De ce iubim femeile??Ceva natural sau manipulare in masa?

Chiar asa buna intrebare???!!!Oare de ce le iubim?Ce au facut ele vreodata sa merite dragostea si sacrificiul nostru ? Ce am facut noi vreodata sa meritam dragostea si sacrificiul lor ?

In randurile urmatoare sper ca nu va apucati sa imi cautati nod in papura si idei preluate din cartea domnului Cartarescu…o veti face degeaba..poate spre rusinea mea nici n-am citit acea carte desi am auzit ca ar fi geniala.

Ce m-a facut insa sa abordez un astfel de subiect delicat si totusi atat de savuros ? Pai sa vedem..prima data mi-a venit ideea in minte asta toamna cand mama a cumparat o carte teribil de tare…geniala. « Ce stiu barbatii despre femei ». Cum sa va spun, doar prefata avea cuvinte..in rest 120 de pagini erau aproape virgine..aproape pentru ca erau numerotate..in rest..oha.

A doua oara…evident o alta provocare. De data asta nu descriu copaci ci imi sap groapa singur, mai ales ca probabil majoritatea celor care isi strica ochii pe blogul asta sunt femei. Eniuei, here i go :

Potrivit genezei, barbatul a fost primul…nascut..iar femeia din coasta lui..sincer sa fiu nu stiam de ce merg un pic intr-o parte…lipsa de o coasta :D

Tot potrivit genezei, femeia a fost unealta dracului…l-a prostit de fapt pe barbat sa mance o bucata de mar interzis..1 punct pentru femeie la capitolul inteligenta.

Continuand de-a lungul istoriei o perioada destul de lunga organizatiile tribale se numeau matriarhat sau matriarhale…de ce ? pentru ca femeia era cea care dadea viata…un alt punct pentru femeie. Insa venind tiptil spre secolul 21, barbatul a preluat puterea..conducerea..fraiele..cel putin la suprafata. Era mai puternic..multe lucruri le putea face doar el..pe cand femeia era plapanda, firava..bolnavicioasa si nevricoasa din cale afara..iaca un punct si pentru barbati J. Sunt convins ca pe vremuri nu se punea problema de iubire..de suferinta dupa o femeie sau un barbat..Un prieten foarte foarte bun mi-a spus la un moment dat ceva in genu : Bai, asculta la mine, zici ca ti se rupe sufletul in tine ? ca te doare inima ?nimic mai fals..cum sa te doara inima ?ai probleme cardiace ? toate simtamintele sunt impulsuri date de creier..iubire, suferinta…bucurie..inima e doar un organ vital.

Nimic mai adevarat…pe vremuri iubire..pe dracu..orgoliu cat casa ?!! Aia clar. Odata cu Renasterea s-a schimbat usor usor viziunea..omul a inceput sa capete proportii..creierul a luat-o razna..a aparut romantismul cand toti isi taiau venele si se otraveau din dragoste..

Iubiri interzise existau tocmai poate pentru ca erau interzise..

Insa ma indepartez de la subiect..De ce pana mea iubim femeile ? ce au ele si noi n-avem ? putem sau nu putem sa traim fara ele ?

Daca as fi intrebat cum as caracteriza o femeie pe care chipurile o iubesc ar suna ceva in genul : E unica….glumesc…sau poate ca nu…insa tre sa aibe ceva unic…

Este frumoasa (tre sa fie frumoasa ca nici eu nu sunt naspet ce mama dracului), dar de o frumusete delicata..nu vulgara nu ostentativa..un corp armonios si totusi ferm in asa fel incat sa poti sa o faci sa se simta ca o salcie protejata de crengile falnice ale unui stejar…si in acelasi timp sa ii simti furia dezlantuita cand iti umfla vreun ochi ca iar ai venit acasa baut sau cine stie cum altfel J)

Trebuie sa fie musai inteligenta…e frumos sa stii ca ai cu cine sa stai de vorba nu ca ai un sclav langa tine…valabil de ambele parti. Cu toate ca uneori poate am tente de misogin in mine, tind insa spre egalitate si reciprocitate daca se poate la maxim.Probabil ca e defect de epoca. Daca as fi trait in secolul 15 probabil as fi trecut constant prin toate de la spalatoreasa la regina fara nici cea mai mica mustrare de constiinta.

