Desi ideea nu imi apartine, mi-a facut placere sa intru in acest joc si sa continui un vis..o dorinta..
Me and you mi-a trimis un inceput interesant de...vis...pe care mai apoi l-am continuat...Despre ce vis este vorba? Well, o singura intrebare: Cati dintre voi prin adolescenta asa au inceput sa viseze cu ochii deschisi la o aleasa, un ales? Cati dintre voi, placandu-va de cineva de sex opus sau nu :P, nu ati visat la o super mega poveste cu hepi end fericit?
Well then, in povestea noastra sfarsitul este hepi sau...e doar un vis?
O după-masă de toamnă răcoroasă ... Mintea nu are răbdare şi vrea să plece, trupul nu o lasă, dar ea este liberă şi zboară ... oricând şi oriunde, fără ştirea şi permisiunea nimănui.
Astăzi vrea să fugă departe.
Într-un mecanism al înaltului şi al deplasărilor rapide, pornesc spre o destinaţie de curând părăsită de oameni cu porniri normale. Cine să mai vrea plaja pustie? Uite că eu sunt aceea.
O imensitate de nisip şi apă îmi întâmpină sosirea. Albatroşi în agonie îmi ţipă ameninţător, rotindu-mi-se deasupra capului. Ridic privirea ... şi ... descopăr o altă divinitate – cerul, la fel de primior ca marea şi nisipul, el îmi veghează prezenţa.
Păşesc sfioasă pe nisipul rece şi umed făcând câţiva paşi spre apa care cu al ei susur îmi glăsuia chemarea. Adierea ei caldă m-a îndemnat să păşesc cu încredere, fără a-mi lepăda veşmântul – o ţesătură uşoară de mătase albă, umflată de briză sau mulată pe formele mele. Picioarele-mi simt o atingere caldă ce-mi învăluie din ce în ce mai mult întreaga fiinţă. Mă las cuprinsă în dezmierdările valurilor, mă abandonez într-o uşoară plutire. Pentru câteva minute uit de mine, ca mai apoi să mă trezesc împinsă de un val puternic, izbită de mal. Rochiţa devenise grea şi transparentă de atâta apă, lipită, dezvăluid toate contururile si preaplinele forme imperfecte. Părul îmi acopera parte din faţă şi umerii de pe care căzuseră bretelele, dezgolindu-i. Albă ca un mort, cu nasul roşu şi buzele vineţii, îmi cuprindeam genunchii adunaţi sub bărbie, tremurând toată cuprinsă de frig şi de frică. Cu unghiile degetelor albăstrite, scrijeleam nervos nisipul, fără să scriu, îmi exprimam poemele trăirilor. Fondul muzical era clănţănitul dinţilor.
Încet se lăsa seara, doar lumina gălbuie a lunii reflectată-n valurile negre mă mai făcea conşientă de o realitate senzorială, cea vizuală. Brusc am căzut inertă, aşa cum pică neînsufleţită şi tristă o păpuşă abamdonată de mâna unui păpuşar.
E timpul să-i fie scriă şi povestea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Era o păpuşă, a unei fetiţe de doar câţiva anişori, care venise în vacanţă la mare. Fetiţa se numea Daria, iar păpuşa ei – Bianca; era jucăria ei preferată şi nelipsită de peste tot: de la joacă, de la grădiniţă, din vizitele la bunici, o însoţea chiar şi în vacanţe sau la somn. Vara aceasta au fost nedespărţite şi la mare. Dar venise ziua plecării, iar pentru că micuţa Daria nu se putea despărţi uşor de noua lume care o cucerise, la despărţire se puse pe un plâns fără ca nimic să o liniştească. Cu ochii în lacrimi, agăţată de mâna părinţilor, o târa după ea pe Bianca, însă ... la un moment dat o pierduse fără ca nimeni să observe şi să-i simtă lipsa.
Aşa păpuşa se trezise în toamnă, tristă, singură şi părăsită. Odată cu lăsarea acestei seri, păpuşarul celest adormise şi el, scăpând sforile din mâini şi odată cu ele şi sufletul păpuşii, gasită înt-o zi moartă.
Un suflet de copil sau un nou rol din partea păpuşarului, cine ştie, poate ar putea-o trezi din nou.
Zilele au trecut una cate una si insoritele zile au disparut usor usor fiind inlocuite de toamna manoasa..blanda si aspra in acelasi timp...zile caldute cu seri racoroase mai ales pe malul marii...
