si ce banca aleg..in mod sigur tre sa fie una ingrijita ca sa o pot face surcele sa le vand :)
Timp...
duminică, 25 mai 2008
Vino sa dansam iubito...
1.Vino sa dansam iubito
Sa dansam numai noi doi
Toti se uita lung la tine
Eu te las ramai cu ei.
R: E tarziu sa ma-intelegi
Te rog mult nu plange cand dansezi
Nu plange cand dansezi.
2.N-am sa-ti uit nici gura dulce
Ce mereu ti-o sarutam
N-am sa-ti uit nici ochii albastri
Ce mereu parca-mi vorbesc.
3.N-am sa-ti uit nici parul negru
Nici de tine n-am sa uit
Adevarul sau minciuna
Ce stiam sa ti le-ascult.
4.Trebuia sa se sfarseasca
O stiam de la-inceput
N-ai avut sinceritate
N-ai avut macar atat.
5.Ramas bun fara regrete
Asta-i ultimul tau dans
Dansu-n care nu poti plange
Este tot ce-a mai ramas.
E ciudat cum un cantec, niste simple versuri, sau un cuvant aruncat intr-un mare camp manos te pot face sa te gandesti la ceva frumos sau trist sau si una si alta in acelasi timp. Eu si boul Ferdinand...mereu visatori, mereu indragostiti..cred ca de viata mai mult. Acum pornesc de la versurile de mai sus. Versuri banale, insa cu multa incarcatura...e un dans al despartirii..Tot facand diverse teorii ale vietii cu un foarte bun prieten, am ajuns la concluzia ca dragostea e ca un dans..e un dans evident in doi (se poate si in hora sau diverse alte dansuri care necesita mai multe persoane..dar ne referim la vals..la bachata..la dansul imperecherii).
De ce e ca un dans?Ma uitam deunazi la Dirty dancing 2 sauHavana Nights..slab film comparativ cu primul..insa am observat un lucru..doi parteneri care danseaza perfect si se intampla sa aibe o relatie..duc spre ceva deosebit..Dragostea e ca un dans in doi..cum ziceam, pe ritm de vals sau de bachata..partenerii se cunosc foarte bine, comunica..si ajung sa simta la unison. Cand ceva nu mai merge in relatia lor, dansul incepe sa scartaie, se pierd pasi, se pierd miscari..se pierde uniunea celor doi si pasiunea de a mai ...dansa impreuna.
Acum revin la versurile citate..Habar nu am cine le-a scris..e un cantec de munte..un cantec compus probabil printre picaturile de ploaie care ii inundau usor usor sufletul de tristete..e un cantec in care cei doi au parte de ultimul lor dans...un dans melancolic, un dans plin de reprosuri..un dans care cuprinde toate sentimentele ce se zbat in acel suflet trist. La munte fiind, in team building, mi-am ascultat un coleg cantandu-l. Vocea calda, ritmurile lente, m-au facut efectiv sa pic intr-un mare butoi fara sfarsit..nici acum nu sunt sigur de ce mi s-a intamplat asa..poate emotia acelui cantec, imaginea celor doi valsand pentru ultima oara, vreo intamplare ce mi-a atins sufletul..who knows..cert e ca am inceput sa visez cu tristete..cu veselie..cu speranta..
Ma gandesc la orice inceput/mijloc si final de dragoste..invatam sa dansam..fiecare pas, reprezinta ceva din cei doi parteneri..fiecare miscare poate fi inca o legatura ce leaga doua suflete poate pereche...iar cand dansul este uniform, armonios, senzual, cei doi probabil isi traiesc din plin dragostea. ..Asa cum tot aud in ultima vreme dragostea dureaza 3 ani..sa inveti sa dansezi cu un partener..sa duci un dans la perfectiune..dureaza cel putin tot atat de mult..dincolo de asta e doar vointa si placerea de a mai dansa...si nu de a dansa in general cat de a dansa cu acelasi partener la nesfarsit..ganduri..
De ce e ca un dans?Ma uitam deunazi la Dirty dancing 2 sauHavana Nights..slab film comparativ cu primul..insa am observat un lucru..doi parteneri care danseaza perfect si se intampla sa aibe o relatie..duc spre ceva deosebit..Dragostea e ca un dans in doi..cum ziceam, pe ritm de vals sau de bachata..partenerii se cunosc foarte bine, comunica..si ajung sa simta la unison. Cand ceva nu mai merge in relatia lor, dansul incepe sa scartaie, se pierd pasi, se pierd miscari..se pierde uniunea celor doi si pasiunea de a mai ...dansa impreuna.
Acum revin la versurile citate..Habar nu am cine le-a scris..e un cantec de munte..un cantec compus probabil printre picaturile de ploaie care ii inundau usor usor sufletul de tristete..e un cantec in care cei doi au parte de ultimul lor dans...un dans melancolic, un dans plin de reprosuri..un dans care cuprinde toate sentimentele ce se zbat in acel suflet trist. La munte fiind, in team building, mi-am ascultat un coleg cantandu-l. Vocea calda, ritmurile lente, m-au facut efectiv sa pic intr-un mare butoi fara sfarsit..nici acum nu sunt sigur de ce mi s-a intamplat asa..poate emotia acelui cantec, imaginea celor doi valsand pentru ultima oara, vreo intamplare ce mi-a atins sufletul..who knows..cert e ca am inceput sa visez cu tristete..cu veselie..cu speranta..
Ma gandesc la orice inceput/mijloc si final de dragoste..invatam sa dansam..fiecare pas, reprezinta ceva din cei doi parteneri..fiecare miscare poate fi inca o legatura ce leaga doua suflete poate pereche...iar cand dansul este uniform, armonios, senzual, cei doi probabil isi traiesc din plin dragostea. ..Asa cum tot aud in ultima vreme dragostea dureaza 3 ani..sa inveti sa dansezi cu un partener..sa duci un dans la perfectiune..dureaza cel putin tot atat de mult..dincolo de asta e doar vointa si placerea de a mai dansa...si nu de a dansa in general cat de a dansa cu acelasi partener la nesfarsit..ganduri..
vineri, 23 mai 2008
Money makes the world go round...and round??
In liceu fiind, la una din orele de engleza am primit ca tema o compozitie cu titlul de mai sus: money makes the world go round..habar nu am ce am scris la momentul respectiv..probabil am aberat pret de 2-300 de cuvinte cate aveam limita si am dat-o ca sa scap de grija si sa ma aleg cu o nota buna. In noaptea asta cred ca am vazut unul dintre cele mai bune filme ever...desi american si 100% previzibil, subiectul in sine, si realizarea filmului..mi-au aratat ca este ..vara si ca poate ploua :)
Filmul se numeste : The ultimate gift.Actorii nu sunt atat de importanti cat ideea in sine..un adevarat bildungsroman al unui tanar ce face parte dintr-o familie putred de bogata.Tanar care la varsta de nush, 25-28 de ani cel mult nu stia nimic altceva decat sa uzeze la maxim de banii familiei..dezmat, femei, masini..tot tacamul. Intamplarea face ca bunicul sau, datorita caruia in fond si la urma urmei existau acei bani multi, sa moara. Si ca testament (ati ghicit?) dupa ce da nimicurile la 99% din familie, isi pune nepotul la 12 grele incercari pentru a vedea (impropriu spus doar era mort) daca acesta e pregatit sa primeasca acel "ultimate gift". 12..va suna cunoscut? Cred ca toti ati citit la un moment dat despre cele 12 incercari ale lui Hercule ca sclav al regelui Euristeu..drept urmare nu o sa insist asupra acestora...asa cum nu o sa insist prea mult nici asupra celor 12 incercari din filmul mai sus mentionat. Ce este important de retinut, este faptul ca in timpul acestor incercari, dintr-o gluma, dintr-o provocare tanarul a cunoscut o femeie (tipic filmului american de altfel) care avea o fetita bolnava de leucemie..Incercarile prin care acesta a trecut, sentimentele care i-au mijit in suflet pentru acea femeie si pentru micuta copila au facut dintr-un om rasfatat la maxim, un om si jumatate..poate acel om si jumatate despre care am tot auzit si citit in ultima vreme. Cu toate ca filmul pe traiectoria lui urmareste un scop bine definit..finalul este doar partial fericit (un pic bizar sa zicem pentru un film facut in America nu?). Copila moare, fericita pentru mama ei si faptul ca nu o lasa singura pe lume, fericita pentru un prieten bun pe care poate nu spera sa si-l faca...dar moare. Acum, 6-7 mai tarziu (fata de momentul in care a trebuit sa scriu acea compozitie legata de bani), ma intreb? Money makes the world go round..and round? In mod sigur, mai ales secolul 21 se invarte in jurul banilor mai mult ca niciodata...cu toate astea...la ce folos atatia bani, la ce folos atata putere..cand minunile se intampla in continuare doar in filme, doar in povesti..doar in visele noastre? Medicina a facut minuni intr-adevar...dar minuni omenesti..si poate uneori e nevoie de ceva mai mult..poate uneori e nevoie de ceva mai multa omenie, mai mult suflet, mai multa pasiune. Presupunand prin absurd ca as mosteni o avere de cca 2 miliarde de dolari asa cum a mostenit acel tip in filmul mentionat, oare ce as fi fericit? Intr-adevar banii nu aduc fericirea dar o intretin....pe de alta parte sunt lucruri pe care nu le vei putea niciodata cumpara indiferent de cati bani ai dispune..nu poti cumpara sanatatea, dragostea, nu poti cumpara fericirea si cel mai important nu poti cumpara ...viata..Cati dintre noi, daca am dispune de asemenea sume exorbitante, am fi dispusi sa renuntam la tot doar pentru a fi impliniti sufleteste ca oameni in primul rand? Cati dintre noi, am fi dispusi sa facem un asemenea sacrificiu material intr-o lume materiala, pentru ca am sti ca renuntand la tot, putem salva o viata? Ganduri...capitolul ganduri creste..si totusi? oare asa sa fie?money really makes the world go round?
Va recomand cu multa caldura sa vedeti acest film :The Ultimate Gift. Oameni suntem, suflete avem, minti sa gandim..si sa trecem peste simplul fapt ca e vba de un film..sa ajungem sa analizam si sa extragem o oarecare morala..din fiecare lucru pe care il facem putem invata ceva, indiferent daca suntem in castig sau in pierdere..
Acum, avand in vedere ca n-am inchis un oki toata noaptea (doar din vina mea asa ca nu e nici o scuza..dar odata ce am inceput sa vad acest film nu am putut sa ma opresc pana la final) va urez buna dimineata si somn usor.
Vizionare placuta
Filmul se numeste : The ultimate gift.Actorii nu sunt atat de importanti cat ideea in sine..un adevarat bildungsroman al unui tanar ce face parte dintr-o familie putred de bogata.Tanar care la varsta de nush, 25-28 de ani cel mult nu stia nimic altceva decat sa uzeze la maxim de banii familiei..dezmat, femei, masini..tot tacamul. Intamplarea face ca bunicul sau, datorita caruia in fond si la urma urmei existau acei bani multi, sa moara. Si ca testament (ati ghicit?) dupa ce da nimicurile la 99% din familie, isi pune nepotul la 12 grele incercari pentru a vedea (impropriu spus doar era mort) daca acesta e pregatit sa primeasca acel "ultimate gift". 12..va suna cunoscut? Cred ca toti ati citit la un moment dat despre cele 12 incercari ale lui Hercule ca sclav al regelui Euristeu..drept urmare nu o sa insist asupra acestora...asa cum nu o sa insist prea mult nici asupra celor 12 incercari din filmul mai sus mentionat. Ce este important de retinut, este faptul ca in timpul acestor incercari, dintr-o gluma, dintr-o provocare tanarul a cunoscut o femeie (tipic filmului american de altfel) care avea o fetita bolnava de leucemie..Incercarile prin care acesta a trecut, sentimentele care i-au mijit in suflet pentru acea femeie si pentru micuta copila au facut dintr-un om rasfatat la maxim, un om si jumatate..poate acel om si jumatate despre care am tot auzit si citit in ultima vreme. Cu toate ca filmul pe traiectoria lui urmareste un scop bine definit..finalul este doar partial fericit (un pic bizar sa zicem pentru un film facut in America nu?). Copila moare, fericita pentru mama ei si faptul ca nu o lasa singura pe lume, fericita pentru un prieten bun pe care poate nu spera sa si-l faca...dar moare. Acum, 6-7 mai tarziu (fata de momentul in care a trebuit sa scriu acea compozitie legata de bani), ma intreb? Money makes the world go round..and round? In mod sigur, mai ales secolul 21 se invarte in jurul banilor mai mult ca niciodata...cu toate astea...la ce folos atatia bani, la ce folos atata putere..cand minunile se intampla in continuare doar in filme, doar in povesti..doar in visele noastre? Medicina a facut minuni intr-adevar...dar minuni omenesti..si poate uneori e nevoie de ceva mai mult..poate uneori e nevoie de ceva mai multa omenie, mai mult suflet, mai multa pasiune. Presupunand prin absurd ca as mosteni o avere de cca 2 miliarde de dolari asa cum a mostenit acel tip in filmul mentionat, oare ce as fi fericit? Intr-adevar banii nu aduc fericirea dar o intretin....pe de alta parte sunt lucruri pe care nu le vei putea niciodata cumpara indiferent de cati bani ai dispune..nu poti cumpara sanatatea, dragostea, nu poti cumpara fericirea si cel mai important nu poti cumpara ...viata..Cati dintre noi, daca am dispune de asemenea sume exorbitante, am fi dispusi sa renuntam la tot doar pentru a fi impliniti sufleteste ca oameni in primul rand? Cati dintre noi, am fi dispusi sa facem un asemenea sacrificiu material intr-o lume materiala, pentru ca am sti ca renuntand la tot, putem salva o viata? Ganduri...capitolul ganduri creste..si totusi? oare asa sa fie?money really makes the world go round?
Va recomand cu multa caldura sa vedeti acest film :The Ultimate Gift. Oameni suntem, suflete avem, minti sa gandim..si sa trecem peste simplul fapt ca e vba de un film..sa ajungem sa analizam si sa extragem o oarecare morala..din fiecare lucru pe care il facem putem invata ceva, indiferent daca suntem in castig sau in pierdere..
Acum, avand in vedere ca n-am inchis un oki toata noaptea (doar din vina mea asa ca nu e nici o scuza..dar odata ce am inceput sa vad acest film nu am putut sa ma opresc pana la final) va urez buna dimineata si somn usor.
Vizionare placuta
Ploua...
Ultimele doua zile si un cuvant aruncat la intamplare m-au adus in dispozitia de a scrie cateva randuri despre un subiect banal in aparenta :ploaia.
Nu ma refer in nici un caz la ploaia din versurile : Afara ploua linistit/in soba arde mama/ tata-i mort in frigider/ si eu ma tai cu lama (nu am siguranta pe cel de-al treilea vers dar trebuia sa scot rima). Nu ma refer nici la ploile torentiale care nenorocesc culturile ..ma refer poate la ploaia rapida de vara insorita, sau metaforic la ploaia din sufletele noastre.
De ce ploaie de vara?
Simplu, uitandu-ma pe geam (se pare ca in ultima vreme imi tot aduc aminte franturi din tineretile mele aproape apuse :P ) in ora de germana ( asta e tata, cand profa aia vorbeste numa nemteste dracu sa ma ia daca pot sa fiu atent 100%) la ploaia torentiala care mai avea putin si ne cotropea la modul cel mai propriu, pentru ca la un moment dat am fost convins ca geamurile alea or sa se sparga..mi-am adus aminte de o intamplare simpatica, cu tente usor meschine si usor animalice de pe vremea cand eram prin clasa a VII-a. Plecam de la bazinul de inot de la Dinamo cand a inceput efectiv o ploaie torentiala..ba daca imi aduc bine aminte a dat un pic si cu piatra..prea putin interesant oricum..insa fudulii de noi, eu si al mai mic fratior, am zis ca ce pisici tot suntem uzi de la bazin putem sa mergem si prin ploaie..si cum ieseam noi ashea ca doi cocosi din complex am avut viziunea perfectiunii (pentru doi mucosi ca noi era perfecta)...o tipa cred pe la 20 si un pic (putea sa aibe si 29 35 sau mai mult ca nu conta) imbracata in alb (tricoul era in mod sigur alb si restul nu mai conta oricum)..nici tricoul nu mai era alb..nici fusta nu mai era fusta..trecea prin ploaia deasa ca o nimfa aratandu-si formele perfecte..de desuuri nu se punea problema (chilotei cred totusi ca avea..dar sus..nada..oha..nimicuta) si noi am ramas efectiv interzisi..am mers dupa ea o bucata buna de vreme..ba in urma ei..ba o intreceam si ne tot gaseam motive sa intoarcem capetele..un corp de vis..nu cred ca am vazut nici pana in ziua de azi ceva atat de armonios (in mod sigur privesc femeia de atunci cu okii mintii de atunci..pentru ca amintirile..)..cu siguranta a fost o ploaie binecuvantata cel putin pentru noi..eu unul mult timp am visat la asa ceva..nu-mi aduc aminte trasaturile chipului si cred ca oricum nu conteaza..conteza armonia trupului care aproape alerga prin ploaie sa ajunga la o anume destinatie.
