Postări populare

joi, 18 iunie 2009

Floricele pe campii...

Film banal...subiect tipic american joc mai mult sau mai putin slab si de kakao..insa relaxant la maxim si cu mult substrat pentru cine are mintea deschisa...ma refer la filmul " Fantomele fostelor iubite". Nu il povestesc ca mi-e lene si in plus daca nu l-ati vazut si ma apuc eu sa vorbesc nici ca va mai duceti sa dati cu okiu prin sala de cinema. Ce m-a intrigat insa la acest film, a fost partea de substrat ..Ce poate face un om de teama sa nu sufere...de teama sa nu fie dezamagit, de teama multa teama sa recunoasca gradul de omenie pe care il poseda. N-ar fi rau daca ar aparea un Freud al zilelor noastre ..ar incinge o analiza de toata frumusetea.. Multi oameni, au avut parte de una sau mai multe intamplari naspa facandu-i sa isi modifice radical comportamentul, punand o mare bariere intre suflet si restu lumii. Probabil ca la un moment dat devine un fel de a doua natura pentru fiecare, un instinct de conservare de neoprit, un iceberg ce se duce dadandu-se pe gheata vietii nelasand prea multe raze de soare sa il atinga. Cand eram in India, si faceam acel "minunat" camping de yoga, respectivul guru care ne impuia capul cu toate prostiile posibile la ora 5 dimineata, ne spunea la un moment dat sa ne imaginam ca suntem pe o campie si ca descoperim un boboc de trandafir care atunci cand se deschide straluceste ca un diamant. Credeam ca bate campii..credeam asta stand intins pe jos si ascultandu-mi colegii care sforaiau cu patos probabil imaginandu-si in loc de un trandafir stralucitor, un pat mare cu o perna imensa si moale. Ce legatura are asta cu filmul? well, simplu, desi un subiect banal, un macho care frange inimi, acest lucru il poti gasi in viata de zi cu zi, si descoperi cu triste ca oameni deosebiti uita sa mai simta foarte mult de frica..Cine sunt acesti oameni? Credeti ca sunt camuflati, putini sau fac parte din vreo secta? Cu siguranta nu, cine sunt ei? Pai, tu si tu si tu, fiecare are un demon inside pe care trebuie sa il infranga. Unii oameni desi puternici sunt insa mult mai sensibili si au o toleranta scazuta la suferinta de orice fel...si atunci, una cate una ridica bariere invizibile de care poate mai trece o persoana intr-o mie.
Traim intr-un secol in care e la moda sa te duci la psiholog sa iti rezolvi problemele care zgarie acut dovleacul, traim intr-o epoca individualista, incare omul este mult mai rau de la sine, traim intr-o epoca stiintifica pana in maduva oaselor ( inca nush despre ce drac de oase vorbim da e ok) traim intr-o epoca in care uitam de noi din ce in ce mai mult desi avem senzatia acuta ca din egoism avem grija de persoana noastra ca dracu de fiu-sau. Si e pacat, e pecat pentru ei ca si-au pierdut increderea in oameni, e pacat pentru cei care descopera acel trandafir si nu sunt in stare sa il faca sa infloreasca..insa poate unu din zece face o minune.
Poate unu din zece reuseste sa emane atata caldura incat sa mai topeasca din valurile de gheata, sa redea un dram de speranta...in asa fel incat schimbarea sa se faca involuntar. Bat campii cu gratie nu? Ok, ma opresc aici...si asa n-am mai scris de ceva vreme si mi-am iesit din mana..
But know this..florile de genul oamenilor de care am zis mai devreme ( cea mai tare expresie ever...mi s-au incetosat privirile si nu mai vad bine :)) )sunt deosebite..necesita multa munca de lamurire, probabil deosebit de multi draci, sarutari infinite si multa dragoste de invaluire...am certitudinea ca daca reusesti sa imbunezi o astfel de floare, daca reusesti sa o faci sa straluceasca, vei avea satisfactia omului implinit .
Si ca sa ma leg iar un pic de filmul de mai devreme..era o zicala prin filmu ala ceva de genu: cel care iubeste mai putin are puterea intr-o relatie...e mai stapan pe el si intr-adevar poate conduce..dar nu va putea fi fericit. Daca stau si ma gandesc la omul care a fost Eminescu ( sa nu veniti cu rahaturi de geniu ca dau cu el de toti pamantii) ...a mancat un rahat si el in maj poeziilor lui despre dragoste..o relatie daca nu iti aduce dragostea cea mare, iti poate aduce de multe ori suferinta cea mai mare..insa asa te formezi ca om, te faci mai puternic si razbesti mai bine in viata..si nu de unu singur..e ideal in 2 ( acu daca sunt si copii..kkt..asta e impartim nu?).Si mai voiam sa zic ceva si ma duc la bala..
Mi-e dor de o zi senina de mers la mare, mi-e dor de adierea vantului ce o impinge in bratele mele, mi-e dor de apa rece ce o face sa se ghemuiasca la pieptul meu si de zambetul strengar al ochilor ei.
Hai ca deja o dam in diverse :))

Niciun comentariu: