Plangaciosul....

Pure fiction dis taim...promit sa nu se mai repete asa curand :P
E blonda...are parul de culoarea spicului de grau.inaltuta dar nu prea.cat de cat acolo cat sa dea bine in poza alaturi de unu ca mine..contrast perfect..eu brunet ea blonda..niste ochi de culoarea cerului intunecat..hipnotizanti de-a dreptul...o privesc de ceva vreme ...lucram in acelasi loc.ne zambim ne dam ocheade ..si canci..M-as duce sa o invit la masa..dar...daca nu o sa accepte?daca nu o sa accepte eu ce ma fac?ma dau cu curu de toti pamantii, imi tai o vena ca sunt emo si incep sa plang cu lacrimi de crocodil....si plang si trec pe langa ea si imi zambeste asa frumos de ma fastacesc tot...si iar ma ia plansu'..ajung intr-o stare deplorabila..ma vait la toti prietenii ca nu mai pot de dragul ei si nu fac nimic...da nimic ca sunt prost batut in cap si n-am curaj..dar as face..mama mama ce-as mai face..
Am examen azi...am invatat ceva dar nu destul...sunt convins ca o sa il pic...de o saptamana stau si imi frang mainile si umblu ca orbetele pe strada gandindu-ma ce dracu sa fac sa trec cu bine..dar nu m-as apuca de invatat neam...insa ma vait..ca sunt emotionat..si daca sunt emotionat inseamna ca am un shtoeta morcovu in cur cu 3 turme de iepuri si nspe vanatori..insa nu fac nimic altceva...ma vait in stanga si in dreapta ca eu nush nimic ca nu il iau..ca daca pic si am restanta nu trec anul..
Doua exemple pe care le intalnim zilnic, sau ma rog....cei care nu mai suntem studenti nu le intalnim chiar zilnic..nu in forma asta cel putin...Insa mereu in diverse forme vom da peste oameni care nu stiu sa faca altceva decat sa se planga..dar n-ar misca un degetel nici picati cu ceara...si tu si el si ea si eu toti mai devreme sau mai tarziu avem momente de genul asta...sunt momente de slabiciune pentru unii dintre noi..pentru altii nu...deja vbim de ceva patologic..Genu' asta de oameni pe care eu ii numesc "crampon"...se tin ca scaiu' de tine..te urmaresc din umbra..te admira..ar vrea si ei sa faca si aia si aia si cealalta dar n-au nici ambitia necesara nici creierul inmatriculat cum trebe in tartacuta...dar pretentii...oi oi oi cate pretentii...buricul pamantului daca ar fi si tot nu s-ar simti destul de in centrul atentiei...rasfatul e cat casa ...respectul pentru oameni e nul...nu respecta decat puterea ..pe care mai ales o obtin prin metode cel putin indoielnice si chiar si atunci continua sa se planga..are aston martin la scara si daca il intrebi de sanatate incepe si iti spune cum ca n-are nici bani de paine daramite sa fumeze si muschii lui un trabuc ceva (nu ca i-ai fi cerut bani..dar preventiv)..."sug" (hai hai nu va ganditi la prostii ca nu e cazu') de la cate oi pot tot ce pot si cand vine vorba de un efort propriu..se cred victimele societatii care ii persecuta si-i marginalizeaza ca pe ultimii calici. E practic imposibil sa nu ii observi..dai peste ei la tot pasul..fie imbracati dupa ultima moda, aranjati de parca s-ar duce zilnic la cate o nunta...dar in realitate n-au de niciunele..si ce le lipseste cel mai mult e "coloana vertebrala"..si inteligenta...pe de alta parte sunt ceilalti imbracati dupa puteri..au ceva inteligenta dar le lipseste vointa de a face ceva concret cu viata lor...indiferent de cat de tare tragi de ei..tot nu se urnesc..o linie subtire intre lenevie combinata cu tot ce am zis mai sus si arivist.Ii diferentiaza ambitia...
Ne fac din vorbe...ne trezesc cel mai de cacat sentiment ever pentru un alt semen de-al nostru...MILA ( nu ma refer la baba din colt careia iti vine sa ii cumperi si paine si carne si sa ii mai dai si bani ca se rupe sufletul in tine)...mila in sensul cel mai naspa cu putinta..relativ vecina cu scarba...la inceput dai un deget..mai dai unu..si inca unu..si in timp ajungi sa ajuti un astfel de om scarbit de toate figurile pe care le are in cap..poate poate scapi dracului mai repede de el...si cand scapi..te opresti in prima biserica aprinzi 10 lumanari faci 20 de matanii si te rogi la Doamne Doamne sa nu iti mai iasa in cale prea curand ca o sa ajungi sa explodezi si sa il dai cu capu' de toti peretii pana ii vine ..ceva ce ar trebui sa fie sinonim cu mintea in cutia craniana.
Insa ce facem? O sa continuam in aceeasi maniera iar si iar si iar..pana la un moment dat om pune piciorul in prag ..ATAT. Societatea e plina de astfel de oameni care ne mananca fiecare nerv in parte si ne fac de rusine cand ne e lumea mai draga. Putem oare sa ii punem la zid sa ii impuscam ca pe Ceausescu? Nu...sunt si ei ai nostri si daca nu putem sa ii ajutam sa se schimbe, pana la urma ii suportam asa cum sunt, inghitim in sec si mergem mai departe..Vorba ceea daca ne impiedicam de fiecare ciot...nu mai ajungem nici noi la destinatia propusa..si pana la urma in egoismul nostru (de data asta justificat) important e sa ne fie bine...noua...dupa noi potopul(bine, exista familie prieteni iubite soti caini pisici etc).
Noi sa fim sanatosi si sa ne simtem bine ca restu'..trece de la sine :P