E ciudat cat de repede poate sa treaca timpul...mereu a fost un concept filosofic pe care nu l-am inteles prea bine..si acum dupa ani de zile de ganduri, de carti citite, de discutii interminabile purtate, ma mai trezesc noapte infiorat la gandul ca timpul trece atat de repede, toate trec pe langa noi..iar finalul nu poate fi decat unul si ala nu prea fericit..dar nu fac acuma filosofie ...revin insa la timp..
A trecut o luna..duminica asta se va face o luna de cand sunt aici..parca ieri noapte am intrat pe usa si m-a intampinat Cata cu un mare zambet pe fata..clar ne bucuram amandoi sa ne revedem, dupa atatea luni in care am fost practic nedespartiti, legati ombilical..we were supposed to rock the world...sau asa ma gandeam eu...mare teapa insa cu toate barurile care se inchid la ora 11 seara.Am inceput un training, nu prea bun, nu prea bine organizat...am cunoscut oameni noi..Parca numai ieri, am intrat dimineata pe usa salii de curs si mademoiselle Suvasini m-a intampinat cu un zambet larg si cu mana intinsa..a fost un sentiment teribil de placut..brusc nu m-am mai simtit chiar asa pe dinafara, desi eram singurul "alb" din acea clasa...zilele au trecut, unele mai rele altele mai bune, mi-am cunoscut toti colegii sau mai bine zis pe toti cei care urmau sa im ifie colegi pentru aproape o luna de zile..Nume greu de prountat la inceput, figuri car epareau ca zambesc superficial doar pentru ca ma incadrez in categoria celor privilegiati intr-o imensitate de tara..european..e un stigmat uneori, alteori e un avantaj..oricum ar fi, niciodata nu voi putea face parte dintre ei.Cu toate astea, desi am avut parte de un training nefericit si nereusit, a trebuit sa fie totusi si ceva bun..intre toate zambetele alea aparent (poate ma insel poate nu) superficiale, am vazut la unii, multa caldura..Ei, am si eu ciudatu' dar de a avea lipici la oameni (daca citeste mama aici clar o sa ramana suprinsa cum ciufutenia intruchipata ..aka moi are lipici :)) )si intre 20 de oameni cu cel putin jumatate am iesit, am mancat am glumit, am lucrat impreuna, ne-am ajutat reciproc..Astazi in ultima zi de training, mi-am dat seama ca cele 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, au fost teribil de importante...grupul vesel, toti cei care suntem in aceeasi firma, am fost ca un nucleu..cei mai nebuni, cei mai deschisi, si de departe cei mai inteligenti ( nu ma pun pe mine in frunte, dar ma simt bine stiind ca am fost printre ei :D )..Am ras, i-am invatat cateva cuvinte in romana, am invatat cateva cuvinte in hindi ( Ap kaise hoo!!! adica Ce mai faci? ) ne-am plimbat ( nu toti mereu dar oricum), am fost la Hard Rock Cafe la o bere si o maslina...si timpul a trecut..chiar ii spuneam lui Cata :"Frate ce repede trece timpul..deja sunt aici de o luna aproape..si inca nu imi vine sa ma intorc"..A venit azi, ultima zi..3 din cei 7 magnifici, urmeaza sa plece (sau deja au plecat la ora la care scriu eu) spre casele lor care evident nu sunt aici in Bangalore..In momentul in care mi-am luat la revedere, am avut asa o strangere de inima cum n-am avut nici cand am plecat din Romanica noastra...ce e drept, acasa ma intorc, prietenii imi sunt prieteni..pe acesti oameni s-ar putea sa nu ii mai vad niciodata..Cred ca asta m-a cutremurat asa...Timpul..in astfel de momente mi-ar fi placut cred sa pot trai intr-o lume de poveste (visator as usual ce pana mea) in care sa se poata orice..si astfel mi-as fi strans mereu prietenii aproape..pe oriunde ma voi duce voi lasa cate o urma, si orice loc vazut va lasa o urma in mine..Sunt friend addicted..si poate peste 50 de ani daca voi putea sa ii adun pe toti cei care in timp mi-au devenit dragi, as pune-o de un satuc acolo :)..Pana atunci, raman cu faptul ca in 2 saptamani o sa ii revad pe cei care azi au plecat..si incerc sa nu ma gandesc ca poate fi pentru ultima data cand se va intampla acest lucru..E definetly o tara in care o sa revin de multiple ori de-a lungul vietii...sanatosi sa fim si...Timp sa avem
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu