Fara tristete fara lacrimi...e vara

Îmi e sufletul plin de tristeţe şi dor
Şi nimeni nu vrea să-l asculte.
Şi-a deschis aripile pornind-o în zbor,
Dar într-o clipă i s-au oprit frânte…
A fost totul aievea sau au fost numai vise?
Dar cine mai stă acum să gândească…
Tristeţea cea rea de mult răsărise
Dar inima mea îşi dorea să iubească.
Acum îmi plânge totul odată cu mine,
Plâng norii şi cerul, chiar vântul se zbate
E lacrima iubirii ce-o simt pentru tine,
Voi urî clipa ce te-a dus atât de departe…
Sunt lacrimi ce-mi udă obrajii fără să vrea…
Le-aş opri însă atunci ar trebui să ţipe mânia
Te iert că nu ai ştiut să-ţi asculţi inima
Şi lasă-mi tăcerea să ceară iar copilăria…

E hai sa nu exageram...poet nu sunt..ma rog..ma mai incerca si pe mine talentul cand eram mai mititel..dar din versurile alea ar putea iesi doar niste super manele cred eu. Versurile apartin unei prietene bune...stau si ma intreb oare ce a fost in sufletul ei cand le-a scris? A fost si altceva decat inspiratie?
Stateam deunazi de vorba cu o alta prietena despre vise neterminate..neimplinite..vise..dezamagiri..alte vise ce se nasc din cele pierdute...Oare cati pe lumea asta nu s-au gandit cel putin o data la cuvintele de mai sus? Cati n-ati fosti tristi?Cati nu ati tanjit dupa o dragoste mai veche sau pentru una noua..alergam dupa cai verzi pe peretzi, dupa fluturii de care vorbeam acum ceva vreme...insa uneori ma gandesc ca suntem atat de orbi incat nici macar nu vedem ca acel "ideal", acele senzatii, acele trairi se intrupeaza toate poate chiar sub nasul nostru...si orbecaim fara lumanare macar si ..evident de cele mai multe ori ajungem sa realizam prea tarziu,ca ceea ce cautam cu disperare e chiar langa noi! Parerea mea e ca ar trebui sa ne cautam mai des pe la oftalmolog sa ne facem un update la dioptrii si sa cascam ochii mai bine...
Am trait o data demult un asemenea moment..am vazut sub ochii mei ceea ce speram sa gasesc in alta parte..nu vorbesc nici in parabole nici din auzite..ca mine sunteti toti..oameni..
Nu e loc de reprosuri nu e loc de tristete..nu de ura...e loc de mai bine..de bucurie..de veselie de momente copilaroase si mature in acelasi timp...luati-o cum doriti..fie sa fiti copii si sa discutati ca doi oameni mari, fie sa fiti doi oameni mari si sa discutati ca doi copii..cred ca e un sens dublu.
Visati, copilariti..iarna nu-i ca vara si viata bate filmu :)) Ploaia de toamna e uda si rece, mohorata si trista..suntem in luna copilului..in luna caldurii a verii...a fustelor scurte si a tricourilor cu muschi :))...zambiti si lasati ploaia de vara sa va curete sufletele si ochii inlacrimati de tristete..deschideti-va portile sufletului si ganditi-va bine la ceea ce a ajuns in filosofie piatra de temelie : Cogito ergo sum...gandesc deci exist.
Ganditi, ganditi dar nu prea mult sa nu se incinga creierashele..mai si simtiti uneori..