Compromis...sa ne compromitem..tzaca paca

E seara gandurilor razlete pare-se...in ultima vreme m-am tot gandit la un subiect atat de des intalnit in vietile ficaruia de ar putea trece neobservat din cauza obisnuintei..compromisul..
Daca stau bine si ma gandesc, e un lucru pe care il facem inca din copilarie...bine..nu il cunoastem sub aceasta denumire, si intr-o asemenea forma acutizata..dar il facem..Cati dintre voi nu ati fost pacaliti de parinti in felul urmator: "Daca mananci tot, primesti..o ciucalata pe bat..daca faci temele mai repede, stai mai mult afara..daca esti cuminte iti cumpar...luna de pe cer"...si noi ca oile, facem si temele mai repede, mancam tot, suntem cuminti, poate poate..E prima forma de compromis, la o varsta cand ne-am astepta ca totul sa fie pur..frumos..fara nici un fel de umbre :)
Din pacate, realitatea ne demonstreaza ca aproape nimic, desi eu as inclina mai mult spre 100% nimic, nu se face fara compromis. La scoala, bunaoara, vrei sa fii printre primii?INveti si rahaturile care nu iti plac, intre prieteni, vrei sa fii cool, te modelezi in asa fel incat sa te vada toti cu okelarii de soare pe nas ca esti mai stralucitor decat insasi luna (care oricum nu produce lumina..da imbata-te cu apa rece), la servici, vrei sa fii bun si apreciat..vrei sa ai sanse mai mari la diverse?te apuci sa inveti si ceea ce nu iti face placere, inveti sa mai pleci capul din cand in cand..si iaca nah poate poate te pomeni cu o marire de salariu, cu o vorba buna sau cu o avansare in grad. In relatia cu sotul, sotia, prieten, iubita, etc..faci la compromisuri in timp de iti vine acru si iti vine sa iti iei campii ca oricum farmecul se duce usor usor daca nu esti atent.
Din cate observ eu, in doar cateva situatii am rezumat cam tot ceea ce facem in viata..acuma, nu reduc totul la un mare compromis..ca l-as mania pe al de sus, insa cred ca foarte multe din actiunile noastre au la baza un compromis...
Bunaoara, iei vreo "teapa" de la vreun prieten bun, sau de la vreo tipa, nu vrei sa renunti la acel prieten sau la acea tipa, si zici: Hai, fie si un lup mancat de oaie de data asta..mai dam o sansa..Si mai dai o sansa, si iar poc, in moalele capului..si inca nu esti convins ca tre sa il/o trimiti la dracu'..si mai dai o sansa..si uite asa, pentru ca esti prea binevoitor, prea sentimental, in loc sa fii apreciat pentru gestul pe care il faci si pentru rabdarea de care dai dovada, ajungi sa fii luat de prost..se duce din respect..si pana te dumiresti, descoperi ca ti-ai pierdut timpul de pomana.
Mai nasol e daca ajungi sa iti incalci niscaiva principii de viata pe care pana la acel moment le-ai ridicat la rangul de sfinte...pai cum palaria lui anatole, sa mai fii respectat daca tu insuti nu o mai faci?se inlantuie toate ca un cerc vicios..si din compromisul pe care il faci ajungi sa te compromiti pe tine ca om..
Intr-un articol mai vechi am facut o trimitere la o afirmatie filosofica: Omul este o fiinta sociala. Pai este motivul primordial pentru care ajungem sa facem compromisuri in viata..Nu se poate fara ele, pentru ca mereu trebuie sa tinem cont, de lumea care ne inconjoara, de imaginea pe care o avem in fata lumii, de ceea ce dorim sa obtinem de la viata s.a. Depinde de noi insine care ne sunt limitele..mai exact, depinde de noi insine sa ne delimitam foarte clar acele limite pentru a nu da in extrema cealalta. Din experienta spun ca prea multa bunatate, prea multe sanse, strica..omul e rau prin natura lui..si in loc sa aprecieze, da cu mucii in fasole.De ce zic ca e rau?
Mitul lui Gyges...(sper sa nu mananc rahat si sa incurc miturile intre ele altfel..e de rau)..pastor..turma de oi..ce sa mai un mini Becali, in vremea lui Platon, in gandirea lui Platon.
Gaseste un inel...frumos, piatra mare etc..Intre timp, adunare mare adunare la curte..se duce si el..tot jucandu-se cu piatra inelului, isi da seama, ca atunci cand intoarce piatra spre interior, devine invizibil..cand o intoarce la loc, iar e printre ceilalti..Ce face?I-o trage cu nesimtire reginei, il omoara pe rege si se pune in locul lui la domnie. Asta asa pe scurt ca daca o voiam altfel va dadeam copy paste la poveste.
Concluzie, da-i omului sansa sa fie deasupra putin si ti-o va trage de nu te vezi..poate nu iti umfla ochii, dar in mod sigur : nu te va mai aprecia, va incerca sa iti ia locul..etc etc etc..Asta este natura umana din pacate si ca sa razbim, cu toate compromisurile pe care le facem, tre sa fim caini...sa ne zbatem..sa dam din coate sa aungem undeva si cand ajungem sa stam mereu in garda sa nu o luam de la capat.
Hmm..cred ca va trebui sa recitesc pana si eu ce am scris aici si sa urmez sfaturile date in miez de noapte :)
De data asta m-am intrecut pe mine..doua treburi serioase??!!Ioi...tre sa revin la caterinca :)