Cu toate astea…zici tu un cuvant zice si muierea 100, vrei tu un rahat, pai sa fii sigur ca o sa iti iasa pe nas si daca nu iti iese pe nas ca esti capos..o sa ti se innegreasca ochii de la culoarea rahatului pe care l-ai mancat cu pofta daca ei nu ii convine…e nevricoasa, geloasa cand n-are alte probleme mai importante de rezolvat..barfitoare pana la Dumnezeu ( sa ne intelegem…femeile brafesc si barbatii doar discuta da ???? :D ), rele…mama ce rele sunt..mai ales ele intre ele..se mananca de numa..nu le convine ceva isi fac boceaua si se cara la masa acasa (alta femeie). Bai tata…si noi le iubim..le iubim atat de mult ca nu putem fara ele..cand te calca trenu si te loveste vaporu’ nu mai poti..ii mananci din palma, si face ce vrea din tine..ca tu ai nevoie de ea nu ea de tine..de siguranta pe care o oferi si sentimental si material. De ce ??

Explicatia mea..e simpla..Pai ne nastem din femei..ele ne dau viata..crestem ca barbati falnici prosti, ingamfati, destepti pana la genialitate sub obladuirea lor. Evident ca natura are un mare cuvant de zis in toate astea, dar influenta mamei in viata se simte pana in cele mai adanci colturi ale creierasului nostru. Si apoi cand coana mama vine si iti spune : Dragul mamei drag…sa te porti frumos mama, sa fii un gentilom, binecrescut, simtitor si sa apreciezi o femeie de calitate cand o ai..cum spuma marii am putea sa facem altfel..e o doctrina care ni se inoculeaza de mici..si ajungem sa facem din asta ceva natural instinctiv..ca pana la urma sa fie asa cum am zis la inceput..sa nu stim mai nimic despre ele despre cum reactioneaza (putem doar sa intuim functie de cat de inteligenti suntem), iar ele sa stie totul despre noi..ca ce palaria lui anatole, doar ele ne fac nu ?

De ce iubim femeile ? oh well, sunt un admirator infocat al femeii, frumoase, inteligente, care stie ce vrea in cuvinte putine (dar nu prea putine ca altfel ma ia capu de la atata liniste). Sunt un iubitor de frumos si evident mi-l doresc in cantitati cat mai mari…fiecare intelege ce vrea de aici..ne putem referi la numar sau pur si simplu la calitate in timp..

Desi mi le doresc pe amandoua, totusi sunt un om stabil, tolomac daca sunt prins in vraja marii, vreau stabilitate..sa am la cine sa vin acasa dupa o zi istovitoare de frecat duda la munca sau de muncit pe branci, sa am cu cine vorbi, cu cine ma intelege, sa ma simt bine, rasfatat, iubit fara nici un fel de conditie..sa simt ca persoana mea chiar conteaza pentru cineva..ca pot fi centrul universului altei fiinte omenesti care sa nu imi fie nici mama nici tata nici frate nici sora…sa imi fie din toate cate putin si iubita la maxim. Oare d-asta iubim femeile ? D-asta avem nevoie de ele ? Oare nu e intrucatva reciproc sentimentul ?Ele n-au nevoie de aceeasi stabilitate si incertitudine in acelasi timp ?N-au nevoie de atentie,dragoste, sa se simta stapane pe universului omului de langa ele ?In fond si la urma urmei e ceva reciproc..nici ele fara noi nu pot ca nu se pot inmulti ...drept urmare suntem legati pe vecie in diferite forme...cert e ca instinctul de conservare ne va aduce mereu in apropierea unei femei

Omul e o fiinta sociala..zicea Aristotel…prima societate din care facem parte e familia…iar familia sa nu uitam a fost mult timp condusa de femei..Degeaba se spune ca femeia e capul iar barbatul trupul ?E ca un cerc vicios..se pare ca avem nevoie de ele (bah tu poti sa n-ai nevoie daca esti pe invers…dar eu in mod sigur am, cu bune si cu rele ca nici eu nu sunt perfectiunea intruchipata) pe tot parcusul vietii noastre..o fi vreo problema de manipulare ? ceva natural ? o dracu sa le ia de motive..pana la urma nici nu mai conteaza..le iubim pentru ca materia noastra cenusie asa da impulsuri spre inima si spre …come on guys..cu ce altceva mai gandesc barbatii ?

Pana una alta...raspuns tot n-avem..de batut campii poate i-am batut cu succes..cert e ca nu am cuvinte..timp si spatiu sa dezleg o enigma existenta inca de la inceputul lumii...raspuns concret si coerent oricum nu exista iar femeia..sa fim noi sanatosi ca oricat suntem de buni niciodata nu vom intelege pe deplin ce dracu era in coasta aia de ne-a fost furata ca sa se nasca ea, de a iesit asa alambicata...