E seara...pe plaja pustie un trup firav se merge in nestire...pare preocupat, sau cel putin trist pentru ca privirea-i pierduta e indreptata in jos..nu vede nimic in stanga, nimic in dreapta, de cerul tulbure nici nu mai vorbim..Deodata, se opreste usor mirat..cativa pasi mai incolo, o tesatura usoara de matase alba acoperea un trup imperfect de papusa...ceva mai frumos nu vazuse niciodata in scurta-i viata de pana atunci. S-a aplecat tremurand si s-a simtit cutremurat in momentul in care a ridicat papusa in brate..Mii se senzatii i-au strabatut trupul, mii de trairi pe care nu stia cu ce sa le asocieze..ba mai mult decat atat, pentru un moment, o secunda nimic mai mult a avut senzatia ca frumoasa papusa a deschis ochii...strangand-o la piept a inceput sa mearga din ce in ce mai repede pana s-a trezit alergand din toate puterile..cu fiecare pas avea senzatia ca stie din ce in ce mai multe din trecutul papusii...cu fiecare pas fiecare traire a Biancai trecea la cel ce alerga acuma cu ea in brate..In momentul in care a cazut frant pe malul marii, stia deja toata povestea...i se parea chiar ca o cunoaste pe Daria de cand lumea si pamantul....o forta necunoscuta il facea sa stranga papusa la piept din ce in ce mai tare, parca dorind ca prin caldura trupului sau sa dea viata acolo unde papusarul a incetat sa isi mai miste sforile. Cu zambetul pe buze strangand la piept pe Bianca a adormit pe malul marii avand deasupra lui doar luna care veghea linistit asupra lui.
E seara...pe plaja pustie un trup puternic de adolescent cu privirea pierduta dar cu zambetul pe buze, merge agale tinand la piept o papusa...in zare o tesatura usoara de matase alba care asemenea unei inchipuiri, se indreapta spre el incet dar cu multa siguranta..ceata lasata de venirea serii pe malul marii se ridica din ce in ce mai repede pe masura ce se apropie unul de celelalt. Tesatura prinde forma si culoare...tesatura ascunde un trup perfect si o frumusete angelica..Usor intrigata, cu o strangere de inima pe care inca nu o intelegea, tanara il intreaba:
- De ce te plimbi singur pe plaja?De ce cari dupa tine aceasta papusa veche?
Privirea pierduta capata stralucire...fara sa stie de ce simte o bucurie launtrica cum nu mai simtise niciodata iar inima ii batea atat de tare...Stia...stia pe cine are in fata...cu fiecare secunda chipul i se lumina din ce in ce mai tare la gandul ca dupa atata timp ceea ce doar visase devine realitate...calm si cu multa caldura in glas ii raspunde:
- Acum multi ani, ma plimbam trist prin aceste locuri..desi eram numai de-o schioapa viata isi lasase o amprenta puternica asupra mea...incercam sa fug, cautam o minune care sa imi aduca o raza de soare in viata..Atunci am gasit-o pe Bianca (tanara a tresarit la auzul acestui nume? si.. a inceput cumva sa tremure?)..A fost primul meu prieten adevarat, a mers cu mine peste tot, mi-a fost alaturi in toate incercarile vietii si mi-a purtat noroc..si inca ceva..
Frumoasa fara nume, nu se mai poate abtine si il intrerupe:
- Bianca??De unde stii ca numele ei este Bianca..??
- Nu stiu...tot ce imi aduc aminte este ca din momentul in care am ridicat aceasta papusa de pe nisipul rece, parca a prins viata, povestea ei cumva s-a transferat in corpul meu..tristetea si lacrimile fetei care a pierdut-o m-au facut sa plang si sa inteleg ce important e in viata sa ai un prieten..Daria va..
- Ce nume ai pronuntat?De unde stii acest nume?a intrebat tanara rosind usor de emotie..
- Bianca mi l-a soptit in seara in care rapus de oboseala am adormit pe malul marii avand deasupra mea doar cerul si divina luna...Te-am asteptat atata timp...Daria...
..si tanarul spunand aceste cuvinte mai face un pas si o cuprinde intr-o imbratisare calda plina de dragoste iar buzele lor fac ca linia orizontului sa dispara pentru o secunda...cerul s-a unit cu nisipul si cu marea intr-o singura entitate...
E dimineata...un copil firav se trezeste zgribulit pe malul marii...zambeste cu gandul la visul pe care il avusese
- Bianca, vei fi mereu cu mine...niciodata nu vei mai fi pierduta pe lume asta..vei cunoaste linistea si dragostea prin mine, iar eu prin tine imi voi intalni aleasa.
E seara..
Well then, continuarea apartine fiecaruia dintre noi care acum ani de zile sau poate in prezent inca viseaza la o asemenea poveste...inca viseaza la ursit/a.
Si cum nimic nu este mai frumos ca dragostea care te implineste, va urez la toti sa fiti indragostiti de viata, de veselie de tot ce e mai frumos in lume, sa nu regretati niciodata nimic si mai ales...sa va intalniti ursitul/a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu