Ani de liceu

Peste o suta de oameni, marea parte a profilor din generatia noastra si posibilitatea de a fi din nou, pentru putin timp, liceeni..toate se datoreaza unui efort urias facut de cativa colegi cu nervii tari, facebook-ului care ne-a dat posibilitatea sa ne regasim si nu in ultimul rand dorintei fiecaruia de a mai copilari putin.
In momentul in care ne-am adunat in curte si a inceput cuvantarea domnului Director, am simtit cum ma intorc in timp pana in momentul ultimului clopotel..aceeasi emotie din urma cu 10 ani, acelasi nod in gat ca s-a terminat o etapa din viata, aceeasi teama de viitor totul a fost neschimbat..doar ca acum, 10 ani mai tarziu vazandu-i pe toti profii care "ne-au chinuit" mai mult sau mai putin in decursul celor 4 ani de liceu, am realizat cat de naivi si sturlubatici eram, cat de mult aveam senzatia ca noi le stim pe toate si nu ne ajuta prea mult atatea sfaturi din partea unor oameni cu o experienta de viata vasta. Prima si ultima ora de dirigentie la 10 ani de la terminarea liceului a fost cutremuratoare. Momentul in care am pasit in clasa m-a dus 10 ani inapoi. A fost o ora de dirigentie intre oameni mari, realizati ( copii, cariera, nu importa )si profii cei mai de suflet: diriga, o femeie deosebita care ne-a iubit si a incercat pe cat posibil sa ne trateze fara nici o diferenta pe toti si proful de romana caruia asa cum multi din colegi au spus..ii datoram mult din ceea ce am devenit astazi. Evident fiecare profesor in parte a avut un impact mai mic sau mai mare asupra fiecaruia insa acum fac referire la cei pe care am si avut ocazia sa ii revedem in cazul orei de dirigentie. Nu am sa uit niciodata deviza doamnei diriginte: " ai reusit, mergi inainte..n-ai reusit, mergi inainte"..orice s-ar intampla trebuie sa ne gasim fortele necesare sa depasim orice moment. Nu am sa uit niciodata faptul ca am fost si poate inca mai sunt pe alocuri "branza buna in burduf de caine" asa cum mi-a spus profu' de romana..asa cum cu siguranta v-au spus si voua alti profi..Daca as m-as gandi mai mult, singurul regret pe care l-as putea avea din perioada liceului ar fi ca nu am stiut sa apreciez acesti oameni minunati care au incercat pe cat posibil sa ne definitiveze, sa completeze cat mai mult la educatia primita de acasa. Altminteri, nu-mi pare rau de nimic, am copilarit, ne-am distrat, unii dintre noi si-au gasit dragostea vietii ( se stiu ei cine) am crescut impreuna cu bune si cu rele, si acum 10 ani mai tarziu regasind atatia colegi pot sa spun un lucru...hai sa ne adunam mai des..din pacate viata nu e atat de lunga incat sa ne permita luxul trecerii timpului in van..haideti sa incercam poate nu in fiecare an dar la doi, trei sa mai "profitam" putin de cei care au facut atatea eforturi sa ne puna bazele noastre ca oameni. Acum cativa ani am aflat intamplator ca unu din profesorii dragi s-a stins..nu demult ce-a de-a doua diriga ( D-zeu s-o ierte pe d-na Dincov) s-a stins..timpul trece mult prea repede ..si cred ca putem face un efort toti, ca acum cand batranetile incep sa bata la usa, sa incercam sa aducem o raza de lumina si liniste in sufletele acestori profesori care ne sunt dragi.
Lasand putin tonul acesta sumbru deoparte, sunt convins ca toti v-ati simtit liceeni din nou, ca toti ati petrecut la palat ca la oricare bal al bobocilor ( presupun ca pentru profii nostri o sa fim mereu niste boboci :) )si ca o sa vreti sa va simtit mai des asa...
in incheiere ..ani de liceu..

http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