jucarele???

Cand nu scriu nimic, cand scriu prea multe :))
Ideea e ca as usual, mi s-a aruncat un cuvant ieri...si am stat sa il coc si azi am primit o sugestie cel putin interesanta..evident ca toti veti merge cu gandu' la diverse jucarele cu sau fara tenta sexuala, diverse jocuri cu sau fara tenta sexuala (hai sa fim seriosi ca numa la prostii va sta capu')..partea fun este ca mie mi-a adus aminte de copilarie..de un moment in care cel putin lumea ce ma inconjura era alcatuita din mama ceva mobila prin casa, unchi-mio si...un pitic mic, mic de ceva gumilastic..
De ce mi-am adus aminte de treaba asta? Pai eu am tinut taaaaaare mult la piticu meu...si mereu mama ma pacalea sa ma bage in baie (pe vremea aia nu prea stiam eu cum e cu apa si sapunu si cam oracaiam...iar daca altii aveau ratushte eu aveam un pitic) imi spunea asa:
Un pitic atat de mic..(va aduceti aminte?)/Facea baie intr-un ibric/pe sapun a alunecat...si piticu' ..s-a inecat..ei, si cand zicea mama ca s-a inecat piticu eu ma amuzam asa de tare de numa..al dreaq ce sadic eram nu?Cred insa ca nu sadismul ma impingea la rasete si chichoteli ci tonul pe care imi spunea mama povestea..
Asta ar fi una legata de buclucashu pitic..o alta ar fi ca tzaca paca, una doua, faceam ce faceam si ma apucam sa rod motzu piticului..nu imi mai aduc aminte clar, dar l-am lasat fara juma' de caciula..
Bottom line e ca a fost una din jucarele mele preferate..
Intrebarea mea cheeeeee (a se citi cheie da?) e..de ce avem nevoie de jucarii?E o intrebare cu adanci semnificatiuni filosofico-existentialiste care la ora asta (la mine aci in India e 2 noaptea) imi macina sugativa..
Pentru un moment am crezut ca avem nevoie de jucarele ca le tin locu prietenilor imaginari..dar in zilele noastre daca te uiti in filme, toti puradeii au si jucarele si prieteni imaginari..pai e corect?si cu dansa-ntransa si cu sufletu' in rai?harasho tavarashie..
Dar daca totusi..totusi..la mintea noastra aia de copil mic..gandim profund si vorbim cu jucariile ca si cum am vorbi cu cineva de langa noi? Nu sunt psiholog, psihanalist sau cum mama naibii ii zice sa dau o explicatiune clara, cert e un lucru..Ne dam de lucru si ne pierdem timpul..e ca si cum ai ajunge la servici, si neavand nimic de lucru, citesti toata presa posibila, te joci hearts sau cine stie ce alt joc, sau stai la vrajeli pe net.Copilul ala e mai inteligent ca noi..isi da de lucru cu orice..orice poate deveni o jucarie, un prieten si un nou mod de a-si pierde timpul..
Bunaoara, aveam la un moment dat o clantza cu tot cu butuc..stiti voi toata sandramaua aia de la usa, si dadeam cu ciocanu in ea de mama focului sperand ca din ea o sa iasa un casetofon...Nu incercati sa intelegeti cum dintr-o buca' de fier ar fi iesit un casetofon ca e ca si cum ati incerca sa il intelegeti pe Antoine de Saint-Exupery cu al lui Mic Printz...E o mare diferenta de viziune, in spatiu, imaginativa,de orice culoare..noi gandim prea complicat si un copil gandeste muuult mai simplu..Unde vreau sa ajung cu asta?Nush, ca m-am pierdut in exemple..cert e un lucru, maturi fiind inca nu am scapat de jucarii..ca ne jucam pe calculator, ca luam jucarii copiilor nostri, jucarii care de fapt reprezinta lucruri pe care noi nu le-am avut si vrem sa profitam acuma sa mai "dam in mintea copiilor" alaturi de ai nostri, etc..toata viata o sa avem cate o jucarie.De ce?Pentru ca toti suntem copii, oricat de batrani am fi, avem sau am avut niste parinti care ne-au facut pe noi..deci mereu vom fi copiii cuiva..si de ce sa nu recunoastem..mereu o sa ne fie dor de momentele astea hazlii si o sa incercam sa mai copilarim cand si cum putem..
Care e jucaria voastra preferata??A mea a fost un pitic..