Postări populare

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

If only...

...sau in traducere libera..daca doar.. daca multi de daca in vietile noastre agitate. Nu vreau sa dezbat problema asta..If only...este vorba de un film pe care l-am revazut poate pentru a sasea oara in ultimele 12 luni..ca orice film european nu are hepi end fericit..insa cumva are o nota optimista, sensibila si plina de forta. Nu am de gand sa il povestesc pe de-a intregul insa concluzia mea dupa ce il revad iar si iar..suna cam asa : The Ultimate Proof of love! Sa schimbi locul, sa mori in locul persoanei pe care o iubesti doar ca aceasta sa poata trai in continuare. Suna absolut morbid..Si totusi..dezvoltam putin.
Cuplu..tanar, el in lumea lui fara sa stie sa se manifeste prea mult, ea in lumea ei de artista iubeste cu fiecare por. Ea se urca in taxiu, are un accident si moare. El, are o singura sansa..ziua practic se repeta si incercand sa protejeze ceea ce iubeste, de fapt da frau sentimentelor, invata sa aprecieze ce are langa el ca in final urcand in acelasi taxiu impreuna, el sa o protejeze cu pretul vietii lui. Are logica? Daca nu pune mana si te uita la film, cu multe servetele langa tine daca esti sensibil sau macar un pachet plin de tigari sa ai ce fuma daca vrei sa nu vada mandra ca mai ai un pic si izbucnesti in lacrimi.
Ce mi-a placut asa mult la filmul asta? Un ideal probabil..am spus de mai multe ori ca fiecare avem un oarecare ideal de om care sa fie langa noi tot restul zilelor..insa nu la acest ideal ma refer..ma refer la idealul eminescian, la dragostea perfecta, dezinteresata altruista la maxim, ma refer la dragostea pe care nu prea multi muritori de rand pot sa o ofere sau sa o primeasca..either way e da same shit. Fac ce fac si iar ajung sa blamez societatea in general nu doar pe cea contemporana..dar o blamez pentru toate schimbarile pe care le produce fara doar si poate in fiecare individ in parte alterand adevarata natura umana ( stiu ca am spus odata ca omul e rau de la natura insa acum ma refer strict la partea sufleteasca).
E oare posibil ca un om sa iubeasca atat de mult incat sa renunte la propria lui persoana? Poate naiv, poate visator dar cred ca raspunsul este doar unul singur : Da!
Nu radeti, nu sunt omul care sa se indragosteasca la prima vedere sau care sa arate in primele 5 minute ca sunt praf si ca nu mai conteaza nimic altceva pe lume, insa cred cu tarie ca odata ce apuci sa te deschizi cu adevarat unei alte persoane totul este posibil.Stiu ca de cele mai multe ori realitatea este diferita iar cel ce practic se pune pe tava e deseori luat de prost, insa cred ca cel mai important aspect este sa invatam sa apreciem ce avem langa noi atunci cand inca avem nu dupa ce pierdem. Suntem prosti de-a binelea ( nu doar barbatii ci si femeile fara nici un fel de exceptie), pentru ca uneori din prea mult orgoliu, din prea multa liniste ( avis domnisoarelor carora li se uraste cu binele uneori si cauta revolutii)riscam sa pierdem..riscam sa aflam cum este sa nu mai ai ce-ai avut odata cu atata usurinta..Si ce facem? Ne plangem in pumni, lasam timpul sa treaca, ne vindecam si probabil ca o luam de la capat.Oare nu ar fi mult mai simplu sa invatam sa primim un suflet care ni se ofera neconditionat? Nu ar fi mult mai simplu sa deschidem ochii si sa fim atenti ca si cum ar fi vorba de propria persoana? Adica, wtf, daca tot sustinem ca iubim la ce nu aratam? Cu ce suntem mai slabi daca raspundem unui suflet cu un alt suflet? Cu ce suntem mai buni? Va spun eu ( nu le stiu pe toate ca desi se spune ca nobody is perfect and i am nobody..ei bine nu sunt nobody..am un nume, o personalitate..deci imperfect insa imi place uneori sa vorbesc asa ca sa ma aflu in treaba despre problemele existentiale umane) cu nimic nu suntem mai buni..dar nu descoperim asta decat muuuult prea tarziu. Sfaturi de ora 5 dimineata? Sa ne bucuram de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, sa ne bucuram de fiecare sarut ca si cand nu ar mai exista inca unul, sa luptam pentru ceea ce ne dorim ca si cum ne-am stradui sa supravietuim in cel mai crunt razboi ever : cel al vietii...si nu in ultimul rand,cliseic i know, sa nu uitam o clipa sa aratam celor care ne sunt dragi ceea ce inseamna pentru noi.
Chalo, i am done!

3 comentarii:

BabyDanutza spunea...

Daca imi aduc bine aminte, si eu am vazut filmul. De multe ori, pentru a-mi ridica moralul caut filme de comedie dar de cele mai multe ori tot la cele siropoase ajung, cu servetelele langa mn.

In legatura cu ce am citit tot in acest post...ce se intampla daca, o persoana te iubeste, stii asta, realizezi, iti demonstreaza in fel si chip...shi tu nimic? pur si simplu nu simti nimic?

Eu am mai patit ceva in genu, sa dau cu piciorul unei persoane kre tinea cu adevarat la mine din cauza unui...whatever...shi am regretat...acum nu as vrea sa fac acelasi lucru, dar ce sens are sa raman legata de aceast om daca nu il iubesc? "legata" in ghilimele:)

Kinezu' spunea...

Kid...cu tot respectul insa mai dureaza pana sa te iubeasca cineva asa cum spui tu..bucura-te de adolescenta pana una alta. Sau, de ce nu, pentru fiecare varsta poate exista o dragoste..care sa te faca sa crezi ca e dragostea vietii tale..si pe masura ce trece timpul si cresti sa realizezi contrariul..sau sa realizezi pur si simplu ca te-ai schimbat tu!
Oricum ar fi..ai timp enough sa faci alegeri in viata..acum si frumos ar fi, mereu, sa alegi cu inima..iar daca nu simti nu inseamna ca dai cu piciorul inseamna insa ca poti castiga un prieten un timp..

Joy Joy spunea...

We always get back to love..nu conteaza cat te-a ranit, cat ti-ai promis ca nu o sa se mai intample...you always get back to love. Asa suntem construiti...toti