Toate povestile incep cu a fost odata ca niciodata...si se termina cu au trait fericiti pana la adanci batraneti..Cand a fost ca niciodata?Ce inseamna fericiti pana la adanci batraneti? partea cu adanci nu o prea inteleg eu desi nu se poate spune ca nu am citit povesti la vremea mea.
Timp...presupun ca acesta este cuvantul cheie pe care voiam sa il scot in evidenta..doar presupun..inca nu sunt sigur :)..timp trecut..prezent..viitor..orice poveste le inglobeaza pe toate. Cel trecut.."a fost..."..cel prezent..momentul nararii si cel viitor.."pana la adanci batraneti"..oare asta-i tot? timpul care se scurge uneori cu o incetineala demna de cel mai lenes melc?De ce exista timpul? asta da intrebare..cred mai mult retorica pentru ca oricum nu imi poate raspunde nimeni la ea. Grecii au pus aparitia timpului in carca lui Chronos (nu am inteles de ce ca oricum mare branza n-a facut ca zeu..ba da...si-a mancat plozii). Eu ma gandesc la timp ca la o necesitate..de a cuantifica intr-un fel momentele existente in vietile noastre..insasi evolutia noastra ca oameni. In ultima vreme mi-e din ce in ce mai dor de perioada in care eram la liceu..deci de trecut..de o perioada apusa in care eram copil si nu aveam prea multe griji..toti eram open minded, pusi pe sotii, ne imprieteneam oricand oricum cu oricine si in mod sigur ne simteam excelent in pielea noastra. Acum, in prezent...timpul (bata-l vina ca fac ce fac si tot la el ajung) se scurge cu o rapiditate infioratoare..Parca mai ieri era Craciunul..iar acum suntem deja la sfarsit de mai..fantastic..am ajuns sa spun dupa ce a trecut ziua de luni, ca s-a mai dus o saptamana..nici nu imi dau seama cand trece..timpul..iar ziua din pacate nu are decat 24 de ore. In ritmul asta o sa ajung in no time la 197,33 ani si o sa ma intreb cand dracu' a trecut totul asa de repede..
Si am ajuns incet si cu grija si unde am vrut..ce facem cu timpul care pare atat de pretios? Am ajuns atat de incorsetati in societatea care ne devoreaza efectiv de nu apucam sa ne dam seama ce se intampla..pana sa ne dezmeticim..hop tzop..a trecut. Oare asta vreau/vrem de la viata? sa nu apucam sa ne bucuram de toate momentele frumoase care pot exista ? Am ajuns de tanar sa lucrez 8-10-12 uneori si mai multe ore pe zi, fumez un pachet de tigari la fiecare 24 de ore, dorm 3 ore pe noapte (in ultima vreme am avut reale probleme sa le dorm si p-alea)..relaxarea se duce dracului, si astept week-endul ca pe paine calda sa pot sa incerc macar sa ma odihnesc, sa ies cu prietenii, sa fac miscare etc etc etc..De ce n-as face asta si in timpul saptamanii? Presupunand ca as reusi sa am parte de tot acest "timp" liber, sunt altii care insa nu il au si nici nu sunt sanse prea mari sa il aibe curand..drept urmare cred ca as ajunge sa mor de plictiseala si timpul ar trece de la foarte repede la foarte greu..ucigator de greu..asa ca..reintru linistit in cotidian, ma aliniez cu simt de raspundere la cerintele societatii, imi distrug cu sau fara vointa mea usor usor sistemul nervos, strang din dinti si merg mai departe. Ce va fi in viitor inca nu se stie..daca timpul va trece in acelasi ritm ametitor nu prevad nimic foarte roz..muncim 11 luni pe an ca sa ne bucuram teoretic de o luna de concediu si aia...asa cum e..avem bani sa mergem acolo, sa facem x y sau z lucru?damn ..nu de ajuns..inca ma gandesc cu simt de raspundere la o varianta de a ma plimba pe coasta de azur si de a scoate bani in acelasi timp..poate daca sparg vreo banca..ca altfel..poate doar dupa 30 de ani de munca sa pot sa fac asta ....dar parca mai bine sparg o banca..nu m-am decis insa in ce parc ma duc si ce banca aleg..in mod sigur tre sa fie una ingrijita ca sa o pot face surcele sa le vand :)
Timp...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Timpul asta, personaj de poveste, e o mare ciudatenie…e o perceptie subiectiva a unei unitati de masura a scurgerii. Trecutul si prezentul sunt anulate, ca in basme. Cand e acel „a fost odata” si pana unde merge „fericiti pana la adanci batraneti”? Cele doua limite, inceput si sfarst, se pierd, le asociem nostalgiilor (trecutul) si proiectelor (viitorul).
Care este realitatea pe pe care o avem?... prezentul. …Cum ni-l traim? Pai nici macar nu-l prea traim. Singurul timp de care dispunem, cel al nararii, e o zeitate monstruoasa, un Chronos ce isi devoreaza plozii, de asta data victimele suntem noi…cei prinsi in cotidian si in vartejul ametitor si amenintator al lumii acesteia – banul.
„Pierdem vremea” ratacind prin amintiri si visand. Traim obsesia readucerii lui, intoarceri in urma (vrem sa mai fim copii, mai vrem anii de liceu, ne complacem meditand la iubiri trecute) sau vrem sa-l acceleram (ne gandim la vacante de invidiat, ne vrem bunici citind povesti nepotilor)…in felul acesta uitam ce e mai important, trairea clipei; pierdem trenuri care trec pe langa noi si pe care nu le observam doar pentru ca „dormim” sau…muncim. Uneori vrem sa-l oprim, sa-l tinem in loc, numai ca mintea ni se blocheaza pe foste sau viitoare clipe frumoase.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Si monologand eu asa despre timp, gandindu-ma cum ne alearga pe unii pt ca mereu ne e insuficient sau ne omoara pe altii cand avem senzatia ca sta in loc in modul cel mai neplacut, ca ne plictisim…mi-am amintit ca vreau sa fug putin inapoi…si m-am oprit tocmai la:
Timp,
Incotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grabit, alergi?
Cum
Poti intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari niste copii?
Azi,
In pod pitit
Sta ursuletul carn,
Ieri, mult iubit
Si,
Vrei ori nu vrei,
Anii de scoala, vad,
Se duc si ei...
Ani de liceu,
Cu emotii la romana,
Scumpii ani de liceu,
Cand la mate dai de greu,
Ani de liceu,
Cand tii soarele in mana
Si te crezi legendar Prometeu...
Ani de liceu,
Cand se-ntampla-o tragedie
Fiindca el te-a zarit
La un film cu alt baiat, ani de liceu,
Impletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun, mai curat...
Timp,
Nu fi hain,
Sa mai fim liceeni
Macar putin!
Nu
Goni grabit
Anii de aur ce ne-ai daruit.
Ani de liceu,
Cu prietenii pe viata,
Scumpii ani de liceu
Ti-i vei aminti mereu,
Ani de liceu,
Enigmatica prefata
La romanul ce e doar al meu...
Ani de liceu,
Cand in recreatia mare
Te ascunzi ca sa poti inc-odata repeta,
Ani de liceu,
Cand o ora un an iti pare
Fiindca stii ca te va asculta...
Trimiteți un comentariu