Sa trecem peste momentul usor pueril si sa ne afundam o leaca in butoiul cu melancolie..
Ploaia din suflete..nu ma refer neaparat la ceva trist..ma gandesc la toate momentele in care ne simtim sufletele inundate de o emotie atat de puternica incat ne dau lacrimile la modul cel mai propriu...desi "prin definitie" ploaia exprima ceva trist..daca ne gandim usor metaforic..aceeasi ploaie care sa ne inunde sufletele poate fi prezenta si atunci cand ..iti naste sotia si ca un naiv in secolul 21 ai prelungit pana la capat momentul de suspans...si abia atunci afli ca ai un copil..un baiat/fata..nu importa ..dar e ceea ce ti-ai dorit cu ardoare in adancul inimii...sau atunci cand ti se intoarce barbatul de pe front..plangi..si plangi de sare camasa de pe tine (cred ca totusi aici e vorba de o descarcare nervoasa ca iti vezi omul intreg).
Cu toate astea...asa cum stim cu to(n)tii, ploaia vine de regula in momentele cele mai putin placute..daca se nimereste sa ploua si la propriu..cred ca se poate spune cu certitudine ca pana "si cerul plange de durerea ta". Sunt convins ca toti cei care cititi randurile aici prezente ati trait sau ati fost martori more or less la astfel de momente...si cel mai probabil din dragoste plangem toti cel mai mult...insa cred ca nici unul din noi nu intelege foarte clar ce se intampla de fapt si de drept..pentru ca suntem prea ocupati sa fim tristi si sa jelim ca jean pe jeana lui Margineanu.
Nici unul din noi nu e capabil sa vada mai departe de ploaia care ne orbeste, nici unul din noi nu e capabil sa vada ca orice ar fi..e mai "bogat" cu o experienta de viata..cu amintiri pe care nimic pe lumea asta nu poate sa le stearga..nici unul din noi nu are puterea de a pastra doar ce e bun in tot ceea ce s-a intamplat ..indiferent de faptul ca e vba de dragoste..de parinti de prieteni de orice..
Egoismul din noi atinge cote maxime..si ploaia ne naruie si ne consuma usor usor..si abea dupa timp indelungat incepem iar sa deschidem ochii si sa redescoperim ce am avut..ce am pierdut..si cel mai important cu ce am ramas dupa toate astea.
Nu sunt si nu am pretentia ca sunt altfel decat restul lumii...ba dimpotriva..insa ca orice om care gandeste, visez sau imi doresc..sa ploua doar vara :)
Nu ma refer in nici un caz la ploaia din versurile : Afara ploua linistit/in soba arde mama/ tata-i mort in frigider/ si eu ma tai cu lama (nu am siguranta pe cel de-al treilea vers dar trebuia sa scot rima). Nu ma refer nici la ploile torentiale care nenorocesc culturile ..ma refer poate la ploaia rapida de vara insorita, sau metaforic la ploaia din sufletele noastre.
De ce ploaie de vara?
Simplu, uitandu-ma pe geam (se pare ca in ultima vreme imi tot aduc aminte franturi din tineretile mele aproape apuse :P ) in ora de germana ( asta e tata, cand profa aia vorbeste numa nemteste dracu sa ma ia daca pot sa fiu atent 100%) la ploaia torentiala care mai avea putin si ne cotropea la modul cel mai propriu, pentru ca la un moment dat am fost convins ca geamurile alea or sa se sparga..mi-am adus aminte de o intamplare simpatica, cu tente usor meschine si usor animalice de pe vremea cand eram prin clasa a VII-a. Plecam de la bazinul de inot de la Dinamo cand a inceput efectiv o ploaie torentiala..ba daca imi aduc bine aminte a dat un pic si cu piatra..prea putin interesant oricum..insa fudulii de noi, eu si al mai mic fratior, am zis ca ce pisici tot suntem uzi de la bazin putem sa mergem si prin ploaie..si cum ieseam noi ashea ca doi cocosi din complex am avut viziunea perfectiunii (pentru doi mucosi ca noi era perfecta)...o tipa cred pe la 20 si un pic (putea sa aibe si 29 35 sau mai mult ca nu conta) imbracata in alb (tricoul era in mod sigur alb si restul nu mai conta oricum)..nici tricoul nu mai era alb..nici fusta nu mai era fusta..trecea prin ploaia deasa ca o nimfa aratandu-si formele perfecte..de desuuri nu se punea problema (chilotei cred totusi ca avea..dar sus..nada..oha..nimicuta) si noi am ramas efectiv interzisi..am mers dupa ea o bucata buna de vreme..ba in urma ei..ba o intreceam si ne tot gaseam motive sa intoarcem capetele..un corp de vis..nu cred ca am vazut nici pana in ziua de azi ceva atat de armonios (in mod sigur privesc femeia de atunci cu okii mintii de atunci..pentru ca amintirile..)..cu siguranta a fost o ploaie binecuvantata cel putin pentru noi..eu unul mult timp am visat la asa ceva..nu-mi aduc aminte trasaturile chipului si cred ca oricum nu conteaza..conteza armonia trupului care aproape alerga prin ploaie sa ajunga la o anume destinatie.
Sa trecem peste momentul usor pueril si sa ne afundam o leaca in butoiul cu melancolie..
Ploaia din suflete..nu ma refer neaparat la ceva trist..ma gandesc la toate momentele in care ne simtim sufletele inundate de o emotie atat de puternica incat ne dau lacrimile la modul cel mai propriu...desi "prin definitie" ploaia exprima ceva trist..daca ne gandim usor metaforic..aceeasi ploaie care sa ne inunde sufletele poate fi prezenta si atunci cand ..iti naste sotia si ca un naiv in secolul 21 ai prelungit pana la capat momentul de suspans...si abia atunci afli ca ai un copil..un baiat/fata..nu importa ..dar e ceea ce ti-ai dorit cu ardoare in adancul inimii...sau atunci cand ti se intoarce barbatul de pe front..plangi..si plangi de sare camasa de pe tine (cred ca totusi aici e vorba de o descarcare nervoasa ca iti vezi omul intreg).
Cu toate astea...asa cum stim cu to(n)tii, ploaia vine de regula in momentele cele mai putin placute..daca se nimereste sa ploua si la propriu..cred ca se poate spune cu certitudine ca pana "si cerul plange de durerea ta". Sunt convins ca toti cei care cititi randurile aici prezente ati trait sau ati fost martori more or less la astfel de momente...si cel mai probabil din dragoste plangem toti cel mai mult...insa cred ca nici unul din noi nu intelege foarte clar ce se intampla de fapt si de drept..pentru ca suntem prea ocupati sa fim tristi si sa jelim ca jean pe jeana lui Margineanu.
Nici unul din noi nu e capabil sa vada mai departe de ploaia care ne orbeste, nici unul din noi nu e capabil sa vada ca orice ar fi..e mai "bogat" cu o experienta de viata..cu amintiri pe care nimic pe lumea asta nu poate sa le stearga..nici unul din noi nu are puterea de a pastra doar ce e bun in tot ceea ce s-a intamplat ..indiferent de faptul ca e vba de dragoste..de parinti de prieteni de orice..
Egoismul din noi atinge cote maxime..si ploaia ne naruie si ne consuma usor usor..si abea dupa timp indelungat incepem iar sa deschidem ochii si sa redescoperim ce am avut..ce am pierdut..si cel mai important cu ce am ramas dupa toate astea.
Nu sunt si nu am pretentia ca sunt altfel decat restul lumii...ba dimpotriva..insa ca orice om care gandeste, visez sau imi doresc..sa ploua doar vara :)
miercuri, 21 mai 2008
De ce ne-ar iubi femeile???
Alta intrebare tare si grea...apai daca nu stim noi ca barbati de ce sa iubim fomeile..ele de ce ar cunoaste motivul pentru care meritam sa fim iubiti?Sau...de ce am sti noi insine motivul sau motivele pentru care ele sa ne iubeasca?
Oh well...raspunsul este simplu..de ce ne-ar iubi?de prosti ce suntem :) Rog ramura masculina sa nu se imbatosheze la mine ca nu imi sar muschetii pe geam de frica dar e un adevar...dur dar adevarat.De ce prosti? o luam de la Adam si Eva ok?
Barbatul e un om simplu si complex in acelasi timp...genial si superficial, tolomac si totusi inteligent..depinde insa de directia in care isi canalizeaza materia cenusie..Am lamurit aseara ca inima e doar un organ vital..stimulii vin de la creier..Am lamurit pe dracu, 90% din barbati vor simti cu inima si vor gandi cu...capul..si nu sunt sigur ca ma refer la cel care are si creier..
De ce e simplu? Sa reformulez un picut..e simplu in gandire..in aspiratii..chiar daca isi doreste sa castige premiul Nobel pentru pace sau literatura sau fizica..e simplu in gandire ..iar aspiratiile au o traiectorie directa...spre deosebire de femei, vorbaraia multa ne incurca de multe ori..preferam sa trecem la actiune decat sa facem filosofia vietii in buda rujandu-ne. Apai daca ma intrebi pe mine ce-mi doresc de la viata o sa iti rezum in 5 fraze si nici alea complexe totul..intreaba o femeie si o sa blestemi momentul in care ai scos pe gurita intrebarea.
De ce ne-ar iubi femeile? ca suntem asa cum suntem..frumosi (la suflet vere nu te gandi la prostii) deschisi...poate prea deschisi..sentimentali de n ori mai mult ca ele..doar ca ori nu stim sa o aratam ori o aratam cu varf si indesat de isi ia biata muiere campii si uita drumul de intoarcere.
...ca stim sa aratam ce simtim..ca stim sa reparam o buda, un cablu sau sa punem un geam (ma rog unii stiu altii nu..dar ideea conteaza..gestul :) ) ca suntem acolo oricand oriunde, nu conteaza noi suntem si nu ne urneste nici dracu daca suntem convinsi ca asta trebuie sa facem..cel mai bun prieten al unei femei va fi mereu un barbat (cam de rahat..ca poate distruge relatii o astfel de prietenie, poate instiga la gelozie si oki umflati..dar asta e ..shit happens)...ca al barbat va sti sa asculte atunci cand nici o alta muiere pe lumea asta nu va fi capabila sa stea o noapte intreaga si sa asculte o logoree interminabila care de fapt se poate reduce la o fraza maxim doua...ca va fi acolo atunci cand e de dat cu carca etc etc etc...Ce poate face un barbat??Orice.Ce face intr-adevar un barbat?Doar ce i se pare necesar..dar femeia ma va iubi pentru ceea ce pot face daca imi pun mintea..si daca nu mi-o pun eu (mintea evident :P) va avea grija sa mi-o puna ea (tot despre minte vorbim asa ca shedeti bland).
De ce m-ar iubi o femeie? scurt pe doi insiruire de calitati (defectele cu alta ocazie :P ) frumos, inteligent, cu mult mult bun simt, galant, protector, stiu sa fac curat sa gatesc (deci sa supraietuiesc daca n-am o femeie langa mine) poate daca e cuminte se lipeste si de un masaj...si stiu sa ii arat ca o iubesc..sa o fac sa se simta femeie sa simta ca doar ea conteaza si nimeni altcineva pe lumea asta...
Revenons a nos moutons cum ar spune un mare profesor de romana (si nu zic la 'shto)...de ce am rezumat toate cele 5 randuri de mai sus intr-un singur cuvant si anume prostie?
Pai daca ele ne-au facut..e clar si logic ca stiu infinit mai multe despre noi decat noi despre ele..si deci stiu cum sa ne ia..si ne fac ca pe hotii de cai de la mancam din palma si suntem capabili sa le dam si camesha de pe noi timp in care ele se duc la shopping pe banii lor (ca ai nostrii s-au dus in casa ce spuma marii..)..mai in gluma mai in serios..sa vina un barbat la mine si sa-mi spuna cu mana pe inima ca atunci cand a dat titanicu peste el de a vazut stele verzi nu a facut femeia ce a vrut din el si eu ii dau sa bea pana nu mai poate (se exclud minorii deci tinerii care inca n-au avut experiente mai lungi de 2 pana la 3 luni de relatie). Cat as fi de inteligent si capabil si cel mai cel..cand ma loveste dragostea in apoplexie cred ca l-am apucat pe al de sus de un crac (de fapt e al de jos dar ma prind prea tarziu mereu) si uite ashea si ashea ma gudur...leu cu restu lumii, vrabiutz cu muierea..si de ce sa nu ma iubeasca draga de ea cand stie ca totul o sa este bine orice ar fi ca prostu' o iarta? De ce nu m-ar iubi daca fac nazuri doar de dragul de a face nazuri ca pana la urma tot ca ea iese? De ce nu m-ar iubi cand ma duc si ii dau un trandafir (nu in cap ca nu se cade) doar ca e luni, marti miercuri sau joi..fara nici o alta explicatie? De ce nu m-ar iubi daca i se nazare ei la 4 dimineata sa bage in ea ca o apucata cartofi prajiti sau inghetata si mandea se duce si face sau cumpara? De ce nu m-ar iubi cand iesim in oras si vede ca altele s-ar uita asa un pic la mine si mi-ar spune doua vorbe la separeu..dar stie ca sunt doar al ei si ca restu' nu conteaza..restu e multime vida?De ce nu m-ar iubi cand stiu sa ma fac placut de mama socrella (ceea ce ar trebui sa invete si ele de altfel) si ii zambesc frumos desi poate ca imi vine sa o impusc cu toporu'?De ce nu m-ar iubi daca o sun sa ii spun ca o iubesc si nu raspunde (ca e a dreaq pielea pe ea) si ii dau un sms?De ce nu m-ar iubi cand odata patrunsa in inima mea acolo sa ramana pe vecie orice s-ar intampla?Multe intrebari..multe afirmatii..chiar asa ..vedeti voi vreun motiv pentru care eu sa nu fiu iubit de cel putin o femeie pe lumea asta?ca sa moara si sa faca da' eu is cam chior asa si nu vad..oricum ar fi..n motive de dragoste, iubire..taiat venele pe lung..pe lat..taiat mana in jurul venelor..dar neahh..din dragoste nu se moare..nu mai suntem pe vremea lui Romeo..fara dragoste ca suntem noi, ca sunt ele..insa vom fi neimpliniti..si ca orice fiinta relativ inteligenta..omul are nevoie de cat mai multa implinire..in orice domeniu..ba sunt convins ca daca sufleteste e multumit..pai profesional poate face minuni nu alta :)
Enjoy
Oh well...raspunsul este simplu..de ce ne-ar iubi?de prosti ce suntem :) Rog ramura masculina sa nu se imbatosheze la mine ca nu imi sar muschetii pe geam de frica dar e un adevar...dur dar adevarat.De ce prosti? o luam de la Adam si Eva ok?
Barbatul e un om simplu si complex in acelasi timp...genial si superficial, tolomac si totusi inteligent..depinde insa de directia in care isi canalizeaza materia cenusie..Am lamurit aseara ca inima e doar un organ vital..stimulii vin de la creier..Am lamurit pe dracu, 90% din barbati vor simti cu inima si vor gandi cu...capul..si nu sunt sigur ca ma refer la cel care are si creier..
De ce e simplu? Sa reformulez un picut..e simplu in gandire..in aspiratii..chiar daca isi doreste sa castige premiul Nobel pentru pace sau literatura sau fizica..e simplu in gandire ..iar aspiratiile au o traiectorie directa...spre deosebire de femei, vorbaraia multa ne incurca de multe ori..preferam sa trecem la actiune decat sa facem filosofia vietii in buda rujandu-ne. Apai daca ma intrebi pe mine ce-mi doresc de la viata o sa iti rezum in 5 fraze si nici alea complexe totul..intreaba o femeie si o sa blestemi momentul in care ai scos pe gurita intrebarea.
De ce ne-ar iubi femeile? ca suntem asa cum suntem..frumosi (la suflet vere nu te gandi la prostii) deschisi...poate prea deschisi..sentimentali de n ori mai mult ca ele..doar ca ori nu stim sa o aratam ori o aratam cu varf si indesat de isi ia biata muiere campii si uita drumul de intoarcere.
...ca stim sa aratam ce simtim..ca stim sa reparam o buda, un cablu sau sa punem un geam (ma rog unii stiu altii nu..dar ideea conteaza..gestul :) ) ca suntem acolo oricand oriunde, nu conteaza noi suntem si nu ne urneste nici dracu daca suntem convinsi ca asta trebuie sa facem..cel mai bun prieten al unei femei va fi mereu un barbat (cam de rahat..ca poate distruge relatii o astfel de prietenie, poate instiga la gelozie si oki umflati..dar asta e ..shit happens)...ca al barbat va sti sa asculte atunci cand nici o alta muiere pe lumea asta nu va fi capabila sa stea o noapte intreaga si sa asculte o logoree interminabila care de fapt se poate reduce la o fraza maxim doua...ca va fi acolo atunci cand e de dat cu carca etc etc etc...Ce poate face un barbat??Orice.Ce face intr-adevar un barbat?Doar ce i se pare necesar..dar femeia ma va iubi pentru ceea ce pot face daca imi pun mintea..si daca nu mi-o pun eu (mintea evident :P) va avea grija sa mi-o puna ea (tot despre minte vorbim asa ca shedeti bland).
De ce m-ar iubi o femeie? scurt pe doi insiruire de calitati (defectele cu alta ocazie :P ) frumos, inteligent, cu mult mult bun simt, galant, protector, stiu sa fac curat sa gatesc (deci sa supraietuiesc daca n-am o femeie langa mine) poate daca e cuminte se lipeste si de un masaj...si stiu sa ii arat ca o iubesc..sa o fac sa se simta femeie sa simta ca doar ea conteaza si nimeni altcineva pe lumea asta...
Revenons a nos moutons cum ar spune un mare profesor de romana (si nu zic la 'shto)...de ce am rezumat toate cele 5 randuri de mai sus intr-un singur cuvant si anume prostie?
Pai daca ele ne-au facut..e clar si logic ca stiu infinit mai multe despre noi decat noi despre ele..si deci stiu cum sa ne ia..si ne fac ca pe hotii de cai de la mancam din palma si suntem capabili sa le dam si camesha de pe noi timp in care ele se duc la shopping pe banii lor (ca ai nostrii s-au dus in casa ce spuma marii..)..mai in gluma mai in serios..sa vina un barbat la mine si sa-mi spuna cu mana pe inima ca atunci cand a dat titanicu peste el de a vazut stele verzi nu a facut femeia ce a vrut din el si eu ii dau sa bea pana nu mai poate (se exclud minorii deci tinerii care inca n-au avut experiente mai lungi de 2 pana la 3 luni de relatie). Cat as fi de inteligent si capabil si cel mai cel..cand ma loveste dragostea in apoplexie cred ca l-am apucat pe al de sus de un crac (de fapt e al de jos dar ma prind prea tarziu mereu) si uite ashea si ashea ma gudur...leu cu restu lumii, vrabiutz cu muierea..si de ce sa nu ma iubeasca draga de ea cand stie ca totul o sa este bine orice ar fi ca prostu' o iarta? De ce nu m-ar iubi daca fac nazuri doar de dragul de a face nazuri ca pana la urma tot ca ea iese? De ce nu m-ar iubi cand ma duc si ii dau un trandafir (nu in cap ca nu se cade) doar ca e luni, marti miercuri sau joi..fara nici o alta explicatie? De ce nu m-ar iubi daca i se nazare ei la 4 dimineata sa bage in ea ca o apucata cartofi prajiti sau inghetata si mandea se duce si face sau cumpara? De ce nu m-ar iubi cand iesim in oras si vede ca altele s-ar uita asa un pic la mine si mi-ar spune doua vorbe la separeu..dar stie ca sunt doar al ei si ca restu' nu conteaza..restu e multime vida?De ce nu m-ar iubi cand stiu sa ma fac placut de mama socrella (ceea ce ar trebui sa invete si ele de altfel) si ii zambesc frumos desi poate ca imi vine sa o impusc cu toporu'?De ce nu m-ar iubi daca o sun sa ii spun ca o iubesc si nu raspunde (ca e a dreaq pielea pe ea) si ii dau un sms?De ce nu m-ar iubi cand odata patrunsa in inima mea acolo sa ramana pe vecie orice s-ar intampla?Multe intrebari..multe afirmatii..chiar asa ..vedeti voi vreun motiv pentru care eu sa nu fiu iubit de cel putin o femeie pe lumea asta?ca sa moara si sa faca da' eu is cam chior asa si nu vad..oricum ar fi..n motive de dragoste, iubire..taiat venele pe lung..pe lat..taiat mana in jurul venelor..dar neahh..din dragoste nu se moare..nu mai suntem pe vremea lui Romeo..fara dragoste ca suntem noi, ca sunt ele..insa vom fi neimpliniti..si ca orice fiinta relativ inteligenta..omul are nevoie de cat mai multa implinire..in orice domeniu..ba sunt convins ca daca sufleteste e multumit..pai profesional poate face minuni nu alta :)
Enjoy
marți, 20 mai 2008
De ce iubim femeile??Ceva natural sau manipulare in masa?
Chiar asa buna intrebare???!!!Oare de ce le iubim?Ce au facut ele vreodata sa merite dragostea si sacrificiul nostru ? Ce am facut noi vreodata sa meritam dragostea si sacrificiul lor ?
In randurile urmatoare sper ca nu va apucati sa imi cautati nod in papura si idei preluate din cartea domnului Cartarescu…o veti face degeaba..poate spre rusinea mea nici n-am citit acea carte desi am auzit ca ar fi geniala.
Ce m-a facut insa sa abordez un astfel de subiect delicat si totusi atat de savuros ? Pai sa vedem..prima data mi-a venit ideea in minte asta toamna cand mama a cumparat o carte teribil de tare…geniala. « Ce stiu barbatii despre femei ». Cum sa va spun, doar prefata avea cuvinte..in rest 120 de pagini erau aproape virgine..aproape pentru ca erau numerotate..in rest..oha.
A doua oara…evident o alta provocare. De data asta nu descriu copaci ci imi sap groapa singur, mai ales ca probabil majoritatea celor care isi strica ochii pe blogul asta sunt femei. Eniuei, here i go :
Potrivit genezei, barbatul a fost primul…nascut..iar femeia din coasta lui..sincer sa fiu nu stiam de ce merg un pic intr-o parte…lipsa de o coasta :D
Tot potrivit genezei, femeia a fost unealta dracului…l-a prostit de fapt pe barbat sa mance o bucata de mar interzis..1 punct pentru femeie la capitolul inteligenta.
Continuand de-a lungul istoriei o perioada destul de lunga organizatiile tribale se numeau matriarhat sau matriarhale…de ce ? pentru ca femeia era cea care dadea viata…un alt punct pentru femeie. Insa venind tiptil spre secolul 21, barbatul a preluat puterea..conducerea..fraiele..cel putin la suprafata. Era mai puternic..multe lucruri le putea face doar el..pe cand femeia era plapanda, firava..bolnavicioasa si nevricoasa din cale afara..iaca un punct si pentru barbati J. Sunt convins ca pe vremuri nu se punea problema de iubire..de suferinta dupa o femeie sau un barbat..Un prieten foarte foarte bun mi-a spus la un moment dat ceva in genu : Bai, asculta la mine, zici ca ti se rupe sufletul in tine ? ca te doare inima ?nimic mai fals..cum sa te doara inima ?ai probleme cardiace ? toate simtamintele sunt impulsuri date de creier..iubire, suferinta…bucurie..inima e doar un organ vital.
Nimic mai adevarat…pe vremuri iubire..pe dracu..orgoliu cat casa ?!! Aia clar. Odata cu Renasterea s-a schimbat usor usor viziunea..omul a inceput sa capete proportii..creierul a luat-o razna..a aparut romantismul cand toti isi taiau venele si se otraveau din dragoste..
Iubiri interzise existau tocmai poate pentru ca erau interzise..
Insa ma indepartez de la subiect..De ce pana mea iubim femeile ? ce au ele si noi n-avem ? putem sau nu putem sa traim fara ele ?
Daca as fi intrebat cum as caracteriza o femeie pe care chipurile o iubesc ar suna ceva in genul : E unica….glumesc…sau poate ca nu…insa tre sa aibe ceva unic…
Este frumoasa (tre sa fie frumoasa ca nici eu nu sunt naspet ce mama dracului), dar de o frumusete delicata..nu vulgara nu ostentativa..un corp armonios si totusi ferm in asa fel incat sa poti sa o faci sa se simta ca o salcie protejata de crengile falnice ale unui stejar…si in acelasi timp sa ii simti furia dezlantuita cand iti umfla vreun ochi ca iar ai venit acasa baut sau cine stie cum altfel J)
Trebuie sa fie musai inteligenta…e frumos sa stii ca ai cu cine sa stai de vorba nu ca ai un sclav langa tine…valabil de ambele parti. Cu toate ca uneori poate am tente de misogin in mine, tind insa spre egalitate si reciprocitate daca se poate la maxim.Probabil ca e defect de epoca. Daca as fi trait in secolul 15 probabil as fi trecut constant prin toate de la spalatoreasa la regina fara nici cea mai mica mustrare de constiinta.
Cu toate astea…zici tu un cuvant zice si muierea 100, vrei tu un rahat, pai sa fii sigur ca o sa iti iasa pe nas si daca nu iti iese pe nas ca esti capos..o sa ti se innegreasca ochii de la culoarea rahatului pe care l-ai mancat cu pofta daca ei nu ii convine…e nevricoasa, geloasa cand n-are alte probleme mai importante de rezolvat..barfitoare pana la Dumnezeu ( sa ne intelegem…femeile brafesc si barbatii doar discuta da ???? :D ), rele…mama ce rele sunt..mai ales ele intre ele..se mananca de numa..nu le convine ceva isi fac boceaua si se cara la masa acasa (alta femeie). Bai tata…si noi le iubim..le iubim atat de mult ca nu putem fara ele..cand te calca trenu si te loveste vaporu’ nu mai poti..ii mananci din palma, si face ce vrea din tine..ca tu ai nevoie de ea nu ea de tine..de siguranta pe care o oferi si sentimental si material. De ce ??
