Vino sa dansam iubito...

1.Vino sa dansam iubito
Sa dansam numai noi doi
Toti se uita lung la tine
Eu te las ramai cu ei.

                R: E tarziu sa ma-intelegi
                   Te  rog mult nu plange cand dansezi
                   Nu plange cand dansezi.

2.N-am sa-ti uit nici gura dulce
Ce mereu ti-o sarutam
N-am sa-ti uit nici ochii albastri
Ce mereu parca-mi vorbesc.

3.N-am sa-ti uit nici parul negru
Nici de tine n-am sa uit
Adevarul sau minciuna
Ce stiam sa ti le-ascult.

4.Trebuia sa se sfarseasca
O stiam de la-inceput
N-ai avut sinceritate
N-ai avut macar atat.

5.Ramas bun fara regrete
Asta-i ultimul tau dans
Dansu-n care nu poti plange
Este tot ce-a mai ramas.

E ciudat cum un cantec, niste simple versuri, sau un cuvant aruncat intr-un mare camp manos te pot face sa te gandesti la ceva frumos sau trist sau si una si alta in acelasi timp. Eu si boul Ferdinand...mereu visatori, mereu indragostiti..cred ca de viata mai mult. Acum pornesc de la versurile de mai sus. Versuri banale, insa cu multa incarcatura...e un dans al despartirii..Tot facand diverse teorii ale vietii cu un foarte bun prieten, am ajuns la concluzia ca dragostea e ca un dans..e un dans evident in doi (se poate si in hora sau diverse alte dansuri care necesita mai multe persoane..dar ne referim la vals..la bachata..la dansul imperecherii).
De ce e ca un dans?Ma uitam deunazi la Dirty dancing 2 sauHavana Nights..slab film comparativ cu primul..insa am observat un lucru..doi parteneri care danseaza perfect si se intampla sa aibe o relatie..duc spre ceva deosebit..Dragostea e ca un dans in doi..cum ziceam, pe ritm de vals sau de bachata..partenerii se cunosc foarte bine, comunica..si ajung sa simta la unison. Cand ceva nu mai merge in relatia lor, dansul incepe sa scartaie, se pierd pasi, se pierd miscari..se pierde uniunea celor doi si pasiunea de a mai ...dansa impreuna.
Acum revin la versurile citate..Habar nu am cine le-a scris..e un cantec de munte..un cantec compus probabil printre picaturile de ploaie care ii inundau usor usor sufletul de tristete..e un cantec in care cei doi au parte de ultimul lor dans...un dans melancolic, un dans plin de reprosuri..un dans care cuprinde toate sentimentele ce se zbat in acel suflet trist. La munte fiind, in team building, mi-am ascultat un coleg cantandu-l. Vocea calda, ritmurile lente, m-au facut efectiv sa pic intr-un mare butoi fara sfarsit..nici acum nu sunt sigur de ce mi s-a intamplat asa..poate emotia acelui cantec, imaginea celor doi valsand pentru ultima oara, vreo intamplare ce mi-a atins sufletul..who knows..cert e ca am inceput sa visez cu tristete..cu veselie..cu speranta..
Ma gandesc la orice inceput/mijloc si final de dragoste..invatam sa dansam..fiecare pas, reprezinta ceva din cei doi parteneri..fiecare miscare poate fi inca o legatura ce leaga doua suflete poate pereche...iar cand dansul este uniform, armonios, senzual, cei doi probabil isi traiesc din plin dragostea. ..Asa cum tot aud in ultima vreme dragostea dureaza 3 ani..sa inveti sa dansezi cu un partener..sa duci un dans la perfectiune..dureaza cel putin tot atat de mult..dincolo de asta e doar vointa si placerea de a mai dansa...si nu de a dansa in general cat de a dansa cu acelasi partener la nesfarsit..ganduri..