Zambiti va rog...

...si aparatul face Click Click...poza este gata!!! Nah ca am facut-o si p-asta..iar am shezut frumos ca Bubico la aparat...iar tre sa fac ba poze de buletin, ba de pasaport..ba tre sa zambesc cu toti dintii la aparat ca deh e nunta, botez sau ..orice alta manifestare care nu se poate decat imortalizata in poze.
Fix cum nu-mi place...sa staaaau asa si sa zambesc ca proasta-n targ la aparat..de parca daca zambesc iaste poza mai bene..pe dracu..tot eu sunt, probabil cu un zambet usor acru. Pai nu e mai bine sa fiu "prins" in instantaneeeeeeee??? cu un ochi usor inchis si cu limba scoasa?sau dormind rastignit asa pe vreun perete cu vreun picior sub mine?astea sunt pozele cele mai haioase..cele care intr-adevar te fac sa zambesti?Chiar asa de ce zambim?
Zambim..pentru ca ne vine..zambim pentru ca ni se pare ceva usor hilar...daca e prea mult, nu mai induram si hohotele de ras isi fac aparitia. Si cand zambim, ne simtim bine, relaxati...uitam de toate si ne manifestam asa cum ne este natura..unii cu un simt al umorului mai dezvoltat, mai repede..altii mai din topor, mai greu, de tre sa le faci zeci de scheme pana sa se prinda si ei ca e vorba de ceva amuzant..
Zambim, pentru ca avem nevoie..traim intr-o lume prea serioasa..prea coplesitoare pentru noi simplii muritori, ca sa nu avem nevoie de zambete..de acele momente care ne destind..avem o nevoie acuta sa ne simtim oameni. Zambetele leaga oameni din toata lumea..indiferent ca avem un chinez si un rus, daca gluma spusa in engleza, sau poza facuta de un arab e amuzanta, oamenii zambesc...rad..se destind..incep sa comenteze pe marginea ei...si din zambet in zambet, din gluma in gluma, la un pahar de vorba..se leaga prietenii...sau cum spunea mai "tanarul" Antoine de Saint Exupery..."creer de liens d'amitie"...liane..legaturi..prietenii..zambete..Orice cearta e urmata de un zambet..de ce?pentru ca dupa ce s-au dus norii, dupa ce a trecut ploaia, cand judecata revine la normal si nu iti mai vine sa iti impusti cu toporu' pe cel cu care ai avut o polemica infocata :D, incepi sa zambesti si eventual you end up razand, de cat de copil ai fost sau cat de copii ati fost ajungand la o cearta pe un subiect banal...chiar daca acel subiect a fost aparent cat se poate de serios..oameni suntem, capete avem sa gandim cu ele, uneori cel putin, asa incat nimic nu poate fi atat de serios incat sa tii ranchiuna o viata..Ma gandeam, ca nici eu nu fac exceptie de la regula..m-am suparat si am tinut-o ca Ion cu fluiera ani de zile pe motive banale, care tineau aparent de lipsa de respect..hmm daca stau bine sa ma gandes si acum tin la fel, tot pe aceleasi considerente..insa am puterea sa zambesc pe tema asta pentru ca stiu ca am fost copil si eu si cei cu care m-am ciondanit...stiu ca lucrurile ar fi putut fi rezolvate cu totul si cu totul altfel..zambesc tocmai din aceste motive..am crescut..nu mai fac aceleasi greseli..fac poate altele, poate altele mai grave, poate altii gresesc mai grav fata de mine, dar sunt convins ca peste alti 10 ani, 15 sau 20, voi ajunge sa zambesc gandindu-ma la trecut, si realizand ca au fost copilarii...
Zambetul cel mai pur, rasul cel mai cristalin, apartin copiilor..si fac ce fac si ma intorc la vesnica copilarie..pai de ce n-as face-o? Ii invidiez, pentru modul lor liber de a fi, pentru puterea pe care o au de a trece peste toate ca fulgul de nea peste o padure desfrunzita de trecerea vremii...acum se lovesc si plang, si un minut mai tarziu rad in hohote pe te miri ce alt motiv...acum se cearta si se bat, peste un timp sunt cei mai buni prieteni si rad si zambesc de parca nimic nu s-ar fi intamplat..acum ii loveste o nenorocire (Doamne feri), dar sunt atat de puri, naivi si..copii..incat nu realizeaza ce s-a intamplat de fapt..si isi gasesc puterea prin zambet, prin naturalete si de ce nu gingasie...nu de mult, am intrebat o pustoaica, de ce zambeste..adat din umeri si a continuat sa zambeasca fascinant, usor fastacita si cu tente chiar de ras...nu mi-a raspuns nici a doua oara la aceasta intrebare atat de simpla...abia intr-un tarziu mi-a spus: "pentru ca ma simteam bine"!!Cat de simplu..la mintea cocosului.."ma simteam bine"..iar eu cautam un raspuns elocvent...demn de o oarecare varsta..copilaresc poate..dar ce mi-ar fi putut spune altceva??
Zambetul...denota optimism..puterea de a vedea ceva bun in orice s-ar intampla..puterea de-a trece mai departe no matter what..pana la urma cu amintirile si cu ..zambetul pe buze ramanem..
Zambiti va rog..un moment de putere eterna...de copilarie care nu are voie sa paraseasca nici cel mai varstnic trup.. doar zambiti..Click...!!!