Explicatia mea..e simpla..Pai ne nastem din femei..ele ne dau viata..crestem ca barbati falnici prosti, ingamfati, destepti pana la genialitate sub obladuirea lor. Evident ca natura are un mare cuvant de zis in toate astea, dar influenta mamei in viata se simte pana in cele mai adanci colturi ale creierasului nostru. Si apoi cand coana mama vine si iti spune : Dragul mamei drag…sa te porti frumos mama, sa fii un gentilom, binecrescut, simtitor si sa apreciezi o femeie de calitate cand o ai..cum spuma marii am putea sa facem altfel..e o doctrina care ni se inoculeaza de mici..si ajungem sa facem din asta ceva natural instinctiv..ca pana la urma sa fie asa cum am zis la inceput..sa nu stim mai nimic despre ele despre cum reactioneaza (putem doar sa intuim functie de cat de inteligenti suntem), iar ele sa stie totul despre noi..ca ce palaria lui anatole, doar ele ne fac nu ?
De ce iubim femeile ? oh well, sunt un admirator infocat al femeii, frumoase, inteligente, care stie ce vrea in cuvinte putine (dar nu prea putine ca altfel ma ia capu de la atata liniste). Sunt un iubitor de frumos si evident mi-l doresc in cantitati cat mai mari…fiecare intelege ce vrea de aici..ne putem referi la numar sau pur si simplu la calitate in timp..
Desi mi le doresc pe amandoua, totusi sunt un om stabil, tolomac daca sunt prins in vraja marii, vreau stabilitate..sa am la cine sa vin acasa dupa o zi istovitoare de frecat duda la munca sau de muncit pe branci, sa am cu cine vorbi, cu cine ma intelege, sa ma simt bine, rasfatat, iubit fara nici un fel de conditie..sa simt ca persoana mea chiar conteaza pentru cineva..ca pot fi centrul universului altei fiinte omenesti care sa nu imi fie nici mama nici tata nici frate nici sora…sa imi fie din toate cate putin si iubita la maxim. Oare d-asta iubim femeile ? D-asta avem nevoie de ele ? Oare nu e intrucatva reciproc sentimentul ?Ele n-au nevoie de aceeasi stabilitate si incertitudine in acelasi timp ?N-au nevoie de atentie,dragoste, sa se simta stapane pe universului omului de langa ele ?In fond si la urma urmei e ceva reciproc..nici ele fara noi nu pot ca nu se pot inmulti ...drept urmare suntem legati pe vecie in diferite forme...cert e ca instinctul de conservare ne va aduce mereu in apropierea unei femei
Omul e o fiinta sociala..zicea Aristotel…prima societate din care facem parte e familia…iar familia sa nu uitam a fost mult timp condusa de femei..Degeaba se spune ca femeia e capul iar barbatul trupul ?E ca un cerc vicios..se pare ca avem nevoie de ele (bah tu poti sa n-ai nevoie daca esti pe invers…dar eu in mod sigur am, cu bune si cu rele ca nici eu nu sunt perfectiunea intruchipata) pe tot parcusul vietii noastre..o fi vreo problema de manipulare ? ceva natural ? o dracu sa le ia de motive..pana la urma nici nu mai conteaza..le iubim pentru ca materia noastra cenusie asa da impulsuri spre inima si spre …come on guys..cu ce altceva mai gandesc barbatii ?
Pana una alta...raspuns tot n-avem..de batut campii poate i-am batut cu succes..cert e ca nu am cuvinte..timp si spatiu sa dezleg o enigma existenta inca de la inceputul lumii...raspuns concret si coerent oricum nu exista iar femeia..sa fim noi sanatosi ca oricat suntem de buni niciodata nu vom intelege pe deplin ce dracu era in coasta aia de ne-a fost furata ca sa se nasca ea, de a iesit asa alambicata...
luni, 19 mai 2008
Flori de mar...
Deunazi, o tanara domnitza mi-a lansat o provocare simpla si totusi pe moment m-a pus in cap. "Descrie-mi un copac".Ce poate sa fie mai simplu decat asta? Radacina, tulpina si o coroana (nu e musai ca poa' sa fie si chel...ce copac la a doua tinerete n-ati vazut?) Ei bine, nu nene...ce pot eu sa scriu 2 vorbe 3 prostii? pot si chiar mai multe..drept urmare..flori de mar :)
De ce mar? in primul rand nu suna deloc rau...in al doilea rand, daca stau bine si ma caut prin materia cenusie ce se pare ca totusi e prezenta in cutia mea craniana, mi-aduc aminte ca puradel fiind la munte la matuse-mea am pus chiar eu un tinerel vlastar de mar in pamant...
Bine, pe vremea respectiva ma uitam la multe filme cu shaolin care il provoca pe ninja, cu bruce zis lee si alti ciuciunghezi care zburau prin copaci. Si ca orice, mare mascul in devenire (cred ca multi baieti au avut vise de genu asta cand erau de-o schioapa) imi doream sa ajung prin muntii din China sau Japonia sau orice alta tara de pe continentul Ciuciunghez (drepturile de autor asupra cuvantului nu-mi apartin dar ma amuza teribil) sa dau peste vreun batran crescator de muste care sa ma invete sa zbor ca Superman prin copaci. Si ca sa nu ma duc nepregatit, dupa fiecare film de gen vizionat, puneam frumusel burete in sosoni si incepeam sa sar in sus...de regula peste tanarul merisor plantat tot de mine..in mintea mea de mic luptator ninja ma si vedeam crescand ca fat-frumos intr-o luna ca altii in 10 ani si eu si copacu' si eu si copacu si iaca nah cum ajungeam sa zbor din copac in copac ca un mic Tarzan autohton. Intre timp de voie de nevoie anii au trecut, tot de nevoie cred eu mi-a mai venit mintea la cap ( dupa ce mi-am rupt fizicul de pamant cred si eu ca mi-a trecut orice vis de-a zbura din copac in copac), copacelul a devenit si el usor usor un mic mar in floarea tineretii lui.Si ce mar, frate...facea niste mere..."jegoase" le ziceam eu copil fiind...in ziua de azi ne-am dat dracu si il oripilam pe (al de sus sa il odihneasca) domnul Pruteanu , zicandu-i Golden. Eeeeee, pai normal ca Golden se vinde..."Jegos" mai putin.Pai asa si aratau, jegoase...oricat le spalai senzatia era aceeasi...dar ce mere...Doamne ce mere...dulci si acrisoare in acelasi timp, zemoase, parfumate de-ti mutau nasu' la ceafa...si galbene (nu coloarea aia hepatica..ci un galben intens..Golden sa zicem :P ) cand ajungeau la maturitate..noroc cu mandea..ca nu prea ajungeau..
Primavara cand inflorea micul meu mar era o poezie sa stai printre crengile lui (cam subrede..si el saracu' cam rahitic si nush dc ca i-am dat apa neinceputa si lapte de capra neagra in pruncie) si sa visezi la..povesti cu ninja..:). Rahitic rahitic..dar plin de flori asa ..avea o coroana bogata de si cel mai cel pom fructifer cred ca il invidia.
Mai tarziu cand incepeau sa se faca merele si erau aasa mici rotunde si tari (baaaaa ia nu va ganditi la alte prostii ca nu-i de glumit) evident ca le petit chinois uita sa mai coboare pe pamant la masa si baga in el ca spartu (nu ca acum ar face altfel :D )..
Insa anii au trecut, hotii si vardistii i-am jucat, pititea la fel printre frunzele marului meu (eu cu mine si iar cu mine ca nu prea aveam cu cine), matuse-mea s-a mutat de acolo si marul meu a ramas singurel.
In primii ani, nostalgia dupa anii copilariei petrecuti prin curtea respectiva, calare pe situatie prin toti pomii si dorul de merele mele jegoase, m-au facut adeseori sa ma opresc si sa privesc cu tristete la un loc si spre niste timpuri care nu or sa mai revina. Am vazut merii din nou facandu-se, parfumul florilor l-am simtit din nou...insa de data asta eram june prim, vesnic indragostit si florile de mar aveau alta semnificatie..
Trista a fost ziua cand intamplator trecand pe acolo, am vazut ca din micul meu copil si florile lui parfumate nu mai ramasese decat un ciot...semn al existentei lui..Odata cu el, si copilaria a trecut, si zburdalnicia la fel..acum ne perfectionam..zburam pe ceva mai delicat..din floare in floare nu din copac in copac..insa florile alea de mar ...asa ma pun pe ganduri uneori :)
Vazura-ti ca pot sa debitez mai mult de doua vorbe?:D
Alta poveste pe care o trecem la capitolul Ganduri...tarzii in noapte
C ya later..
