Traim ca si cum am visa ori visam sa traim?

Buna intrebare!!Vad ca in ultima vreme am tendinta de a face muuuulta filosofie a vietii..fara bascalie fara nimic altceva..o fi de la astenia de primavara!
Deci cum traim? Judecand la rece..cred ca doar visam sa traim...mai greu sa fie un pic invers..probabil ca sunt oameni boemi pe lumea asta dupa care poate veni potopul si ei sa nici nu aibe habar..pentru ca traiesc in lumea lor..o lume de vise ..ce sa mai atata : Don Quijote. Insa, cea mai mare parte din noi cred doar ca visam sa ajungem sa traim. Vedeti voi, toti ne nastem la fel, fara aspiratii dorinte ascunse sau pitici pe creier. Functie de educatie, functie de prieteni, functie de locul de munca etc etc..cu alte cuvinte pe masura ce crestem apar aspiratii, dorinte, mod de viata etc ..si atunci fiecare in felul lui viseaza la un anume mod de trai, la o anumite posibilitate, la o dragoste ideala, la un job perfect, la multe plimbari in jurul lumii si lista poate continua pana ma dor degetele insa evident..ca nu o voi face.
Bine acuma am uitat sa specific..mai exista o categorie de oameni..care pot fi asemanati usor si de la mare distanta cu cei din prima categorie..si anume ma refer la cei care au cam de toate sau pot avea tot ce isi doresc si tot nu sunt multumiti.. te uiti la ei si privirea lor usor bovina exprima frustrari si probleme inexistente, plus o mare mare tristete si neimplinire...viseaza din ce in ce mai mult la lucruri pe care nu le pot avea si cand iau o gura de realitate e ca si cum ar da Luceafarul cu ..curu de pamant!!Nu stiti cum? Iaca asa:
"Cobori in jos Luceafar bland alunecand p-o sfoara
Si da cu curu de pamant sa vezi ce-o sa te doara!.." Bine Eminescu probabil ca face intoarceri de 180 de grade la el acasa in momentu asta drept urmare, sa il lasam in linistea lui.
Sa revenim...deci traim sau visam? Ambele? Poate poate ca un pic din ambele..traim si visam visam si traim si visam sa traim..cate un pic din fiecare?
Si visele si perceptia asupra vietii se modifica pe masura ce inaintam in varsta si incep alte lucruri sa graviteze usor in umila noastra existenta pe acest pamant.
Adevaru e ca in secolul 21 e greu sa mai poti visa cu inima curata..acuma visezi exact functie de ce salariu ai! Daca ai 10 mil pe luna, poate visezi ca dupa ce strangi din cur 6 luni sa te poti duce un weekend la mare. Daca ai 60, deja visezi la plimbari in alte tari, la iesit in oras la club etc..de parca astea ar trebui sa fie vise de oameni normali. Bine nici sa visezi la nemurirea sufletului nu poti ..ca si pentru aia se exista o varsta, da totusi!!!
Si atunci cum spuma marii e? Ca nu mai pricep nici eu nimic! Vorbeam azinoapte cu frate-miu si sfatul batranesc pe care mi l-a dat si pe care il avem toti in minte suna cam asa: Traieste-ti viata, bucura-te de fiecare lucru ce ti se intampla, nu lasa loc pentru regrete astfel incat atunci cand vei ajunge sa tragi o linie, sa fii multumit de tot ce ai facut in viata ta! Chinuie-te si da ce ai mai bun in tine pentru ca doar asa vei fi multumit de rezultate.
Concluzie: Sa iesim un pic din mediocritate, sa incercam sa obtinem poate un absolut ca sa avem siguranta macar a celor mai stringente dorinte!Acuma daca obtinem absolutul :)))) nu cred sa se supere careva!
Pe vremuri cand eram in liceu....la ora e engleza ni se tot dadeau teme d-astea grele..despre teatru despre viata ..tzaca paca..uneori tzaca alteori paca..sa ne facem e treaba..mi-aduc aminte insa ca la vremea respectiva ne gandeam ca viata e ca o piesa de teatru in care noi dam pase noi driblam noi dam gol..cu alte cuvinte jocul pe care il facem pe scena vietii ni se datoreaza aproape in totalitate noua. Aproape, pentru ca sunt multe situatii care nu tin de noi! Si coincidenta face ca in acelasi timp sa apara vorba cu viata bate filmul..
Pe cand eram in India, ma enervam ca filmele lor in afara faptului ca sunt teribil de lungi, la cca 3 ore mai sunt toate vesele cantate ..nimeni nu plange nimeni nu sufera ..viatza e roz..si cand am intrebat de ce? Raspunsul a fost la mintea cocosului..viata in realitate este uneori atat de grea, incat macar prin filme omul sa ajunga sa se mai relaxeze, sa poata zambi, sa se poata duce a doua zi la servici sa dea randament si sa ii ramana energie sa fie un om bun in familie. Cat de simplu, cat de simplu!
Si tot nu ne-am lamurit...cred ca mai bine merem la culcare, si de luni ( ca asa zice tot studentul..de luni!) incercam sa invatam sa traim la maxim, sa visam la maxim si daca se poate sa le si imbinam sa facem un rahat bici si sa tindem spre acel ideal numit fericire ca la 89 de ani sa zambim cand tragem linie, totul o sa este perfect!!
Chalo!