P.S ...de la lume adunate apropo de copaci, flori, dragoste si alte alea..invitatie sa ascultati urmatoarea melodie :)
http://youtube.com/watch?v=a2g4Izox5TY
De ce mar? in primul rand nu suna deloc rau...in al doilea rand, daca stau bine si ma caut prin materia cenusie ce se pare ca totusi e prezenta in cutia mea craniana, mi-aduc aminte ca puradel fiind la munte la matuse-mea am pus chiar eu un tinerel vlastar de mar in pamant...
Bine, pe vremea respectiva ma uitam la multe filme cu shaolin care il provoca pe ninja, cu bruce zis lee si alti ciuciunghezi care zburau prin copaci. Si ca orice, mare mascul in devenire (cred ca multi baieti au avut vise de genu asta cand erau de-o schioapa) imi doream sa ajung prin muntii din China sau Japonia sau orice alta tara de pe continentul Ciuciunghez (drepturile de autor asupra cuvantului nu-mi apartin dar ma amuza teribil) sa dau peste vreun batran crescator de muste care sa ma invete sa zbor ca Superman prin copaci. Si ca sa nu ma duc nepregatit, dupa fiecare film de gen vizionat, puneam frumusel burete in sosoni si incepeam sa sar in sus...de regula peste tanarul merisor plantat tot de mine..in mintea mea de mic luptator ninja ma si vedeam crescand ca fat-frumos intr-o luna ca altii in 10 ani si eu si copacu' si eu si copacu si iaca nah cum ajungeam sa zbor din copac in copac ca un mic Tarzan autohton. Intre timp de voie de nevoie anii au trecut, tot de nevoie cred eu mi-a mai venit mintea la cap ( dupa ce mi-am rupt fizicul de pamant cred si eu ca mi-a trecut orice vis de-a zbura din copac in copac), copacelul a devenit si el usor usor un mic mar in floarea tineretii lui.Si ce mar, frate...facea niste mere..."jegoase" le ziceam eu copil fiind...in ziua de azi ne-am dat dracu si il oripilam pe (al de sus sa il odihneasca) domnul Pruteanu , zicandu-i Golden. Eeeeee, pai normal ca Golden se vinde..."Jegos" mai putin.Pai asa si aratau, jegoase...oricat le spalai senzatia era aceeasi...dar ce mere...Doamne ce mere...dulci si acrisoare in acelasi timp, zemoase, parfumate de-ti mutau nasu' la ceafa...si galbene (nu coloarea aia hepatica..ci un galben intens..Golden sa zicem :P ) cand ajungeau la maturitate..noroc cu mandea..ca nu prea ajungeau..
Primavara cand inflorea micul meu mar era o poezie sa stai printre crengile lui (cam subrede..si el saracu' cam rahitic si nush dc ca i-am dat apa neinceputa si lapte de capra neagra in pruncie) si sa visezi la..povesti cu ninja..:). Rahitic rahitic..dar plin de flori asa ..avea o coroana bogata de si cel mai cel pom fructifer cred ca il invidia.
Mai tarziu cand incepeau sa se faca merele si erau aasa mici rotunde si tari (baaaaa ia nu va ganditi la alte prostii ca nu-i de glumit) evident ca le petit chinois uita sa mai coboare pe pamant la masa si baga in el ca spartu (nu ca acum ar face altfel :D )..
Insa anii au trecut, hotii si vardistii i-am jucat, pititea la fel printre frunzele marului meu (eu cu mine si iar cu mine ca nu prea aveam cu cine), matuse-mea s-a mutat de acolo si marul meu a ramas singurel.
In primii ani, nostalgia dupa anii copilariei petrecuti prin curtea respectiva, calare pe situatie prin toti pomii si dorul de merele mele jegoase, m-au facut adeseori sa ma opresc si sa privesc cu tristete la un loc si spre niste timpuri care nu or sa mai revina. Am vazut merii din nou facandu-se, parfumul florilor l-am simtit din nou...insa de data asta eram june prim, vesnic indragostit si florile de mar aveau alta semnificatie..
Trista a fost ziua cand intamplator trecand pe acolo, am vazut ca din micul meu copil si florile lui parfumate nu mai ramasese decat un ciot...semn al existentei lui..Odata cu el, si copilaria a trecut, si zburdalnicia la fel..acum ne perfectionam..zburam pe ceva mai delicat..din floare in floare nu din copac in copac..insa florile alea de mar ...asa ma pun pe ganduri uneori :)
Vazura-ti ca pot sa debitez mai mult de doua vorbe?:D
Alta poveste pe care o trecem la capitolul Ganduri...tarzii in noapte
C ya later..
P.S ...de la lume adunate apropo de copaci, flori, dragoste si alte alea..invitatie sa ascultati urmatoarea melodie :)
http://youtube.com/watch?v=a2g4Izox5TY
sâmbătă, 17 mai 2008
Team building VS Drink building, sau cum poti sa dormi 5 ore in 3 zile :)
Saptamana trecuta s-a intamplat si anume marele eveniment cunoscut sub numele de team building..ce ar fi trebuit sa facem noi in teorie? sa ne imprietenim mai mult sa invatam sa comunicam si sa facem o gramada de joace pe alocuri stupide ca vezi doamne asta ne leaga cel mai tare.Gresit, in practica.... voia buna, atmosfera placuta si cateva pahare de vin sau orice altceva te ajuta sa te imprietenesti cel mai repede.
Drept urmare, vineri la ora 4 trecute fix am taiat-o din Bucale spre Poiana Tapului intr-un autocar de 40 de persoane cu provizii facute (evident numarabile in sticle cutii si alte recipiente) cam cu amar in suflet...de ce amar?pai: paturi matrimoniale pentru oameni care se cunosc de cateva luni e un pic cam mult chiar si pentru mine....meniul la masa impus...iar nu ne convenea ma rog..una peste alta toti eram aproape convinsi ca o sa fie un mare esec..
Surpriza..am ajuns..am mancat ceva (evident insuficient pentru unii dintre noi) si a inceput distractia...La aperitiv si primul fel am avut multe cantece la chitara cu un solist foarte talentat si cu ..mine (care oricum nu eram in voce :P ) iar la felul doi si desert...muzica dans voie buna cat cuprinde si muuulte sticlute colorate.Drept urmare, gasca s-a spart abea la 6 dimineata. Rupti de somn, praf facuti am mers la nanica dar...ghinion...la 8 juma s-a dat trezirea ca vezi doamne incep minunatele joace in aer liber (pe dracu ca mai mult a plouat) in care joace trebuia sa ne apropiem...apropiati eram oricum dupa o noapte de petrecut...si mahmuri mai ales dar cui pe cui se scoate...iar eu am pierdut distractia cea mare de la final si anume o mega plimbare cu ATV-urile ca m-a tras curentu si cand ai febra de nu te tii pe picioare mai greu sa faci fata la orice soi de provocare...mai degraba mi-ar fi fos de folos o tanara asistenta provocatoare decat un ATV...in fine..a doua seara mult mai chill....cantat si jucat carti toata noaptea...dar cantat nu gluma..un filmulet l-am pus in deschidere..doar sa se vada tinerele talente inca nedescoperite...
Una peste alta a doua zi s-a incheiat cu un si mai mare succes la care am si participat..(dupa ce m-am dres cu tovarasul J&B si cu mai varstnicul Jack the champion Daniels eram chiar in forma) si anume paint ball..foarte tare..am alergat nu prea mult ca tutunul ingurgitat in doua nopti de petrecere m-a cam oprit, dar a fost foarte ..interesant..evident echipa din care am facut eu parte a castigat mereu..nu datorita mie, doamne feri, ci lui cata care park se dopase..alerga cat pentru toti desi in noaptea respectiva a dormit si el vreo 2 ore adunate...si se credea la counter strike...i-a kilarit pe toti de nu s-au vazut..mandea (adikatelea je) sedea tupilat dupa un copac si mai scoteam si eu cand si cand nasu in vant cu arma in mana...ca ce pisici doar eu l-am descoperit pe Rambo :D. Eniuei, placut..o surpriza placuta over all si sincer sa fiu sunt convins de data asta ca urmatorul o sa fie si mai mijto ca deja am trecut prin multe...unii dintre noi :) si gurile s-au dezlegat, gatlejurile la fel...o sa ne simtem bine cu siguranta si poate nu o sa mai mancam sushi pe post de mici la gratar (au fost execrabili...dar la cata foamea aveam in gat toti..cred ca n-a comentat nimeni pe moment )
Cateva poze sa va lamuriti si mai bine si va pupez:
Cata cu marea dragoste pe care i-am suflat-o eu inprima seara :D
Jocuri de societate unde Florinel zis Ursu juca rolul principal :D
Toata lumea danseazaaaaaa ...si e distreaza....intre doua nu-l ploua dar sunt convins ca nici bine nu ii e :)
Un mare ganditor...al timpurilor noastre :)Traiam muzica si eram vecin cu butoiul...de melancolie
Cam asta fu....am venit acasa mai rupti decat eram la plecare...dar cu parere de rau ca a durat doar doua zile...doua zile in care am ras cat n-am mai ras eu in ultimii 2 ani la un loc
Spor si alea alea
joi, 8 mai 2008
10 ani....reloaded...pozele (plapande )de la mine comentariile de la voi...:P
Credeti ca ne-am schimbat prea mult???haida de...:P numa nu mai suntem asa plapanzi :D
de la stanga la dreapta va scriu eu obosit si plapand (nah niculeasco :P ) asa: alex ghidel, dragos n, florina v, andreea niculescu (tu care erai...negricoasa sau buboasa??? sa il intrebi pe conu' Preda), ion C
Nu-i luati in seama pe ei, cartoful cel plapand furat din farfuria mea juca rolul de baza :D
Evident ofuscat dar nu prea plapand ca mi se tot furau cartofi din farfurie...evreul din mine...:)
Ce cuplu, ce pereche, ce..ce ..ce..;;) plapanzei erau ei
Auzi tanti...ar trebui sa mai zambesti ( plapand) si tu cand si cand mai ales cand te tragi cu mine in poza :D
Probleme existentiale si plapande de dezbatut...pai cum altfel?
Echipa de aur ...sau hai sa zicem piatra...claudia era cam pierduta pe o craca bag eu seama cu gandu la we pe care o sa il petrecem la mare :D
Mai mult mi-e un pic cam lene sa comentez...dar sa de-a dracu sa nu comentati voi ca jar mancati :)
Si daca va intrebati de ce cuvantul plapand joaca un rol primordial...apai sa va zica coana mare..adik niculeasca..prietenii stiu de ce :P
sâmbătă, 3 mai 2008
Karaoke...sau "i'm a barbie girl in varianta autohtona"
:D Ole!!
E cazul sa revenim un pic la viata si sa iesim dintre atatea ganduri, melancolii si alte cele..Pastele a trecut, de imbatranit am imbatrnit inca un an (nu ma simt da cica ar trebui sa am ceva mai multa minte), am petrecut etc etc etc. Deci, sa revenim putin la capitolul " sa ne simtem bine".
In urma cu vreo doua saptamani, invitat fiind de tovarasul Uri, am ajuns in Cafeneaua Actorilor unde era seara de Karaoke. ElVivi, in postura de gazda se inscrisese deja in concurs cu melodia lui Smokie "Alice". Dupa ce am stat putin in dubiu daca sunt in voce sau nu, cu alte cuvinte daca ma fac definitiv si irevocabil de ras sau doar asa putin incat sa mai pot veni si a doua oara acolo, m-am inscris si eu (cooptandu-l si pe Uri in echipa) cu melodia "Strangers in the night" a lui Sinatra. Pana acuma toate bune si frumoase.Ne-am destins un pic, am baut ceva ceva sange de taur (nu va ganditi ca am luat jugulara bietului animal...da' daca asa se numeste vinu' respectiv io ce sa fac?), am dat-o in glume, si pana ne-am dumirit noi bine cum stau lucrurile, a ajuns ElVivi la aparat.Meaning a luat microfonul sa cante sus numita melodie.Pai da asa cum calatorului ii sade bine cu drumul, si noua (duetul sa zicem imbatabil la caterinca, moi et Uri) ne sade bine cu mijtourile...drept urmare am hotarat sa facem backing voice si sa o ajutam putin pe Elvi.Asa ca fiecare refren era cantat (cred ca mai corect ar fi fost sa scriu urlat) de noi doi...si mai exact..partea cu "Alice, who the fuck is Alice" ar fi putut ajunge lejer imnul serii daca ceva momente mai tarziu Uri nu s-ar fi intrecut pe sine si nu ar fi jucat minunatul rol de "Barbie" in melodia evident... I'm a barbie girl...in a barbie world :D
Electrizant, demential, eram lesinat de ras efectiv...rolul i s-a potrivit de minune, sala mai mai ca era in delir ridicata in picioare (cred ca sa plece acasa mai repede...ghinionu' lor insa ca lumea se mijca cu nota de plata mai in reluare asa...drept urmare au avut (ne)sansa sa auda tot).
Ca semn de apreciere insa, premiul cel mare a revenit la noi...asta datorita numai si numai lui...Barbie :)). Cum lumea a mai tot plecat asa rand pe rand (jur ca nu noi am fost vinovati de asta ;;) ) am mai tot cantat si altele...si Sinatra si Drumurile noastre toate..si daca mai stateam un pic cred ca aveam sanse reale sa inchidem barul si sa trecem la spalat vasele ca prea devenisem de-ai casei :)
In incheiere..doar cateva fotografii de la micul recital ce se vrea cu repetir.
S-auzim de bine si sa ne simtem bine in continuare...in episodul urmator..."Baba oarba, mima sau
cum se poate rade din orice".
P.S ...Toata lumea canta, au n-au microfon, au n-au voci...noi sa ne simtem bine si sa speram ca poate poate data aviatoare ne vede si pe noi careva si ajungem la Megastar :D
E cazul sa revenim un pic la viata si sa iesim dintre atatea ganduri, melancolii si alte cele..Pastele a trecut, de imbatranit am imbatrnit inca un an (nu ma simt da cica ar trebui sa am ceva mai multa minte), am petrecut etc etc etc. Deci, sa revenim putin la capitolul " sa ne simtem bine".
In urma cu vreo doua saptamani, invitat fiind de tovarasul Uri, am ajuns in Cafeneaua Actorilor unde era seara de Karaoke. ElVivi, in postura de gazda se inscrisese deja in concurs cu melodia lui Smokie "Alice". Dupa ce am stat putin in dubiu daca sunt in voce sau nu, cu alte cuvinte daca ma fac definitiv si irevocabil de ras sau doar asa putin incat sa mai pot veni si a doua oara acolo, m-am inscris si eu (cooptandu-l si pe Uri in echipa) cu melodia "Strangers in the night" a lui Sinatra. Pana acuma toate bune si frumoase.Ne-am destins un pic, am baut ceva ceva sange de taur (nu va ganditi ca am luat jugulara bietului animal...da' daca asa se numeste vinu' respectiv io ce sa fac?), am dat-o in glume, si pana ne-am dumirit noi bine cum stau lucrurile, a ajuns ElVivi la aparat.Meaning a luat microfonul sa cante sus numita melodie.Pai da asa cum calatorului ii sade bine cu drumul, si noua (duetul sa zicem imbatabil la caterinca, moi et Uri) ne sade bine cu mijtourile...drept urmare am hotarat sa facem backing voice si sa o ajutam putin pe Elvi.Asa ca fiecare refren era cantat (cred ca mai corect ar fi fost sa scriu urlat) de noi doi...si mai exact..partea cu "Alice, who the fuck is Alice" ar fi putut ajunge lejer imnul serii daca ceva momente mai tarziu Uri nu s-ar fi intrecut pe sine si nu ar fi jucat minunatul rol de "Barbie" in melodia evident... I'm a barbie girl...in a barbie world :D
Electrizant, demential, eram lesinat de ras efectiv...rolul i s-a potrivit de minune, sala mai mai ca era in delir ridicata in picioare (cred ca sa plece acasa mai repede...ghinionu' lor insa ca lumea se mijca cu nota de plata mai in reluare asa...drept urmare au avut (ne)sansa sa auda tot).
Ca semn de apreciere insa, premiul cel mare a revenit la noi...asta datorita numai si numai lui...Barbie :)). Cum lumea a mai tot plecat asa rand pe rand (jur ca nu noi am fost vinovati de asta ;;) ) am mai tot cantat si altele...si Sinatra si Drumurile noastre toate..si daca mai stateam un pic cred ca aveam sanse reale sa inchidem barul si sa trecem la spalat vasele ca prea devenisem de-ai casei :)
In incheiere..doar cateva fotografii de la micul recital ce se vrea cu repetir.
S-auzim de bine si sa ne simtem bine in continuare...in episodul urmator..."Baba oarba, mima sau
cum se poate rade din orice".
P.S ...Toata lumea canta, au n-au microfon, au n-au voci...noi sa ne simtem bine si sa speram ca poate poate data aviatoare ne vede si pe noi careva si ajungem la Megastar :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
